Reconstituirea corono-radiculara sau pivotul dentar reprezintă o piesă protetică intermediară care se folosește pentru a se reface bontul pe care ulterior se va aplica o coroană totală de înveliș. Acest tratament protetic se indică în cazul dinților care au coroana distrusă din diferite motive- procese carioase, abraziune dentară, fracturi, malocluzii care în timp au generat distrucții coronare semnificative etc. Materialele din care este confecționat pivotul dentar sunt: metalele( în diferite combinații), oxidul de zirconiu, fibrele de carbon și rășinile epoxidice. Care sunt indicațiile dispozitivului corono-radicular?

• leziuni care au dus la pierderea aproape în totalitate a coroanei dentare( partea dintelui vizibilă în cavitatea bucală) și chiar extinse subgingival;
• resturi radiculare prezente în cavitatea bucală;
• dinți pluriradiculari( cu mai multe rădăcini) la care este afectată furcația radiculară;
• incisivi cu o grosime vestibulo- orală mică;
• pentru compensarea lipsei de paralelism a dinților stâlpi în cazul unor tratamente protetice.
• angrenaje inverse la dinții frontali;

Pentru ca restaurarea prin dispozitiv corono-radicular să fie posibilă trebuie îndeplinite o serie de condiții clinice și radiologice:

• să nu existe afecțiuni inflamatorii acute sau cronice periapicale;
• să fie realizat un tratament endodontic corect;
• absența rizalizei și a cementolizei;
• să fie posibil accesul endodontic pe lungimea de lucru;
• absența afecțiunilor parodontale, parodonțiu marginal indemn sau posibil de tratat;
• să existe o implantare suficientă: raportul rădăcină/ coroană mai mare sau egal cu 1;
• rădăcina să fie dreaptă pe lungimea de lucru;
• pereții coronari restanți să aibă cel puțin 1,5-2mm înălțime, în caz contrar se practică gingivectomie sau extruzie ortodontică;
• să fie prezent antagonistul.

Etapele de preparare a dintelui pentru reconstituirea corono-radiculara:

1. Asigurarea accesului pe canal cu instrumentar manual și rotativ și pregătirea acestuia.
2. Exereza completă a dentinei cariate.
3. Pregătirea pereților interni și externi coronari restanți.
4. Crearea unui sistem antirotațional sub formă de șanț la intrarea în canal.
5. Limita cervicală supragingivală pe toată circumferința preparației.
6. Rădăcina nu se prelucrează în 1/3 apicală şi este obligatorie păstrarea indemnă a obturaţiei de canal la acest nivel.
7. Se amprentează preparația, arcada antagonistă și relația de ocluzie.
8. Se realizează pivotul cu lungimea și diametrul potrivite: lungimea recomandată este între 1/2 și 2/3  iar diametrul 1/3 din diametrul maxim.
9. Se cimentează pivotul și se modelează bontul coronar.
10. Se reface partea coronară a dintelui cu ajutorul unei coroane totale de înveliș.

Pivoții dentari pot fi prefabricați, de formă cilindrică sau conică, netezi sau striați, din metal, oxid de zirconiu sau fibre de carbon. Stomatologia modernă are tendința de a limita folosirea pivoților metalici deoarece pot produce fenomenul de coroziune intracanalară, sunt responsabili de numeroase fracturi dentare și pot să transpară prin coroanele fizionomice integral ceramice.

Reconstituirea corono-radiculara