Corpul uman nu este un organism perfect . Având în vedere acest lucru, nici un fel de procedură chirurgicală  nu poate fi considerată uşor de realizat, lucru care se aplică şi în cazul implantelor dentare. Destinate să înlocuiască unul sau mai mulţi  dinţi lipsă, implanturile dentare au devenit tot mai populare în ultimul timp, iar acestea se datorează unor motive bine întemeiate. Implantul oferă pacienţilor cu edentatii ( dinţi lipsă ) o soluţie permanentă iar statisticile cu privire la reuşita intervenţiei chirurgicale sunt chiar impresionante.  Cu toate acestea, există un număr relativ de potenţiale complicaţii despre care este bine să fiţi informaţi înainte de  a apela la un astfel de tratament. Conform unei mari asociaţii de chirurgie maxilo-facială (AAOMS)  aproape 70% dintre adulţii cu vârste cuprinse între 35 şi 44 de ani au cel puţin 2 dinţi lipsă. În timp ce riscul apariţiei unor complicaţii este considerat a fi mic ( mai puţin de 5 %, conform statisticilor curente), există o şansă mult mai mare să fiţi un bun candidat pentru aplicarea unui implant intraosos iar procedura să nu fie însoţită de nici un fel de complicaţie. Aplicarea unui implant dentar poate oferi un număr mare de beneficii în ceea ce priveşte funcţionalitatea şi estetica aparatului dento-maxilar. Aceste beneficii însă, pot fi însoţite uneori de unele riscuri  despre care este indicat să discutaţi cu medicul stomatolog înainte de a apela la un astfel de tratament. Principalele riscuri pot  să includă:

• Neintegrarea implantului:

Unul dintre cele mai mari riscuri ale implantelor dentare este legat de fuziunea corectă a implantului cu osul alveolar. Osteointegrarea, procesul prin care rădăcina artificială se prinde de osul maxilar, este o parte vitală în ceea ce priveşte reuşita aplicării implantului. Dacă, din diverse motive, această integrare nu are loc, implantul nu va “funcţiona” corect, poate fi inconfortabil, poate fi mobil sau poate să cadă. Pentru a reduce acest risc, dentistul dumneavoastră va evalua densitatea osului în care va fi aplicat implantul pentru a se asigura că acesta va fi susţinut de suficient os. În cazul în care osteointegrarea nu are loc, implantul poate fi îndepărtat iar intervenţia chirurgicală repetată de îndată ce zona respectivă s-a vindecat. În cazul în care este nevoie, medicul poate apela la aplicarea unei breşe osoase.

• Infecţiile :

Infecţia gingiilor şi a ţesuturilor învecinate este un alt risc major al implantelor. Dacă infecţia devine suficient de severă, aplicarea implantului poate deveni un insucces. Singura cale de a preveni  apariţia infecţiilor  la nivelul implantului este practicarea unei bune igiene orale şi urmarea instrucţiunilor postoperatorii cu stricteţe.

• Deteriorarea structurilor nervoase şi tisulare :

 Aplicarea unui implant dentar poate provoca deteriorări ale  vaselor de sânge şi ale nervilor. Pot să apară ulterior  dureri ,umflături, amorţeală  şi senzaţii de furnicătură la nivelul dinţilor , gingiilor, buzelor sau a obrazului. Acest risc este destul de rar şi ţine cel mai mult de experienţa medicului. Pentru a nu experimenta aces tip de efect secundar recomand să apelaţi la un medic calificat.

• Problemele legate de sinus:

Când se urmăreşte aplicarea unui implant în maxilarul superior, sinusurile maxilare pot fi afectate sau pot reprezenta o problemă datorită rapoartelor anatomice apropiate cu viitoarea rădăcină artificială. Această situaţie anatomică poate fi corectată prin proceduri chirurgicale precum cea de sinuslift.    Deşi marea majoritate (mai mult de 95%) a procedurilor de aplicare a implantelor dentare nu sunt însoţite de riscuri, este înţelept să fiţi conştienţi de ceea ce ar putea merge prost deoarece un răspuns rapid la orice problemă va permite medicilor sa ia măsuri corective. Cele mai multe probleme sunt minore şi uşor de corectat. Cu toate acestea, dacă este lăsată netratată, chiar şi o problemă minoră poate ameninţa viabilitatea pe termen lung a implantului. Trebuie reţinut că nu este totul pierdut dacă un implant dentar nu a avut success. De obicei, chirurgii pot încerca un al doilea implant, fie imediat sau în decurs de câteva luni după ce zona s-a vindecat suficient.