Gangrena pulpară reprezintă mortificarea septică( în prezenţa bacteriilor) a pulpei dinţilor temporari şi permanenţi. După cum poate afecta întreaga pulpă a unui dinte sau doar o parte din aceasta, gangrena poate fi totală sau parţială.  Cum poate să se formeze gangrena pulpară?

• din cauza unei carii profunde, care a trecut de dentină şi a ajuns la nivelul pulpei dentare, neglijată sau tratată incorect
• ca urmare a unor traumatisme dento parodontale, care au deschis camera pulpară permiţând accesul bacteriilor din cavitatea orală
• prin supradozarea forţelor ortodontice
• pe fondul unei parodontite marginale profunde, cu pungi parodontale, neglijată
• în cadrul unor tratamente stomatologice inadecvate ( iatrogenii)

Care sunt formele de gangrenă pulpară? În cazul în care interesează doar pulpa coronară a unui dinte vorbim despre o gangrenă parţială. Dacă întreaga pulpă corono- radiculară este afectată atunci diagnosticul este de gangrenă totală. Complicaţiile gangrenei apar atunci cand procesul infecţios difuzează dincolo de apexul dintelui în parodonţiul apical, cu formarea parodontitei apicale acute sau cronice. Formele complicate cu parodontite apicale pot fi acute, hiperemice, seroase, purulente sau cronice cu pusee de acutizare.  Care sunt semnele şi simptomele unei gangrene pulpare? Prin mortificarea septică a pulpei dintele îşi pierde vitalitatea, aşa încât gangrena pulpară este asimptomatică, nu doare, decât dacă procesul infecţios trece de apex şi produce inflamaţia parodonţiului marginal. Se analizează dintele care are diagnostic prezumptiv de gangrenă şi se pot observa semne nespecifice şi specifice gangrenei pulpare:

• carie profundă, cu dentină alterată moale la palpare cu sonda
• după exereza dentinei alterate, la palparea cu sonda în orificiul de deschidere al camerei pulpare se remarcă absenţa sensibilităţii şi a sângerării
• în formele purulente, când procesul este la nivel osos durerea este intensă, atunci când ajunge sub periost doare şi mai tare, deoarece acesta e foarte bine inervat, iar când ajunge sub mucoasă durerea scade pentru că se destinde abcesul şi scade presiunea în interior.
• miros fetid la deschiderea camerei pulpare în cazul celor purulente
• modificări de culoare şi volum ale papilelor gingivale
• mobilitate dentară anormală care poate să apară în toate formele clinice de gangrenă, dar mai ales în cazul celor complicate cu parodontită apicală
• urmele unor traumatisme dentare şi dento- parodontale
• modificări de culoare a coroanei dintelui spre gri- negru
• mucoasă violacee, uşor denivelată şi detaşată de os în cazul celor complicate cu parodontite apicale acute preexteriorizate
• la nivelul mucoasei se poate identifica un abces (parulis), în zona vestibulară sau orală, în cazul gangrenei complicate cu parodontită apicală acută purulentă exteriorizată. Abcesul se sparge brusc sau de către medicul dentist, producându-se o fistulă, prin care se elimină puroi spontan apoi la palpare.
• testele de vitalitate sunt negative în toate formele de gangrenă pentru că pulpa dintelui este mortificată.

   Cum se tratează gangrena pulpară? Tratamentul gangrenei pulpare variază în funcţie de mai mulţi factori precum: prezenţa/ absenţa complicaţiilor, gradul distrucţiei coronare, al resorbţiei radiculare la dinţii temporari, starea generală, gradul de cooperare al pacientului şi posibilităţile de dispensarizare. Există trei posibilităţi de abordare terapeutică:

1. Tratamentul conservator are ca scop menţinerea dintelui pe arcadă şi implică următoarele etape de lucru: evacuarea ţesutului necrozat şi infectat, prelucrarea mecanică a canalelor, sterilizarea cavităţilor pulpare, obturaţia de canal şi reconstituirea coronară. Sunt necesare 2 sau mai multe şedinţe de tratament.
2. Extracţia dintelui, atunci când este sever afectat şi se consideră că nu poate fi păstrat pe arcadă.
3. Metode de compromis care permit menţinerea dintelui o perioadă limitată fără realizarea tratamentului endodontic adecvat sau cu o intervenţie minoră.