Ergonomia reprezintă știința ce studiază relația dintre om și mediul său. Se stabilesc reguli de natură să simplifice munca și să protejeze omul în activitatea sa. Conceptul de ergonomie este unul complex, fiind necesară o abordare a acestuia atât din punct de vedere cibernetic, cât și din punct de vedere filozofic. Ergonomia reprezintă, per ansamblu, armonizarea aspectelor fizice și emoționale ale factorului uman cu instrumentele și tipul activității desfășurate. Ergonomia a apărut relativ recent în domeniul medicinii dentare, având rolul de a simplifica și ușura munca echipei din cabinetul dentar. Aceasta presupune mișcările optime, amenajarea cabinetului, instrumentarul și echipamentul tehnic adecvat etc. Ergonomia in medicina dentara s-a dezvoltat sub premisa a trei factori : factorul uman, factorul științific și factorul tehnic. Factorul uman este alcătuit din întreaga echipă care desfășoară activitățile : medicul dentist, asistentul și tehnicianul dentar. Medicul dentist este liderul echipei, fără prezența sa fiind imposibilă desfășurarea activității. Sistemul ergonomic în cabinetul dentar este constituit sub responsabilizarea inegală, spre deosebire de alte sisteme ergonomice. Un alt aspect în cadrul acestui factor este reprezentat și de relațiile emoționale, psiho-afective ce se stabilesc între membrii echipei. În acest ansamblu, elemente ce țin de cultură, orientare religioasă, orientare spirituală, tradiții, orice poate duce la o schimbare a comportamentelor membrilor. Medicul dentist trebuie să preconizeze aceste schimbări și să le coordoneze spre eficiență maximă și armonizare spre definitivarea tratamentelor stomatologice la cele mai înalte nivele de profesionalism. Aceste relații și comportamente întrunesc și definesc mediul psihic de desfășurare al activității. Mediul fizic este alcătuit din : nivelul temperaturii, intensitatea zgomotului și a vibrațiilor, câmpul electro-magnetic, iluminare și cromatică, noxe chimice etc Asistenta medicală, membru secund în cadrul sistemului ergonomic stomatologic, reprezintă "aliatul" medicului dentist în toate activitățile terapeutice (înmânarea instrumentarului, preparare de materiale de amprenta, realizarea unor sarcini medicale precum : amprentarea, detartrajul etc), dar se ocupă și de anumite sarcini administrative (aprovizionare, programări, legături cu laboratorul de tehnică dentară). Tehnicianul dentar, membru terț în cadrul sistemului ergonomic stomatologic, este colaboratorul medicului dentist în detrimentul tratamentelor protetice sau ortodontice (aparat dentar, implant dentar, proteza dentara). Factorul științific se referă la implementarea științelor biologice, medicale și tehnice în cadrul activității, cu scopul de a duce la performanță. Acest factor este abordat sub următoarele aspecte, consecutive : cercetare, aplicare și perfecționare. Cercetarea constituie analizarea și studierea mediului, pentru a conduce apoi la cunoaștere și însușirea de tehnici, poziții, mișcări ergonomice, transformarea lor în obișnuință și apoi grija de a se autoperfecționa și de a se autocorecta. Cel de-al doilea pas este cel de aplicare, în care clinicianul utilizează concluziile primei etape în vederea proiectării unor noi sisteme de lucru care să eficientizeze munca și să ridice nivelul tratamentului (exemplu : noi forme ale sondei pentru detartraj, noi tipuri de freze și pietre diamantate etc). Ultima etapă este cea de perfecționare, în care practicianul trebuie să adopte niște mișcări sigure, precise, cu economie de efort.