Reabilitarea orală a pacienţilor edentaţi total sau parţial cu ajutorul implanturilor dentare a devenit o practică comună în ultimul deceniu datorită rezultatelor bune, de lungă durata. Rata bună de reuşită a osteointegrării implanturilor dentare a dus la acceptarea lor ca  alternativă realistică de tratament. În ciuda acestui succes în ultimii 5 ani s-a semnalat că între 5 şi 10 % din pacienţii cu implanturi au prezentat o afecţiune numită periimplantită ce este asociată cu pierderi ale structurii osoase din jurul rădăcinii artificiale; ceea ce  poate duce cu uşurinţă la pierderea implantului . Periimplantita este definită ca un proces inflamator ce afectează ţesuturile din jurul unui implant dentar ( gingia şi osul alveolar) iar pentru mulţi specialişti reprezintă pericolul numărul unu când vine vorba de reuşita aplicării unui implant dentar . În cadrul acestei afecţiuni rezultă pierderi ale matricei osoase în care stă fixat implantul şi i se asociază sângerări, supuraţie şi  mobilitate crescută a piesei protetice.   În cadrul periimplantitei pot fi semnalate două tipuri de afecţiuni : Mucozita : o manifestare clinică caracterizată prin apariţia inflamaţiei  doar la nivelul mucoasei. Dacă este tratat corespunzător, acest process inflamator este reversibil. Periimplantita : o manifestare clinică în care prezenţa infecţiei la nivelul ţesutului osos din jurul implantului este semnalată cu ajutorul radiografiilor şi a semnelor clinice. Se evidenţiază deja pierderi masive de substanţă dura (os) împreună cu reacţii inflamatorii le nivelul  mucoasei din jurul implantului. Poate să apară în jurul unuia sau a mai multor implanturi în acelaşi timp iar tratamentul este unul greoi care poate implica îndepărtarea implantului dentar. Diagnosticul periimplantitei: Leziunile sunt de multe ori asimptomatice şi sunt descoperite în cursul obişnuitelor consultaţii. Periimplantita poate fi diagnosticată cu uşurinţă odată ce semnele clinice încep să apară. Cele mai comune semen şi simptome sunt:

• Schimbări de culoare ale gingiei din vecinătatea implantului
• Sângerări aparent fără motiv sau la simpla atingere a zonei respective.
• Supuraţie ( puroi)
• Radiotransparenta crescută a osului din imediata apropiere a implantului
• Înălţimea osului alveolar scade progresiv şi se poate observa din ce în ce mai mult din implantul dentar. 

  Etiologia periimplantitei: Infecţia bacteriană joacă cel mai mare rol în ceea ce priveşte reuşita unui implant dentar. Flora bacteriană asociată cu boală parodontală şi cu periimplantita pare a fi aceeaşi sau extrem de asemănătoare. Diferite studii au arătat că flora bacteriană descoperită la nivelul implanturilor care au eşuat constă în bacterii anaerobe gram-negative reprezentate de porphyromonas gingivalis, prevotella intermedia şi actinobacillus actinomycetem comitans, care sunt consideraţi agenţii patogeni principali şi în cazul bolii parodontale. S-a demonstrat că procesul inflamator este mai pronunţat şi are o evoluţie mai rapidă şi mai profundă în jurul implantului dentar decât în jurul radacinei dentare , probabil datorită lipsei mecanismelor naturale de apărare.