Caria precoce (severă) a copilăriei este una dintre problemele stomatologice cel mai des întâlnite la copil. Este o carie acută, cu debut precoce, cu evolutie rapidă ce afectează copilul mic și care se manifestă prin carii cavitare sau necavitare, dinți lipsă sau suprafețe obturate pe orice dinte temporar, ca urmare a cariei dentare. Există dovezi științifice care indică faptul că este o boală infecțioasă și contagioasă, cauzată de prezența Streptococcului mutans. Cariile dinților de lapte trebuie tratate pentru a preveni apariția durerii și a infecției. De aceea, se recomandă tratamentul stomatologic urgent, imediat ce este depistată. Un factor important în reușita tratamentului acestui tip de carie îl reprezintă alegerea unui medic specialist în stomatologie padiatrică. Acesta va ști să aplice diferite metode care să ușureze colaborarea, va ști exact cum să se comporte astfel încât să nu aibe un sentiment de frică față de tratamentul stomatologic. Caria precoce a copilăriei cuprinde mai multe forme clinice de carie: caria de biberon (cea mai frecventă formă), caria rampantă, caria grefată pe defectele de structură ale smalțului. Caria rampantă: este o carie cu tipar neobișnuit, ce are o evoluție rapidă în suprafață și în profunzime care afectează precoce dinții temporari, dar putând să apară și la dinții permanenți.

• Cauze:

 - modificările cantitative și calitative ale salivei produse în cardul unor boli generale (sida, diabet, tulburări nervoase si psihice) sau tratamentul unor boli generale (antihistaminice, antialgice, antidepresive, chimioterapie anticanceroasă, iradierea tumorilor canceroase ale capului si gâtului); - obiceiuri alimentare cariogene: alimente bogate în zahăr, ceaiuri îndulcite, siropuri cu vitamine sau sucuri de fructe, medicamente cu zahăr; - lipsa igienei cavității bucale în special înaintea somnului.

• Evoluția clinică:

- debutează precoce, imediat după erupția dinților, la coletul acestora, afectând inclusiv incisivii inferiori; - are 4 stadii de evoluție: carie incipientă, carie cavitară, distrucție coronară mare și resturi radiculare; -toți dinții ajung în scurt timp resturi radiculare datorită complicațiilor pulpare și periapicale; -copilul are dureri spontane care îi perturbă somnul și refuză să mănânce; -în stadiile avansate pot apărea tulburări funcționale (estetice, masticatorii, fonetice, erupții ectopice ale dinților) și generale (greutate mică, statură mică, perimetrul capului mai mic). Caria grefată pe defecte de structură ale smalțului (hipoplazia și hipomeniralizarea smalțului): este o carie cu tipar neobișnuit și asemenea cariei rampante are o evoluție rapidă in suprafață și în profunzime și afectează atât dinții temporari cât și pe cei permanenți.

• Cauze:

 - factorii locali și generali care pot influența formarea cariei dentare: saliva (reducerea fluxului salivar sub 0.7-1 ml pe minut), morfologia dentară retentivă și dinții inghesuiți, defectele de dezvoltare ale smalțului, igienă orală defectuasă, boli generale (sida, diabet); - microorganisme cu potențial cariogen: S. mutans, lactobacili, actinomicete gram pozitiv; - alimente bogate în zahăr, care se lipesc de dinți și sunt greu de îndepărtat prin periaj.

• Evoluție clinică:

- hipoplazia de smalț este un defect de structură a smalțului dobândit in timpul formării și dezvoltării dintelui care se manifestă clinic prin lipsă de substanță dentară; Ea este frecvent insoțită de hipomineralizare (deficit de substanțe minerale, produs în timpul odontogeneze). Aceste defecte de structura ale smalțului pot apărea pe orice dinte și produc susceptibilitate la carie. - defectele de structură se evidențiază o dată cu erupția dinților și pot fi simetrice, afectând dinții omologi sau asimetrice afectând unu, doi dinți vecini; - evoluează de la carie incipientă, carie cavitară, distrucție coronară extinsă în suprafață și în profunzime până la resturi radiculare (sediul complicațiilor pulpare); - in stadiile avansate pot apărea tulburari funționale: estetice, fonetice, sensibilitate dentară progresivă în funcție de cât de mult este distrusă coroana; tulburări de creștere generală. Deoarece caria rampantă și caria grefată pe defecte de structură ale smalțului sunt carii cu tipar neobișnuit și au evoluție clinică asemanătoare, tratamentul lor poate fi:

• Profilactic:
• profilaxie primară: se face prin reducerea factorilor etiologici ai cariei:

- corectarea și controlul dietei: întreruperea alimentației defectuase cu lichide îndulcite, renunțarea la dulciurile dintre mese, evitarea folosirii substanțelor zaharoase aplicate pe suzete; - corectarea și controlul igienei: imediat după erupția dinților părinții trebuie să-i curețe cu tifon steril pe toate suprafețele; între 2 și 4 ani, părinții îi spală pe dinți cu perie fără pastă; se recomanda spălarea limbii și utilizarea aței dentare (la copii mai mici de 6 ani de către părinți). - reducerea xerostomiei: clatiri frecvente cu apă, evitarea folosirea apelor de gură cu alcool care usucă; la copii mai mari stimularea fluxului salivar se face prin alimnte mai tari și mestecarea de gumă de mestecat cu xilitoli; - sigilarea : în special molarul 2 temporar deoarece are un relief retentiv; - florizări: sistemice (administrarea de tablete cu fluor) sau topice (acasă sau la cabinet pentru remineralizarea cariilor incipente); - preparate medicamentoase cu rol antibacterian (la copii mici care știu să scuipe): clorhexidina sub formă de soluție, lacuri, geluri; - guma de mestecat cu xilitol la copii de peste 4-5 ani: xilitolul este un substituent natural al zahărului, netoxic, nefermentabil; natural se găsește in fructe, legume, cereale; guma de mestecat se recomandă de 5 ori pe zi câte 2 bucăți și are efect anticarie.

• Profilaxie secundară: se face după ce au apărut primele semne de carie pentru oprirea evoluției ei și apariția altor carii noi;
• Profilaxia terțiară: pentru prevenirea apariției complicațiilor cariei.

• Tratament curativ restaurator: prin obturații sau coroane prefabricate;
• Tratament curativ radical: extracția dinților atunci când distrucția cauzată de carii este foarte extinsă.

În concluzie, pentru evitarea problemelor cauzate de caria precoce a copilăriei se recomandă urmărirea și igienizarea atentă a cavității bucale a copilului încă dinaintea erupției dinților și vizita la cabinetul stomatologic pentru control din momentul erupției primilor dinți. Vizita la cabinetul stomatologic trebuie să se facă la fiecare 3 luni pentru copiii cu risc mare de carie și la 6 luni pentru cei cu risc mic de carie. Medicul stomatolog este singura persoană în măsură să poată da sfaturi utile îngrijirii corecte ale danturii copilului mic.