Bruxismul, o afecțiune de care nu ești conștient, nu este o boală în sine, ci mai degrabă un obicei și se manifestă la un moment dat la majoritatea oamenilor. Individul își crâșnește sau își încleștează dinții, în orice moment al zilei, dar cel mai adesea noaptea, tocmai de aceea se presupune ca este o tulburare de somn ce se produce pe fondul unor stări emoționale tensionate, stresului, anxietății etc. Forma noctură este mai severă decât cea diurnă, deoarece acest obicei poate trece neobservat o perioadă îndelungată de timp, cu atât mai mult cu cât persoana în cauză nu acuză niciun disconfort. Episoadele bruxogene apar la intervale de circa 90 de minute și pot dura câteva minute sau ore.

Bruxismul afectează atât adulții cât și copiii și este descoperit întâmplător, când o persoană din jur relatează sunetele produse de pacientul bruxoman în timpul episoadelor active. Poate fi descoperit și în cursul unei simple vizite de rutină la stomatolog, când medicul identifică zone de abraziune (uzură) a dinților.

În funcție de mișcările efectuate, bruxismul este centric (strângerea dinților în poziții centrice, precum intercuspidare maximă sau relație centrică) sau excentric (frecare dinților prin mișcări de lateralitate). Tratamentul bruxismului este individualizat fiecărui caz în parte, în funcție de severitatea simptomatologiei și respectă următoarele direcții:

1. Managementul stresului - pacienților cu un stil de viață alert, cu numeroase responsabilități, cu evenimente tragice în viața personală, sau diverse situații neplăcute în viața profesională li se recomandă ajutor specializat din partea unui psiholog sau psihoterapeut. Este foarte important și util să identificați cauza generatoare de stres și de cele mai multe ori episoadele de bruxism pot fi oprite dacă adoptați o atitudine pozitivă și depășiți cu calm orice situație neprevăzută, neplăcută.
2. Pacienților cu un nivel ridicat de stres, pentru care terapia comportamentală nu dă rezultatele scontate și secvențele bruxogene persistă, li se pot prescrie o serie de medicamente tranchilizante sau sedative, de obicei din clasa benzodiazepinelor sau alcaloizi naturali din secară cornută. Atenție! Aceste medicamente se administrează exclusiv sub supravegherea medicului curant și, deși nu se eliberează fără prescripție medicală, pacientul trebuie urmărit constant, pentru a nu face un abuz ce poate fi fatal!
3. La copii, bruxismul apare de regulă pe fondul unei spaime puternice, de aceea poate fi util să îl liniștiți înainte de culcare, vorbind despre temerile lui, făcându-i o baie caldă, un masaj sau, pur și simplu, citindu-i cartea preferată. Nu puține sunt cazurile în care copiii dezvoltă bruxism după vizita la dentist, așa că pentru a preveni acest lucru, trebuie să știți de ce le e teamă copiilor de stomatolog și ce puteți face în această situație.
4. Gutierele ocluzale de protecție sunt cel mai frecvent indicat tratament și cel mai avantajos. Acestea sunt realizate din material plastic, sunt ușor de folosit și au beneficii majore: previn uzura dinților și îi protejează, mențin o distanță corespunzătoare între maxilar și mandibulă și astfel reduc contracțiile muscular excesive si dureroase, stabilizează ocluzia ( ”mușcătura”). Gutierele sunt indicate și peste restaurările fixe, pentru a proteja coroanele și implanturile.
5. Când leziunile consecutive bruxismului îndelungat sunt severe, dinții pierd o bună parte din substanța dură prin abraziune iar ocluzia devine instabilă, se impune un tratament protetic complex, ce poate include onlay-uri/inlay-uri, coroane de acoperire etc. Cu ajutorul lor, dentistul înlocuiește țesuturile pierdute, remodelează relieful suprafețelor ocluzale (fețele superioare ale măselelor, unde se realizează masticația), reface marginile incizale (ale dinților frontali, cu care de obicei mușcați). Chiar dacă aceaste reconstituiri coronare compensează uzura, ele nu opresc în general, manifestările bruxomane, fiind recomandat și în această situație să purtați gutierele ocluzale, pentru vă proteja ”noii dinți” și, de ce nu, investiția.
6. O abordare mai specială a pacientului cu bruxism o reprezintă injecțiile cu botox, intramuscular. Acest lucru se justifică prin prisma faptului că toxina botulinică blochează placa neuro-musculară, blocând receptorii pentru acetilcolină, substanța care mediază transmiterea impulsului electric nervos la mușchi. În acest fel, mușchii masticatori nu se vor mai contracta excesiv, deci nu se vor mai produce mișcările nocive de încleștare și frecare (lateralitate).
7.  Aparatele dentare sunt și ele o opțiune de tratament, deoarece dinții aliniați greșit pot induce un stres suplimentar mușchilor masticatori și astfel, aceștia se vor contracta necontrolat.

Trebuie să rețineți că bruxismul necesită tratament pentru a evita complicațiile ulterioare ce vă pot afecta destul de mult calitatea vieții! În urma evoluției îndelungate a acestei afecțiuni, pacienții vor acuza cefalee intensă, recurentă, dureri musculare sau articulare severe, fracturi dentare. Trauma frecventă a dinților se transmite parodonțiului marginal, care nu va mai putea susține dintele în alveolă, parodontopatiile fiind, de altfel, cea mai de temut complicație a bruxismului.  Așadar, nu neglijați importanța examinărilor dentare preventive, care pot anunța surprize nedorite, dar, totodată, vă pot salva dantura.