Anchiloza dento-alveolară constituie o tulburare de erupţie care apare ca urmare a fuziunii cementului radicular cu osul alveolar asociată cu pierderea ligamentelor parodontale. Aceasta poate determina întârzierea erupţiei dinţilor permanenţi dar este posibil să apară chiar şi mai târziu, după stabilirea contactului ocluzal, denumind fenomenul de reincluzie dentară. Semnul clinic principal al reincluziei este infraocluzia dentară. Există mai multe teorii care au încercat să explice etiologia anchilozei dento-alveolare precum: teoria genetică, traumatică şi teoria dezordinii ligamentului periodontal. Semnele clinice ale anchilozei dento-alveolare sunt:

• infraocluzia dentară de grade diferite
• la percuţie poate să apară o tonalitate mai înaltă
• pierderea mobilităţii dentare
• resorbţia radiculară este frecvent încetinită, asimetrică
• pot să apară complicaţii: supraerupţia dintelui antagonist, dinţii vecini se pot înclina spre dintele anchilozat, erupţia dentară întârziată a succesorului şi modificări de poziţie ale acestuia, tulburări ocluzale ale dinţilor permanenţi.

La examenul radiologic se pot constata următoarele aspecte:

• obliterarea spaţiului ligamentului periodontal
• prezenţa sau absenţa succesorului( dintele permanent), gradul dezvoltării sale, înclinarea sau poziţia acestuia
• semne de atriţie, carii sau restauraţii ale dintelui anchilozat în cazurile de infraocluzie gravă prin reincluzie, ca semn al trecerii dintelui prin cavitatea bucală.

Anchiloza dento-alveolară este mai frecventă la dinţii temporari şi mai rar se manifestă la cei permanenţi, incidenţa acesteia crescând în familie. De cele mai multe ori sunt afectaţi molarii temporari şi arcada mandibulară de 10 ori mai frecvent decât cea maxilară. Prevalenţa anchilozei creşte cu vârsta, infraocluzia putând fi detectată precoce în jur de 3 ani, dar un maximum al prevalenţei este între 8-9 ani. Tratamentul anchilozei dento-alveolare va fi stabilit în funcţie de următorii factori:

• vârsta pacientului
• gradul infraocluziei
• prezenţa unor complicaţii precum şi gravitatea lor
• prezenţa şi localizarea succesorului permanent

Analizând toate aceste variabile, aspectele clinice şi radiologice, medicul stomatolog va elabora un plan de tratament potrivit pacientului. În cazurile de afectare uşoară sau moderată se recomandă expectativa, urmărirea în evoluţie a anchilozei dento alveolare, cu sau fără refacerea coroanei clinice( coroane prefabricate, refaceri ocluzale cu compozit pentru eliminarea infraocluziei). Pentru cazurile de anchiloză severă sau atunci când radiografic este confirmată prezenţa dintelui succesor se indică extracţia dintelui anchilozat. Atunci când există o anchiloză severă fără succesor se recomandă de asemenea extracţia dintelui urmată de tratamentul ortodontic adecvat.  Întrucât apare mai frecvent la dentiţia temporară este important să realizăm controale stomatologice de rutină în perioada înlocuirii dinţilor de lapte cu cei permaneţi pentru a depista precoce cazurile de anchiloză dento-alveolară care netratată corespunzător poate conduce la tulburări grave de erupţie dentară.