Cimenturile parodontale sunt materiale incluse în clasa medicamentelor orale care se pot plasa deasupra plăgilor rezultate în urma diferitelor intervenţii chirurgicale parodontale.
De ce este necesară utilizarea cimenturilor parodontale post-chirurgie parodontală?
- Protejează plăgile chirurgicale rezultate împotriva iritaţiilor şi traumatismelor externe
- Protejează cheagul format şi previn hemoragiile postoperatorii
- Susţin dinţii mobili pe durata vindecării
- Susţin ţesuturile formate şi poziţia grefelor efectuate
- Menţin medicamentele aplicate la nivelul pungilor parodontale operate
Un ciment parodontal ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- Trebuie să prezinte o citocompatibilitate bună
- Pregătirea, aplicarea şi îndepărtarea trebuie să se desfăşoare cu minim de efort şi neplăceri
- Materialul din care este alcătuit cimentul să prezinte retenţie şi adeziune crescute la dinţii şi ţesuturile acoperite
- Să fie stabile şi flexibile
- Să nu producă iritaţii şi reacţii toxice la nivelul ţesuturilor cu care vin în contact
- După aplicare, cimenturile parodontale trebuie să fie netede, pentru a nu favoriza depunerile de placă dentară microbiană
- Nu trebuie să traumatizeze ţesuturile
- Nu trebuie să coloreze dinţii şi materialele de restaurare estetice, cimenturile prezentând, de asemenea, o estetică favorabilă
Ce trebuie să ştiu, ca pacient, atunci când mi-a fost aplicat un tip de ciment parodontal?
Scopul pentru care medicul aplică acest tip de material este acela de proteja plaga şi de a favoriza vindecarea.
După efectuarea intervenţiei chirurgicale şi aplicarea cimentului, se vor consuma numai lichide reci, alimente uşor de mestecat, nelipicioase.
Periajul, aţa dentara şi alte mijloace auxiliare(ape de gură cu clorhexidină, soluţii saline, dar acestea nu în aceeaşi zi cu intervenţia chirurgicală) se vor folosi cu rigurozitate.
În cazul în care se desprind bucăţi din pansament, dar nu rămân margini ascuţite, pacientul se prezintă la medic după intervalul stabilit, de 7-10 zile.
Dacă pansamentul se desprinde complet mai repede de 5 zile, pacientul se prezintă la medic, care va decide dacă acesta mai trebuie înlocuit sau nu.
Medicul poate alege din mai multe tipuri de cimenturi parodontale:
Cimenturile pe bază de oxid de zinc eugenol(ZOE).
Acestea sunt folosite pentru susţinerea lambourilor şi grefelor, datorită consistenţei crescute şi prezintă marele avantaj de a reduce semnificativ durerile postoperatorii. În schimb, prezintă unele dezavantaje notabile precum: gustul neplăcut, iritaţiile mucozale şi declanşarea unor reacţii de sensibilizare. De asemenea, se fracturează uşor şi prezintă o suprafaţă rugoasă.
Cimenturile fără eugenol, cu priză chimică.
Cimenturile din această clasă prezintă un gust acceptabil, se manipulează uşor şi cel mai important, nu favorizează depunerile de placă dentară microbiană.
Cimenturile fotopolimerizabile.
Se livrează în seringi şi se aplică direct la nivelul câmpului operator. Prezintă un timp de lucru nelimitat, datorită prizei prin fotopolimerizare, au o culoare asemănătoare gingiei şi se îndepărtează cu uşurinţă. Acest tip de cimenturi prezintă cea mai bună histocompatibilitate.
Cimenturile cu colagen resorbabile.
Se livrează în pachete sterile şi sunt utilizate pentru protejarea grefelor palatinale şi aplicarea deasupra plăgilor sângerânde. Există atitudini contradictorii cu privire la beneficiul adus de aplicarea cimenturilor parodontale, medicul fiind acela care ia decizia, în funcţie de cazul clinic şi experienta profesională.
Comentarii