Sindromul algodisfunctional  reprezintă o afecţiune polisimptomatica inclusă în patologia articulatiei temporo-mandibulare. De-a lungul timpului denumirea acestei afecţiuni a fost schimbată datorită diverşilor factori etiologici incriminaţi fiind denumită “sindromul disfuncţiei dureroase” sau “mioartropatia articulatiei temporo-mandibulare”.
Young Woman Holding the Side of Her Face in Pain

Care sunt factorii care determina apariţia acestui sindrom? 

  1. Modificarea ocluziei. Unele studii au demonstrat că pierderea molarilor şi premolarilor, contactele dentare premature şi contactele insuficiente la nivelul molarilor pot determina deplasarea distala a condilului şi comprimarea nervului auriculo-temporal. Pe lângă această comprimare poate să apară şi o presiune directă foarte mare asupra urechii.
  2. Lipsa unei armonii între ocluzia dentară şi articulaţia temporo-mandibulară. Acest lucru poate fi tradus prin faptul că un rol important în apariţia acestei afecţiuni îl joacă ocluzia traumatică determinată printre alte lucruri şi de către bruxism, stres, tensiuni de natură psihică sau anxietate.
  3. Spasmul muşchilor masticatori. Spasmul este cauzat de către oboseală muscular şi determina modificarea poziţiei mandibulei şi a condilului, determinând astfel o ocluzie incorectă.
  4. Suprasolicitările articulare şi musculare. Principala grupa de muşchi incriminată în această categorie este reprezentată de musculatura ridicătoare a mandibulei. Dacă musculature nu se poate relaxa, tonusul muscular creşte până când apare spasmul dureros.
  5. Comportamentul. Tulburările emoţionale şi de personalitate sunt şi ei factori etiologici ce  influenţează ocluzia şi durerea muscular.

Ce simptomatologie întâlnim în sindromul algodisfunctional? 

Sindromul predominant este reprezentat de DURERE. Această are un character acut, prezent constant şi foarte bine localizat. Poate fi unilaterală sau bilaterală, prezenta la nivelul inserţiilor muşchilor temporal sau maseter şi frecvent în regiunea auriculară. Durerea apare de obicei dimineaţă şi se amplifică în stres, frig sau în perioada menstruaţiei.

Pe lângă durere, un alt indicator simptom şi totodată indicator al severităţii bolii este LIMITAREA MIŞCĂRILOR MANDIBULEI care dispare progresiv pe timpul zilei. Odată cu aceste limitări pot să apară şi deviaţii ale mandibulei.

ZGOMOTELE ARTICULARE sunt reprezentate de cracmente şi crepitatii care sunt sunete asemănătoare strângerii în mâna a unui bulgare dezăpadă. Zgomotele sunt de scurtă durata şi apar întimpul mişcărilor de deschidere şi închidere, propulsie sau lateralitate ale mandibulei.

Tratament 

Dietă. O alimentaţie semilichidă previne suprasolicitările articulare şi musculare. Anterior instituirii tratamentului prin modificarea dietei se folosea imobilizarea intermaxilară prin blocaj rigid. medicamente_si_alimente_combinatii_periculoase

Tratament medicamentos reprezentat de următoarele tipuri de medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene (Ibuprofen, Voltaren), miorelaxante (Baclofen), anxiolitice şi antidepresive. O acţiune benefică o reprezintă şi administrarea de toxina botulinica.

Fizioterapia prin: terapie cu căldură superficială şi mecanoterapie.

Presopunctura şi acupunctura care produc o stimulare nedureroasă ce blochează propagarea semnalului dureros spre măduva spinării.

Slefuiri selective, refacerea lucrărilor protetice, tratament ortodontic sau realizarea unor gutiere ocluzale.

Sindromul algodisfunctional prezintă atât o etiologie cât şi o simptomatologie foarte complex ceea ce face că bolnavii care prezintă această afecţiune să fie destul de greu de tratat fără a putea stabili un tratament standardizat.