Fluorizarea profesională este procedura stomatologică cu cel mai bun rezultat în prevenirea cariei dentare, fluorul fiind până în prezent singurul element cu proprietăți carioprofilactice certe, demonstrate în urma a numeroase studii clinice. Prețul fluorizării dentare este justificat având în vedere beneficiile. Fluorizarea locală reușește să prevină apariția cariei prin efectul de remineralizare asupra suprafețelor dentare demineralizate în urma atacului acizilor din placa bacteriană. Totodată, fluorul ”sigilează” canaliculele dentinare, având efect de reducere a sensibilității dentinare. Fluorizările se pot realiza și personal de către pacienți, dar datorită riscului utilizărilor intense, cu frecvență exagerată sau în cantități prea mari (situație în care apare intoxicația cronică cu fluor – fluoroza dentară și osoasă), este mai precaut să se realizeze în cabinetul de medicină dentară. Când se indică o fluorizare ? Fluorizarea profesională  este un tratament ușor de realizat, rapid, dar cu beneficii extraordinare pentru o plaja largă de pacienți expuși atacului carios, cum ar fi :

1. La copii peste 2 ani, când trebuie evitate ”cariile de biberon” ce apar la nivelul dinților de lapte.
2. Ca regulă generală pentru a proteja dinții permanenți se face fluorizare în primii doi ani de la erupția acestora.
3. Persoanelor  cu dificultăți în menținerea unei igiene orale satisfăcătoare, printre care pacienților cu diferite grade de handicap.
4. Persoanelor cu o structură deficitară a țesuturilor dure dentare, inclusiv anomalii genetice (amelogeneza imperfectă), la care constatăm o explozie de carii active sau zone incipiente de demineralize a smalțului.
5. Pacienții cu xerostomie, care nu mai beneficiază de acțiunea protectoare a salivei.
6. Pacienți cu hipersensibilitate dentinară.
7. Pacienți cu protezări fixe (punți, coroane de acoperire), în edentațiile parțiale.
8. Pacienți care poartă aparate ortodontice.
9. Pacienți cu parodontopatie, care au expuse suprafețe variabile ale rădăcinilor dentare, pentru a preveni caria de colet.
10. Ca  regulă generală  după fiecare detartraj.

Care sunt produsele folosite?

1. Fluorura de sodiu, sub formă de soluție, gel, spumă sau lac, este cea mai utilizată, are un gust acceptabil și fără adaos de aromatizanți. Se aplică la fiecare 3-6 luni, în câte 4-5 ședințe consecutive, fiind necesar un timp de acțiune de 30 secunde până la maximum 4 minute.  În urma acestor aplicări, fluorura de sodiu poate reduce cu până la 29% numărul de noi carii dentare de la momentul fluorizării (incidența cariei).
2. Florura de staniu este instabilă și se prepară extemporaneu (pe loc) sub formă de soluție 8%. Prezența staniului îi conferă veritabile proprietăți antiplacă bacteriană prin acțiunea asupra microorganismelor Gram (+) și Gram(-), inclusiv asupra principalului ”vinovat” de apariția cariilor, Streptocoul Mutans. Fluorura de staniu se aplică de 1-2 ori pe an și scade incidența cariei cu 32%.  Produsul este, însă, frecvent respins de pacienți, deoarece are un gust amar, metalic și produce colorări brune, ireversibile ale suprafețelor dentare , prin acumularea de staniu la nivelul zonelor demineralizate.
3. Fosfatul de fluor acidulat sub formă de soluție, gel, spumă, are un gust amar, dar spre deosebire de compușii cu staniu nu provoacă colorări dentare sau iritație gingivală. Se aplică de 1-2 ori pe an și poate scădea incidența cariei cu 28%.

Este contraindicată folosirea ei la pacienții cu obturații din glassionomer/compozit, coroane din ceramică și implanturi dentare din titan, deoarece pH-ul acid creează structuri poroase și favorizează coroziunea.  Cum se realizează fluorizarea ? Mai întâi, pacientul trebuie să realizeze un periaj personal, care este, de cele mai multe ori, suficient. Periajul profesional sau detatrajul se face doar pacienților la care constatăm depozite evidente de tartru dentar sau anumite colorațiii extrinseci, alimentare, ale dinților, deoarece prezența lor împiedică ionii de fluor să intre în contact cu smalțul dentar. Pentru aplicarea soluțiilor prin badijonare este nesesară izolarea câmpului operator, cu rulouri, comprese sau aspirator, pentru a evita, totodată, înghițirea acestor preparate. Izolarea nu este necesară când efectuăm fluorizare cu geluri aplicate în conformatoare, ci doar uscarea dinților cu jet de aer. Cea mai folosită metodă este aplicarea gelurilor fluorurate în conformatoare standard (asemănătoare lingurilor pentru amprentă) sau conformatoare realizate pe loc, din material de amprentă (silicon chitos). Odată aplicate, preparatele florurate, în orice forma de prezentare (soluție, gel, lac, spumă) trebuie menținute în cavitatea orală, în contact cu dinții, un timp de 30 secunde-4 minute. După aceea, pacientul este rugat să scuipe, iar timp de 30 minute nu trebuie să clătească gura, să mănânce sau să bea, pentru a permite fluorului să penetreze la nivelul structurilor dentare. Pentru adulți, fluorizarea se face în de 4 ședințe consecutive,  în interval de o săptămână, care se vor repeta la 3, 6, 12 luni, în funcție de numărul și intensitatea proceselor carioase (carioactivitatea individual).  Pentru copii, fluorizările locale se vor face după vârsta de 2 ani, de preferat cu lacuri, de două ori pe an, până la vârsta de 15 ani, pentru a acoperi întreaga perioadă de erupție a dinților permanenți. În ciuda controverselor legate de efectele pe termen lung și la nivel sistemic ale fluorului, procedura de fluorizare locală profesională este o modalitate dovedit eficientă de a trata leziunile carioase incipiente, de a oferi dinților rezistență la atacurile acide ulterioare, ce poate fi folosită atât la adulți cât și la copii, de-a lungul întregii vieți.