Inflamația nespecifică a țesutului moale care învelește coletul dinților poartă numele de gingivită. Factorii care predispun la declașarea îmbolnăvirii gingivale sunt numeroși, dar se pare că pe primul loc se situează placa bacteriană prezentă timp îndelungat la nivelul marginii gingivale. Gingivita nu este o afecțiune gravă, majoritatea ne-am confruntat la un moment dat cu ea, conștient sau nu, însă este important să fie tratată la timp pentru a-i împiedica evoluția către parodontopatie, afectarea ireversibilă a osului alveolar și pierderea dinților de pe arcade. Cum apare gingivita? Placa bacteriană care stagnează zile sau săptămâni la nivelul marginii gingivale acumulează o floră microbiană bogată, ai cărei produși de metabolism au efect iritant asupra gingivei. Aceasta este compusă în stadiile incipiente din coci și bacili gram-pozitivi și gram-negativi iar în stadiile mai avansate apar microorganisme agresive precum Fusobacterium, Prevotella intermedia, bacili mobili și spirochete. Alături de toxinele rezultate din metabolismul plăcii bacteriene alți factori care predispun la inflamația gingivală sunt:

• fumatul
• diverse dereglări hormonale, spre exemplu la femei gingivita de sarcină
• alte afecțiuni generale care pot modifica răspunsul imun al organismului, precum diabetul zaharat, leucemiile, unele tipuri de cancere
• tratamentul medicamentos asociat altor boli poate de asemenea crea un teren favorabil apariției gingivitei: antihipertensive, antiepileptice
• deficitul de vitamina C- produce scorbut
• periajul agresiv al dinților sau utilizarea de periuțe de dinți dure pot leza gingia, cauzând inflamarea sa, precum și folosirea necorespunzătoare a aței dentare.
• prezența tartrului dentar în vecinătatea gingiei- este unul din principalii factori care îmbolnăvesc gingia! Tartrul este placa bacteriană mineralizată, adică întărită prin depunerea la nivelul plăcii a unor minerale din salivă. Faptul că tartrul ar avea efect protector asupra dinților este doar un mit, acesta defapt îmbolnăvește atât dinții cât și gingiile, de aceea trebuie îndepărtat periodic de către medicul stomatolog.

Care sunt semnele și simptomele inflamării gingivale? Gingivita, cum am mai spus, nu constituie în stadiile incipiente o afecțiune gravă așa încât poate fi diagnosticată chiar de către pacient acasă sau în cabinet de către medicul dentist în urma efectuării unui control stomatologic. Deși factorii declanșatori și manifestările pot varia de la o persoană la alta, există o serie de simptome întâlnite în cazul majorității pacienților:

• sângerarea gingiilor spontan, la consumul unor alimente mai dure sau la efectuarea periajului dentar: acesta este primul semn de alarmă!
• schimbarea culorii roz deschis sănătoasă în roșu sau roșu-violaceu, în funcție de gradul afectării
• creșterea sensibilității gingiilor, sesizată la periaj, în timpul alimentării iar în cazurile avansate chiar și la cele mai ușoare atingeri durerea poate fi insuportabilă
• aspectul devine lucios, întins, este moale la atingere și nu ferm atașată de coletul dintelui așa cum este o gingie sănătoasă
• apariția leziunilor de tip ulcerații sau fisuri este caracteristică stadiilor avansate
• respirația devine urât mirositoare( halena fetidă) din cauza bacteriilor anaerobe cantonate la nivelul șanțului gingival, adică spațiul dintre dinte și gingie
• fenomenul de retracție gingivală apare în cazurile severe și se însoțește de afectarea ligamentelor parodontale, a cementului radicular și a osului alveolar. Consecința acestora este instalarea bolii parodontale, o afecțiune gravă, dificil de tratat și cu prognostic de vindecare fără sechele rezervat. Iată de ce gingivita trebuie tratată responsabil în stadiile incipiente pentru a preveni avansarea sa spre îmbolnăvirea parodontală cu mobilizarea rădăcinilor dentare și pierderea dinților.

Principalul mijloc de prevenție în cazul gingivitei îl constituie menținerea unei igiene orale corecte: efectuarea celor două ședințe zilnice obligatorii de periaj dentar, dimineața și seara, utilizarea dental floss-ului pentru curățarea plăcii din spațiile interdentare și a apei de gură. La acestea se adaugă vizitele la stomatolog, efectuate chiar și în absența oricărei îmbolnăviri și realizarea detartrajelor periodice în cabinetul dentar. Pentru mai multe informații privind tratamentul gingivitei recomand "Cum să menținem sănătatea gingiilor?" și "5 ajutoare naturale în tratarea gingivitei".