discromie-tetraciclinaTetraciclina reprezintă un antibiotic ce tratează diferite infecții, atât gram pozitive, cât și gram negative (exemplu : stafilococ auriu, streptococ hemolitic, pneumococ, rickettsii, spirochete, bacilul tetanic etc), fiind pe rafturile farmaciilor de 70 de ani.

Din nefericire, tetraciclina prezintă și un prospect cu o listă lungă de reacții adverse, printre care și discromia dentară, afectând atât smalțul, cât și dentina. Primul caz a fost raportat în anul 1956 la un copil, iar mulți alții au urmat. În urma studiilor și analizelor efectuate de numeroase grupuri de cercetare, s-a ajuns la concluzia că feții ai femeilor ce au urmat tratament cu tetraciclina în ultimele două trimestre de sarcină și copiii de până în 7 ani cărora le-a fost administrată tetraciclină sunt singurele „clase” afectate.

discromie-dentaraEfectele negative ale tetraciclinei asupra dinților depind de doza aplicată, durata tratamentului, etapa de dezvoltare a dintelui și gradul de mineralizare. Astfel, s-au observat consecințe grave în cazul utilizării a patru grame zilnic, pe o perioadă lungă, de câteva săptămâni. Discromia este permanentă și variază de la galben la gri și maro. 

 

tetraciclinaPentru a combate reacția adversă provocată de tetraciclină, s-au conceput derivați ai acesteia, precum minociclina și doxicliclina. Însă rezultatele nu au fost cele scontate, discromia dentară regăsindu-se și pe lista de reacții adverse ale derivaților. În plus, s-a remarcat că minociclina are un mecanism de acțiune diferit față de tetraciclină, iar discromia poate apare și la adulți.

De ce sunt afectați de tetraciclină doar copiii mai mici de 7 ani și cei ale căror mame au urmat un astfel de tratament în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină?

Pentru că acestea sunt limitele calcifierii și mineralizării dinților. Dinții temporari sunt afectați dacă se administrează tetraciclina la 10 – 14 luni, dinții permanenți anteriori dacă se administrează de la 8 luni până la 5 ani, iar cei permanenți posteriori la aplicarea antibioticului între 5 și 7 ani.

Cum acționează tetraciclina?

microcirculatie dinteTetraciclina trece în circulație și ajunge la nivelul camerei pulpare, unde există o rețea vasculară extinsă. Trece la nivelul rețelei capilare subodontoblastice, ajungând la nivelul buclelor terminale vasculare, iar de aici pătrund în predentină. Molecula de tetraciclină transportată în această regiune se leagă de ionii de calciu și difuzează ulterior la nivelul joncțiunii dintre dentină și predentină, aici aflându-se țesutul „sediu” de mineralizare al organului dentar. Se stabilesc noi legături, formându-se complexul tetraciclină – ortofosfat de calciu.

În cazul în care expunerea se realizează înaintea erupției dinților, acest complex va determina inițial colorarea în galben fosforescent a dinților. După erupție, dinții find expuși la lumină, tetraciclina se oxidează, iar culoarea se va schimba din galben fosforescent în maro mat, nefosforescent; procesul de modificare a culorii se extinde pe parcursul a câteva luni sau chiar ani. Localizarea discromiei este direct corelată cu etapa formării structurii dentare la momentul administrării antibioticului. Dinții definitivi au tendința de a arăta mai difuz, mai puțin intens colorați decât dentiția de lapte. 

Efectul negativ al tetraciclinei asupra dinților, discromia, constituie o problemă psihologică, individul nu se simte confortabil în mediul social, însă există remedii și tratamente în cadrul cabinetului dentar. Colorarea variază de la galben la maro și gri, fiind mai difuză la dentiția definitivă și mai intensă la cea temporară.