Caria dentară este cunoscută printre medicii dentiști ca ”pâinea stomatologilor”, fiind cea mai frecventă afecțiune a dinților, iar tratamentul ei este cel mai des efectuat in cabinetul de medicină dentară. Caria este descrisă ca un proces infecțios cronic al dintelui, cu evoluție îndelungată, determinată de acțiunea simultană a trei factori : calitatea țesuturilor dure dentare, placa bacteriană și alimentația.

Cu siguranță, majoritatea dintre dumneavoastră au avut nevoie, la un moment dat, de un astfel de tratament și, în timp ce stăteați pe scaunul stomatologic, probabil ați dorit să știți care sunt etapele acestui tratament, ce face mai exact medicul pentru a ”vindeca” dintele afectat de carie.

Ne vom referi astăzi la tratamentul unei carii simple, care nu a deschis în evoluție camera pulpară, fiind localizată fie strict la nivelul smalțului, fie la nivelul smalțului și al dentinei.

1. Diagnosticul de carie simplă se pune pe baza simptomelor descrise de pacient, precum și în urma unor manevre simple realizate de medicul stomatolog. Primele semne ale cariei dentare nu se observă inițial, dar medicul o poate recunoaște sub forma unei pete albe, cretoase. 2. În continuare, medicul va izola, pe cât posibil, dintele la care va lucra, cu rulouri de vată, aspiratoare sau, cel mai indicat, cu digă (o folie colorată ce se montează pe o ramă și este prevăzută cu orificii pentru fiecare dinte în parte). 3. Va pătrunde inițial în smalț, îndepărtând țesutul alterat cu ajutorul turbinei, acea piesă zgomotoasă, cu turație mare (300 000 rotații/minut). Datorită numărului mare de rotații, turbina este potrivită pentru a penetra structura extrem de dură a smalțului. Această etapă nu este dureroasă, deoarece terminațiile nervoase nu ajung la nivelul smalțului, tot ce veți simți vor fi vibrațiile piesei.

4. În momentul în care medicul depășește grosimea smalțului și ajunge în dentină, veți simți durere. Este important să comunicați acest lucru medicului, deoarece el trebuie obligatoriu să schimbe turbina cu o altă piesă, contraunghiul. Acesta are o turație mai mică, circa 25 000 rotații/min, care generează mai puțină căldură decât turbina, protejând pulpa dentară de agresiune termică, ce poate duce chiar la necroza (moartea) acesteia. Desigur, dacă procesul carios este profund iar durerea este insuportabilă, anestezia locală este necesară. 5. Cu ajutorul acestor intrumente, medicul îndepărtează, așadar, țesuturile distruse de carie, preparând o cavitate ce are pèreți numai din țesut sănătos.

6. Urmează apoi toaleta cavității, spălarea ”rumegușului” de smalț sau dentină și dezinfecția acesteia (deoarece țesuturile distruse de carie sunt ”îmbibate” de bacterii ). Se folosesc diverse substanțe, precum apa oxigenată, alcool, neofalină, ser fiziologic.

7. În funcție de adâncimea cavității și dacă stratul de dentină rămas este prea subțire, medicul va aplica o obturație de bază, adică va pune un prim strat de ciment dentar. Acesta are rolul de a proteja pulpa dentară de stimuli termici, chimici, mecanici, de a oferi rezistență obturației (plombei) finale.

8. Dacă însă, prin îndepărtarea în totalitate a dentinei alterate, există riscul deschiderii camerei pulpare, se face un coafaj indirect, procedură ce durează mai multe ședințe. Acesta are rolul de a dezinfecta plaga dentinară (dentina ce rămâne după îndepărtarea cariei), de a sigila tubii dentinari și de a stimula depunerea unui strat nou de dentină (dentina terțiară, de reacție). Se folosește, în acest scop, pastă cu hidroxid de calciu, peste care se aplică o oburație provizorie. La un anumit interval de timp, se verifică starea dentinei și dacă aceasta s-a reminerazat, se finisează cavitatea și se realizează obturația definitivă.

9. Obturația definitivă poate fi din materiale fizionomice (cel mai des folosite sunt materialele compozite) sau nefizionomice (amalgam), aspect care influențează și prețul tratamentului. Tehnica de lucru diferă în funcție de aceste materiale, dar, în final, medicul modelează materialul în așa fel încât să reproducă cât mai fidel forma dintelui distrus prin carie și să obțină o ocluzie (mușcătură) corectă. La final, plomba (obturația) este finisată și lustruită, pentru a obține o suprafață lucioasă care să nu se coloreze, să nu retenționeze resturi alimentare sau bacterii, să nu deranjeze părțile moi (limbă, buze, obraji).

 Acestea fiind spuse, tot ce trebuie să faceți dumneavoastră este sa respectați indicațiile medicului stomatolog : nu beți și nu mâncați timp de 2 ore pentru obturațiile din amalgam, evitați fumatul, alimentele și băuturile care pot colora obturațiile din compozit pentru cel puțin 24 ore și, cel mai important pentru longevitatea tratamentului, păstrați igiena orală !