Principalele microorganisme din cavitatea bucală sunt Streptococcus Mutans şi Lactobacillus, responsabile de apariţia celei mai răspândite probleme medicale a societăţii : caria dentară (peste 70% din populaţia globală). Streptococus Mutans sunt „iubitoare” de compuşi glucidici (în special, zahărul), pe care îi transformă în acid lactic. Acesta elimină Calciul şi Fosforul, elemente constituente ale smalţului dentar. O soluţie modernă, conturată pentru îndepărtarea acestor specii nocive şi prevenirea apariţiei cariei, o constituie vaccinul anticarie. Au fost efectuate mai multe cercetări, de către diferite echipe de-a lungul anilor, din 1972 până în prezent. Tehnica se bazează pe aplicarea unor stimulatori de anticorpi, responsabili de combaterea şi distrugerea bacteriilor Streptococcus Mutans. Metodele sunt diverse, în funcţie de cercetările desfăşurate : în cele ce urmează, vor fi prezentate trei exemple. Un prim grup a utilizat precum antigeni streptococci Mutans inactivi sau părţi din aceste bacterii, incapabile să proceseze zahărul în acid lactic, dar care au puterea de a stimula secreţia anticorpilor. Al doilea grup a optat pentru medicina naturistă la realizarea vaccinului, anume tabac modificat genetic. Cel de-al treilea grup a utilizat glucozil-transferază (o enzimă), care permite acumularea bacteriilor în mod masiv pe dinte, producând o reacţie imună puternică şi o cantitate de anticorpi uriaşă, menită să distrugă toată cantitatea de Streptococcus Mutans. În toate cele trei cazuri, bacteria este împiedicată să colonizeze şi să formeze placa dentară, atât de dăunătoare şi cariogeneratoare. Aplicarea acestui vaccin se realizează direct la suprafaţa dinţilor şi la nivelul gingiei, ori prin inhalare nazală, procedeul depinzând de grupul de cercetare. Vârsta recomandată de grupul 1 şi 3 pentru această terapie este cuprinsă în jurul vârstei de un an şi jumătate, după ce dinţii bebeluşului au început să erupă, dar înainte de creşterea în masă, distructivă, a numărului de bacterii mutans. La această vârstă, sistemul imun al copilului este în stare să producă anticorpii necesari  – secreţia majoră a acestora asigură „apărarea” longevivă a cavităţii orale împotriva agenţilor cariogeni. Grupul 2 nu impune o vârstă anume,  tratamentul putând fi săvârşit la orice vârstă, iniţial în cabinetul dentar şi, în timp, chiar de unul singur, acasă. Vaccinul anticarie este un subiect deschis şi discutat de zeci de ani, dar nici măcar în ziua de azi nu este apărut pe piaţă, în mod oficial, un astfel de tratament. De ce? Fondurile acordate acestor tipuri de studii şi expaniunii şi modernizării cercetărilor sunt limitate. De asemenea, siguranţa unor astfel de terapii este încă precară; trebuie identificat un antigen care să nu afecteze alte funcţii ale organismului, precum cea cardiacă. Unele studii au demonstrat compromiterea muşchiului inimii în urma administrării unor astfel de „medicamente”. Bineînţeles, această „afacere” planează ca un nor negru asupra medicilor dentişti. Odată cu combaterea cariilor, problemele dentare se vor micşora considerabil. Totuşi, există cazuri ce impun vizita la stomatolog care nu pot fi tratate de vaccinul anticarie, precum : extracţia dinţilor incluşi (cu precădere, molarul de minte), protetica (caria nu este singura cauză a edentaţiei; fracturile, parodontopatia, retracţia gingivală cauzată de îmbătrânirea ţesuturilor sunt câteva exemple), albirea dentară, tatuajul şi bijuteriile dentare etc. Concluzii. Vaccinul anticarie este o metodă revoluţionară în lumea medicală, distrugerea bacteriană fiind calea către combaterea cariilor. Controversat, acest vaccin a constituit tema cercetărilor mai multor grupuri în decursul ultimilor zeci de ani. Totuşi, nu este încă disponibil pe piaţă, iar data lansării este încă speculativă. Este posibil ca acest „vis” să se adeverească în următorii 5 ani sau 100 de ani.