Ceramica, sub denumirea sa populara "porțelan" și compozitul sunt materiale fizionomice cu ajutorul cărora se pot confecționa sau placa coroanele, punțile sau incrustațiile dentare.
Coroana integral ceramică, sau jacketul ceramic, cum mai este denumit în lumea stomatologiei, prezintă cel mai înalt grad de estetică dintre toate coroanele de înveliș. Aceasta este indicată pentru restaurări fizionomice ale dinților frontali, în cazul leziunilor carioase întinse (ce impun tratament protetic), discromiilor sau a diferitelor anomalii (formă, culoare).
Acest tip de restaurare prezintă și o serie de contraindicații: la nivelul dinților laterali, dinți subdezvoltați (nanici), pacienți cu bruxism sau în ocluziile adânci acoperite sau labiodonte (cap la cap).
Pacientul, prin acest tip de restaurare, se va bucura de un grad de estetică mai ridicat și de o biocompatibilitate superioară față de restul tipurilor de materiale fizionomice. Coroana ceramică se poate obține în laboratorul de tehnică dentară prin două metode.
Metoda clasică, în care se ard mase ceramice la temperaturi foarte mari (aprox. 1000°C), în straturi succesive, pe cape metalice din platină sau aur. Componentele masei ceramice sunt feldspatul cu rol în transluciditate, cuarțul ce conferă luciu, caolinul cu rol de a influența fluorescența, aditivii care cresc masa produsului și pigmenții ce conferă stabilitate cromatică.
Metoda modernă, unde ceramica specială (aluminoceramica) se arde în două etape, direct pe bont, pentru obținerea miezului ceramic. Mase ceramice moderne: aluminoceramica, vitroceramica sau ceramica zirconică.
Metoda CAD-CAM (Computer-Aided Design, Computer-Aided Manufacturing) este un alt procedeu modern, coroanele obținându-se prin frezarea unor lingouri ceramice speciale.
În cazul coroanei metalo-ceramice, partea metalică va avea pereți netezi, fără unghiuri ascuțite și nu va prezenta margine de protecție incizală sau ocluzală. Se va condiționa anterior aplicării componentei fizionomice (ceramică) prin sablare și degresare în soluții acide.
Încrustația ceramică, denumită de multe ori și Inlay, este o proteză unidentară, cu dimensiune mai mică decât a coroanei obișnuite, ce restaurează parțial morfologia coronară distrusă prin leziuni carioase extinse atunci când nu mai putem beneficia de tratamentul direct al cariei dentare.
Compozitul, în zilele noastre, se folosește ca material fizionomic pentru placarea coroanelor dentare sau a diferitelor corpuri de punte, acolo unde tratamentul protetic necesită fizionomie. Indicațiile și contraindicațiile acestui tip de material fizionomic sunt asemănătoare cu cele ale maselor ceramice, enumerate anterior, cu mențiunea că preparația bontului va fi mai puțin conservativă în acest caz.
Compozitul este un material mai ieftin decât ceramica, dar în același timp mai puțin rezistent la abraziune și mai instabil coloristic, durata de menținere a acestuia în timp fiind de maxim 10 ani. Obținerea se face în laboratorul de tehnică dentară, prin procedeul numit termobaropolimerizare, la temperaturi mai mari de 100°C, în intervale de timp de 7-30 de minute. Masele compozite sunt livrate sub formă de pastă, în culori diferite. Din rășinile compozite autopolimerizabile se pot obține chiar și coroane cu caracter provizoriu prin cunoscuta tehnică Scutan.
În cazul coroanei mixte, metalo-compozite, componenta metalică va prezenta micro- și macroretenții și margine de protecție ocluzală. De asemenea, va fi sablată, degresată și pregătită pentru a fuziona fizico-chimic cu componenta fizionomică (compozitul).
Placarea cu rășinile compozite se va face printr-o tehnică laborioasă ce necesită aplicarea succesivă a mai multor straturi și fotopolimerizarea lor. Incrustațiile (Inlay-urile) compozite sunt folosite foarte rar în secolul XXI, având mai mult valoare istorică. Pentru alegerea unuia dintre cele două materiale prezentate mai sus, trebuie ținut cont în primul rând de indicațiile medicului și apoi de gradul de fizionomie necesar zonei afectate și situația financiară.
