Se poate întâmpla oricui, în orice moment. O căzătură, în joacă, o agresiune fizică, un accident de mașină și lista poate continua sunt situații care de multe ori lasă în urmă dinți sparți, dinți mobili sau chiar avulsionați (scoși din alveolă). Nu trebuie în niciun caz să disperați, ci trebuie să cunoașteți atitudinea corectă pentru a păstra fragmentul sau dintele respectiv într-o stare cât mai bună, astfel încât medicul dentist să îl poată trata corespunzător. Succesul repoziționării unui fragment de dinte sau al unui dinte scos în totalitate depinde, în mare măsură, de tratamentul de urgență. Vă vom învăța în continuare ce trebuie făcut în cazul unui traumatism dentar, din momentul accidentului și până ajungeți la medicul stomatolog.  În cazul fracturilor Căutați cu mare atenție fragmentul de dinte! Este o realitate tristă că, în lipsa unor cunoștințe adecvate, oamenii aruncă aceste bucăți și astfel integritatea dintelui, în forma sa naturală, va fi imposibil de realizat. După ce găsiți partea lipsă a dintelui, cel mai sigur și economic este să o plasați pur și simplu într-un pahar cu apă. Nu spălați fragmentul dentar cu periuța de dinți deoarece, prin frecare, reduceți cantitatea prismelor de smalț dentar și micșorați, în acest fel, suprafața necesară pentru ”lipirea” dintelui. Mediul umed asigurat de paharul cu apă împiedică uscarea dintelui care, dacă s-ar întâmpla, ar apărea o pigmentare inestetică a dintelui după reatașare. Această pigmentară este dificil sau uneori chiar imposibil de remediat prin tehnicile de albire dentară și va fi necesară aplicarea unei fațete, ceea ce crește considerabil costul tratamentului. De aceea, niciodată nu păstrați dintele într-un servețel, pânză sau o bucată de hârtie, cu atât mai mult cu cât acestea au proprietăți absorbante. Păstrați-vă calmul și sunați de urgență medicul stomatolog! Odată ajunși în cabinetul lui, dintele dumneavoastră este ca și salvat. Medicul repoziționează și atașează prin tehnici adezive dintele rupt, folosind compozit dentar, care este un material fizionomic, ce va reda aspectul inițial al dintelui, iar linia de fractură va fi imperceptibilă.  În cazul avulsiilor În această situație manipularea dinților este puțin mai dificilă și necesită mai multă atenție, vă voi explica de ce. Pe suprafața rădăcinii dentare există cementoblasti, celule specializate care depun cement radicular, o substanță dură ce protejează dentina, asemenea smalțului coronar. Celule importante se găsesc și pe suprafața alveolei dentare, fibroblaștii parodontali, care asigură, împreună cu cementoblaștii, formarea fibrelor de colagen ale ligamentelor parodontale, necesare menținerii dintelui în alveolă. În virtutea acestor lucruri, este esențială supraviețuirea acestor celule pentru reușita replantării dintelui. Celulele mor din cauza amplasării într-un mediu nefiziologic după trauma dentară, unde nu găsesc elementele nutritive, temperatura și pH-ul necesar îndeplinirii funcțiilor. Necroza (moartea) acestor celule duce la pierderea definitivă a dintelui avulsionat, prin două procese:

• Depunerea unui țesut osos, de înlocuire (osificare) fără bioreintegrarea rădăcinii dentare, cu anchilozarea acesteia în alveolă
• Resorbție radiculară secundară unei infecții ale pulpei dentare, ceea ce la copii poate determina chiar încetarea creșterii oaselor maxilare

 Ce puteți face? În primul rând, țineți dintele de coroană și nu de rădăcină, spălați dintele cu apă sau ser fiziologic, dar sub nicio formă nu îl periați! Până ajungeți în cabinetul medicului dentist, aveți câteva posibilități pentru a conserva dintele traumatizat:

• Dacă este posibil, după ce spălați dintele încercați să îl introduceți în alveola sa, în poziția corectă și mușcați o bucată de tifon, compresă sterilă sau orice material textil.
• Puneți dintele într-un pahar cu lapte rece, UHT (ultra-high-temperature), ce permite supraviețuirea celulelor un interval de circa 2 ore. O altă variantă este să țineți dintele într-o pungă cu lapte, introdusă într-un recipient cu gheață. Conservarea în lapte rece UHT este recomandarea Asociației Americane a Medicilor Dentiști (ADA).
• Puteți folosi ser fiziologic sau apă, dar intervalul de supraviețuire a celulelor se reduce la 1 oră, iar riscul de necroză crește semnificativ.
• Saliva este o alternativă la îndemmână: fie țineți dintele în gură (atenție să nu îl înghițiți, contraindicat la copiii sub 12 ani!), fie plasați-l într-un pahar în care scuipați salivă.
• În anumite țări din străinătate există kituri de salvare a dintelui, un amestec complex de aminoacizi, săruri minerale, vitamine, ce permit conservarea dintelui pentru o perioadă de 24-36 ore. Acestea au și indicatori de pH, iar culoarea virează când pH-ul atinge o valoare critică pentru viabilitatea celulară. Locuri publice precum școlile, bazinele de înot, complexele sportive sunt dotate cu astfel de kituri (Dentosafe, EMT ToothSaver, SOS Zahnbox).

Așadar, după ce conservați dintele într-un mediu umed, mai mult sau mai puțin nutritiv, aveți la dispoziție între 1-2 ore pentru a vă prezenta în serviciul de urgență al unei clinici stomatologice.  În continuare, este de competența medicului stomatolog să aplice procedurile necesare reimplantării și salvării dintelui traumatizat.