Extracţia dentară este o procedură care pe cei mai mulţi dintre oameni îi înspăimântă şi este considerată ca una dintre cele mai traumatice şi dureroase proceduri stomatologice. Spre deosebire de adulți, extracția dinților temporari ai copiilor sau extracția la diabetici au anumite particularități. Însă aceste temeri sunt, de cele mai multe ori, nefondate. Extracţiile dentare se realizează sub anestezie locală, deci extracția dentară nu doare. Anestezicele locale au rolul de a opri transmiterea stimulilor dureroşi, însă nu şi a celor mecanici, aşa ca singura senzaţie pe care o puteţi resimţi este o uşoară presiune atunci când medicul manipulează instrumentele respective. Când se indică realizarea unei extracţii?

• Când dintele respectiv nu mai poate fi restaurat prin mijloace protetice obişnuite (obturaţii – plombe, coroane de acoperire etc) deoarece este afectat într-o mare măsură de carie, prezintă o fractură extinsă sau obturaţii multiple, voluminoase.
• Când dintele este foarte mobil, în cazul bolilor parodontale.
• Când tratamentele endodontice, de canal, eşuează
• Ca etapă premergătoare tratamentului ortodontic, înaintea aplicării aparatelor dentare, când nu există spaţiu suficient pe arcadă

Când nu se indică o extracţie dentară?

1. La femeile însărcinate, în primul şi al treilea trimestru de sarcină, nefiind printre interventiile stomatologice permise în sarcină
2. La pacienţii care au suferit recent (ultimele 6 lunil) un infarct miocardic.
3. Bolnavilor cu sistem imunitar slabit, aflaţi sub tratament cu citostatice, radioterapie, imunosupresoare (în leucemii, cancere, după un transplant de organ)
4. La pacienţi cu tulburări de coagulare sau care sunt pe tratament cu antigoaculante, fără acordul prealabil al unui hematolog.

Desigur, atât indicaţiile cât şi contraindicaţiile variază de la un caz la altul, medicul dumneavoastră stomatolog fiind în măsură să ia decizia extragerii unui dinte. Pentru o alegere corectă şi pentru a minimiza riscul complicaţiilor (extracţia fiind o manevră sângerândă) este important să îi comunicaţi medicului:

•  orice afecţiune de care suferiţi în prezent, în special cele cronice (diabet, boli cardiace, renale, hepatice) sau alte antecedente (infarct miocardic, accident vascular etc)
•  orice incident anterior, în cazul unei alte extracţii sau manevre sângerânde (sângerare prelungită, reacţie alergică etc)
•  toate medicamentele pe care le luaţi la momentul extracţiei

Extracţiile dentare sunt de două tipuri:

1. Simplă, nechirurgicală, când accesul la dinte este direct, vizibilitatea este bună, coroana dintelui este suficient de rezistentă şi nu există riscul de a se fractura. Se realizează cu instrumente clasice: elevatorul, care rupe ligamentele se susţin dintele în alveolă şi cleştele de extracţie, adaptat fiecărui tip de dinte.
2. Chirugicală, când dintele nu este direct accesibil, este inclus, când există resturi radiculare, sau când există riscul ca forţele necesare unei extracţii simple să fie prea mari (se poate fractura osul alveolar, se poate deschide sinusul maxilar, se poate fractura dintele).

Înainte de a opta pentru această procedură radicală, medicul dentist va analiza anumiţi factori care pot influenţa dificultatea şi succesul extracţie:

•  gradul de mobilitate al dintelui, mai mare în parodontoză
•  densitatea osului alveolar (osul din jurul dintelui, care îi oferă suport)
•  forma şi numărul rădăcinilor (extracţia este cu atât mai dificilă cu cât dintele ale mai multe rădăcini şi acestea sunt mai divergente, mai depărtate una de cealaltă)
•  gradul de hipercementoză (depunerea excesivă cementului dentar pe suprafaţa rădăcinilor) care este mai mare la bătrâni
•  apropierea rădăcinilor de sinusurile maxilare sau de canalul mandibular

Prețul extracției dentare este rezonabil in majoritatea clinicilor dentare. - Extracţia dentară