tratamentul stomatologic diabeticÎn prezent, pacientul diabetic este un caz des întâlnit în cabinetele de medicină dentară, iar managementul medical este o sarcină multidisciplinară, împărțită între diabetolog/endocrinolog/cardiolog/stomatolog.

Cele mai frecvente acuze de ordin stomatologic ale unui astfel de pacient sunt parodontopatia, edentația consecutivă, sângerarea gingiilor, xerostomia, glosita, glosodinia, sialadenita, candidoză orală. Pacienții cu diabet zaharat sunt o provocare pentru medicul stomatolog deoarece au o rezistență mai scăzută la infecții,


vindecarea este mai anevoioasă, iar urgențele pot dezechilibra echilibrul metabolic deja precar
. Prin urmare, tratamentul acestor pacienți prezintă o serie de particularități și o atitudine terapeutică diferită.

Care sunt principiile pentru tratamentul stomatologic al pacientului diabetic?

1. Anamneza corectă, detaliată este esențială. Medicul dentist trebuie să afle, în cursul discuției cu pacientul dacă:

diabetul este cunoscut, controlat, mijloacele de control (dietă, antidiabetice orale, insulină), dacă există complicații, în special episoade recente de hipoglicemie; în timpul procedurilor stomatologice, hipoglicemia este cea mai temută complicație, ea trebuie recunoscută și remediată de urgență! În cazuri severe, se solicită asistență medicală de urgență!

dacă pacientul are peste 45 ani, este supraponderal, trebuie întrebat despre istoricul familial și despre simptome sugestive (poliurie, polidipsie, scădere ponderală, tulburări de vedere, fatigabilitate, infecții recurente etc) și îndrumat, înainte de toate, către un specialist pentru diagnostic și tratament adecvat.

insulina2. La pacienții cu diabet controlat, atât tip 1 cât și tip 2, pot fi efectuate orice proceduri care nu constituie o urgență, inclusiv extracții dentare sub anestezie locală, fără precauții speciale și fără profilaxie antibiotică. Pacientul trebuie doar să mănânce cu maximum 2 ore înaintea intervenției și să își administreze medicația indicată (antidiabetice orale sau insulină).

Pentru intervenții complexe și prelungite, care interferă cu schema de control a diabetului și orarul meselor, pacientul trebuie internat pentru monitorizarea glicemiei pre și postoperator, până când ingestia de alimente este posibilă.

3. La pacienții cu control precar al diabetului, indiferent de tip, procedurile de rutină se vor temporiza până la valori satisfăcătoare ale hemoglobinei glicozilate (HbA1c sub 6%). În cazul unei urgențe stomatologice, profilaxia antibiotică este obligatorie, iar infecțiile trebuie tratate agresiv. Nu se recomandă antibiotice care accentuează hipoglicemia indusă de insulină (ciprofloxacină, tetraciclină, doxiciclină), amoxicilina fiind antibioticul de elecție în aceste situații.

4. Controlul durerii și al inflamației se realizează cu medicamente care nu modifică nivelul glucozei. Analgezicele de elecție sunt paracetamolul și codeina. Se vor evita corticosteroizii. Antiinflamatoarele nesteroidiene, se administrează cu precauție, pentru prevenirea daunelor renale și a sângerărilor gastrointestinale, mai ales că mulți diabetici primesc doze mici de aspirină pentru profilaxia cardiopatiei ischemice.

5. Este de preferat programarea pacientului dimineața, astfel încât procedurile stomatologice să se desfășoare într-un interval de circa 2 ore de la micul-dejun. Pacientul trebuie plasat în fruntea listei. Stresul fizic (intervenția în sine) și emoțional pot precipita un episod de hiperglicemie, de aceea persoana în cauză trebuie consiliată pentru a-și învinge teama de stomatolog.

6. Anestezia locală poate asocia fără probleme un vasocontrictor simpatomimetic, fără ca nivelul glicemiei să crească semnificativ. De regulă se folosește combinația lidocaină/epinefrină, cu precauție pentru epinefrină la cazuri cu afecțiuni cardiace (infarct miocardic în antecedente, aritmii, hipertensiune).

control diabet7. Susceptibilitatea la infecții a acestor pacienți este extrem de mare când boala nu este stabilă, cu glicemie mai mică de 70 mg/dl sau mai mare de 200 mg/dl. De aceea, tratamentul unei infecții acute la acești pacienți are 2 scopuri: normalizarea glicemiei și eradicarea agresivă a infecției de focar.

Astfel, bolnavii insulino-dependenți pot necesita suplimentarea dozei obișnuite, iar cei insulino-independenți pot avea nevoie de administrare temporară de insulină.

Infecția va fi abordată urgent cu mijloacele disponibile (pulpectomie, drenajul abcesului, extracție, clătire cu soluții antiseptice), urmată de antibioterapie.

Infecțiile mucoase precum candidoza orală sau stomatita aftoasă vor fi tratate corespunzător.

boala parodontala a pacientului diabetic8. În afara unor situații acute, pacientul diabetic necesită control stomatologic regulat pentru igienizare și profilaxie, cu principalul scop de a scădea incidența parodontopatiei. Frecvența acestor ședințe este de 3 luni, mai des decât în cazul populației generale. El va beneficia de detartraj, planare radiculară, chiuretajul pungilor parodontale, fluorizare profesională, după caz.

Nu în ultimul rând, succesul oricărui tratament stomatologic este condiționat de conștiinciozitatea fiecărui pacient în stăpânirea acestei afecțiuni cronice, dar și de menținerea unei igiene orale riguroase, cu toate mijloacele disponibile (periaj regulat, ața dentară și apa de gură).