Ce este amalgamul dentar? Amalgamul folosit în stomatologie este un material alcătuit în principal din mercur (hg) lichid la care se adăugă şi o pulbere formată tot din elemente de natură metalică (argint , cupru , staniu, zinc etc.). Acest material se foloseşte pentru a reface distrucţiile de la nivelul coroanelor dentare ce au rezultat în urma unor procese carioase. Datorită asemănării coloristice, obturaţiile realizate cu ajutorul amalgamului mai poartă şi numele de “obturaţii argintii”. Se foloseşte în special pentru a restaura dinţii din părţile laterale ale arcadelor dentare (premolari şi molari), dinţi care suportă “greul” în timpul procesului de masticaţie. Fiecare element din compoziţia pulberii  este calculat şi adăugat cu grijă pentru a juca anumite roluri ( de exemplu:  amalgamele cu conţinut mai ridicat de cupru au şi acţiune uşor antiseptică şi se pot utiliza  la obturarea  dinţilor de lapte) În momentul aplicării amalgamul este plastic. Acest lucru permite aplicarea cu uşurinţă în cavitatea realizată în prealabil de către medicul stomatolog şi o modelare perfectă, pentru a reda dintelui forma anatomică. În cazul în care această remodelare nu ar fi realizată corect, dintele atagonist ar avea de suferit iar stabilitatea ocluzală (muşcătură) ar putea fi afectată în timp. Scurt istoric : Primele plombe puse cu materiale asemănătoare amalgamelor datează de mai bine de un secol şi jumătate. Tratamentul cariilor dentare cu ajutorul amalgamului a fost introdus în Statele Unite în anul 1833 de către  2 fraţi francezi, Crawcour, iar invenţia acestora sa dovedit cu adevărat revoluţionară Cu toate că acest material dentar a dispărut aproape complet dintre opţiunile pe care pacienţii care necesită o obturaţie le au la dispoziţie astăzi, încă putem observa amalgamul  în cavităţile orale ale unor pacienţi cu vârste cuprinse între 35-60 de ani. Unul dintre marile ajantaje ale amalgamului,  după cum urmează să redactez,  este rezistenţa în timp.   Avantajele amalgamului dentar :

• Motivul pentru care a fost  acceptat cu uşurinţă la scală largă a fost legat de preţurile foarte accesibile cu care vine însoţit. Pentru mult timp o variantă mai bună nu exista, compozitele dentare folosite astăzi au apărut ceva mai târziu.
• Rezistenţa crescută, asemănătoare smalţului dentar, face acest material ideal din acest punct de vedere. Forţele masticatorii foarte mari, generate asupra dinţilor laterali, tind să deterioreze cu timpul orice le stă în cale. Obturaţiile din amalgam realizate corect pot avea o viaţa de până la 20 de ani.

  Dezavantajele amalgamului dentar :

• Unul dintre cele mai importante motive pentru care oamenii sau orientat spre altceva decât amalgam este legat de faptul că este foarte inestetic. Nu doar contrastul iniţial dintre dintele (alb) şi acest material (argintiu) este problema, cu timpul, elemente din conţinutul sau se înfiltrează printre elementele structurale ale dintelui. Acest lucru face ca dintele să prindă o culoare închisă, inestetică.
• Lipsa adeziunii chimice dintre acest material şi dinte face necesară prepararea unor cavităţi cu forme retentive, implicând sacrificii mai mari de ţesut dentar faţa de materialele compozite. Datorită caracterului sau metalic, variaţiile de temperatura se pot transmite cu uşurinţă către pulpa dentară.

Mercurul, în general, este cosiderat un metal foarte periculos, iar acest lucru este bine imprimat în minţile oamenilor. Datorită acestei idei, teorii conform cărora mercurul din amalgamul dentar ar fi periculos pentru organism nu au întârziat să apară.  Cel mai mult s-a discutat pe tema vaporilor dagajaţi de acest tip de material. Vapori care odată inhalaţi, ar putea  da efecte adverse la nivelul creierului şi rinichilor. FDA (Food an Drug Administration) şi Scientific Committee on Emerging and Newly Identified Health Risks ( SCENIHR ) într-un raport către Comisia Europeană arăta că nivelul de mercur măsurat la nivelul persoanelor care prezintă obturaţii de amalgam este sub nivelul asociat cu efecte sitemice adverse. Studii clinice realizate pe adulţi şi copii nu au găsit nici o corelaţie între amalgamul dentar şi boala Alzheimer, pierderea memoriei sau disfuncţii renale. Se pare că există surse mult mai periculoase de mercur care pot creea cu adevărat probleme. Mercurul organic ( metilmercur) asociat cu peştele (rechini, peşti spadă, ton , scrumbii) se absoarbe la nivelul tractului digestiv. În schimb mercurul folosit pentru amalgamul dentar este un tip de mercur elementar ce ajunge în plămâni. Cele 2 tipuri sunt metabolizate diferit de către organism şi au praguri de tolerantă diferit, astfel încât metilmercurul este cu mult mai toxic.