Tratamentul cu implanturi dentare a reprezentat un progres extraordinar al stomatologiei moderne și a adus o noua abordare în domeniul proteticii,  rezolvând cazuri clinice din ce în ce mai diverse și dificile. Desigur, acest progres nu ar fi fost posibil fără dezvoltarea, în paralel, a tehnicilor anestezice și a biomaterialelor dentare, precum titanul, ceramica aluminoasă, ceramica pe bază de zirconiu, care se integrează excelent în substratul osos al pacientului. Ce este un implant dentar?   Implantul este o piesă protetică metalică, ce înlocuiește, practic, o rădăcină dentară. Această piesă se introduce, în general, în osul alveolar, iar în cavitatea bucală se continuă cu un bont (piesă metalică cilindrică sau conică), peste care, ulterior, se aplică coroane dentare ce vor reconstitui, în final, fizionomia și funcționalitatea pierdute de pacientul edentat. Implanturile dentare sunt de două tipuri, cu mai multe forme: 1)      Endoosoase (în interiorul osului alveolar) - șurub, ac, cilindru, lamă

2)      Subperiostale (sub membrana ce îmbracă osul alveolar) – parțiale, totale Pot fi restaurate prin implant edentații (dinți lipsă) unidentare, terminale, parțiale extinse (peste 3 dinți succesivi), totale maxilare/mandibulare. Frecvent, edentații totale nu beneficiază de tratament exclusiv cu implanturi, ci se inseră 6-8 implanturi pe care se vor monta, ulterior, proteze mobilizabile (scheletate). Există două momente de montare a unui implant: fie imediat după realizarea unei extracții dentare (mai rar), fie când edentația este deja mai veche, iar țesuturile sunt complet vindecate (cel mai des). Aplicarea coroanelor ceramice peste bontul metalic (”încărcarea implantului”) se poate realiza fie imediat, fie după o perioadă de 3 – 6  luni (mandibulă/maxilar), timp necesar ”acceptării” acestui corp străin de către organism și osul alveolar. Sunteți un candidat potrivit pentru purtarea unor implanturi? Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări despre implantul dentar. Selectarea pacieților ce vor primi acest tip de restaurare este un proces riguros, ce trebuie să se bazeze atât pe date clinice (situația actuală din cavitatea bucală a pacientului, istoric medical dentar și general), cât și pe teste paraclinice (analize de laborator, teste imagistice). La consultația inițială, medicul dumneavoastră va dori să afle o serie de amănunte care să îl orienteze spre un diagnostic cât mai corect și să îi permită să aleagă cea mai bună schemă de tratament.

• Motivul prezentării: aspect fizionomic nesatisfăcător, pacienți vechi de proteze care nu le mai tolerează, dureri în timpul masticației etc
• Medicul trebuie să determine cauza situației actuale din cavitatea bucală a pacientului: un tratament stomatologic îndoielnic, refuzul unui tratament, pierderea timpurie a dinților prin mobilitate, traumatisme, extirparea unor tumori, igiena deficitară
• Medicul va evalua starea dinților restanți sub mai multe aspecte: mobilitate, poziția dintelui, dimensiunea coroanei, statusul parodontal, semne ale cariilor dentare etc

Întrucât procedura de inserare a implanturilor este una invazivă, chirurgicală, se impune efectuarea unei analize a sângelui (hemoleucograma, teste de coagulare) și determinarea stării generale de sănătate a potențialului pacient. Următoarele pe listă sunt testele imagistice, cele mai importante pentru selectarea viitorilor pacienți.  Între acestea se numără: radiografia retroalveolară, ortopantomograma, tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară. În urma acestor teste, medicul stomatolog află cele mai importante informații, în legătură cu:

•   Oferta osoasă = cantitatea și calitatea osului disponibil ce va primi implantul (forma osului alveolar, densitatea, grosimea compactei alveolare – os dur care ”îmbracă” osul spongios)
•   Forma, numărul, poziția de implantare a dinților restanți
•   Localizarea exactă a unor obstacole anatomice (sinus maxilar, canal mandibular, gaura mentonieră) pentru a estima cât mai corect distanță dintre ele și viitorul implant, astfel încât aceste formațiuni să nu fie afectate.

Datele obținute în urma tuturor acestor investigații vă vor recomanda sau nu pentru montarea implanturilor dentare. Este important să cunoașteți etapele acestei proceduri, pentru a diminua cât mai mult stresul pre- și intraoperator și pentru a stabili cu medicul stomatolog o legătură de încredere, în vederea succesului intervenției. În linii mari, pașii sunt următorii:

•  Anestezia, locală sau locoregională – cu ace foarte subțiri, netraumatice; eventual, la pacienții foarte neliniștiți, se va recomanda și un anxiolitic
•   Incizia mucoasei (gingiei) și descoperirea osului
•   Forarea (”săparea”) unei noi alveole
•   Montarea implantului
•   Suturarea leziunii sau montarea unor bonturi de vindecare

Reabilitarea danturii prin implanturi este un proces îndelungat, însoțit de anumite riscuri și complicații (de exemplu, periimplantita), iar prețul implanturilor dentare  este unul semnificativ, prin urmare necesită o bună înțelegere și colaborare din partea pacientului.