Silanii-ce sunt şi aplicaţiile lor în stomatologie

Silanii reprezintă o gamă largă de compuşi organici care silanconţin în principal unul sau mai mulţi atomi de Siliciu(Si). Silanii au o structură asemănătoare cu cea a ortoesterilor, şi pot fi bifucţionali, adică pot avea dublă reactivitate. Gruparea organică funcţională vinil –CH=CH2 , alil –CH2-CH=CH2 , amino –NH2 , izocianat  –N=C=O, poate forma legături cu o matrice organică. Grupările metoxi–O–CH3, etoxi–O–CH2CH3 pot reacţiona cu grupări anorganice, în ambele cazuri formându-se legaturi covalente între matrice. În general, silanii pot conţine sau nu grupări reactive. Pot de asemenea conţine grupări Cl. Atunci când silanul este folosit ca bază pentru o lucrare metalică, poate prezenta o grupare propilen –CH2CH2CH2– între Si şi gruparea organică funcţională.

Silanii, compuşi hibrizi, cu o componentă organică şi una anorganică, pot fi folosiţi drept mediatori care să stabilească o adeziune mai puternică între componentele organice şi anorganice. Silanii sunt denumiţi primeri, agenţi de cuplare, în funcţie de grosimea şi funcţia  stratului în care sunt aplicaţi. Pot fi de asemenea folosiţi drept materiale de obturaţie. Organo silanii sunt atât hidrofili, cât şi hidrofobi, şi pot fi atât anionici cât şi cationici.

silani

Dezvoltarea răşinii bis-GMA( bisfenol-alfa-glicil metacrilat) a determinat o utilizare mai largă a silanilor în industria materialelor dentare. S-au făcut diferite studii pentru mai multe tipuri de materiale: răşini pentru restaurări în zona laterală, cimenturi ionomere de sticlă, reacţiile silanilor cu alte tipuri de aliaje(altele decât Ni-Cr-Be), studii pe silani folosiţi în tehnologia faţetelor Veneers, efectele silanilor de fluor şi carbon asupra dezvoltării plăcii dentare. Numeroase studii au fost făcute pe silanii folosiţi pentru obţinerea bracketilor ortodontici, pentru materiale folosite în tratamente endodontice, şi efectele silanizării pe restaurări ceramice. 

proprietati CIS

În primele studii, s-a comparat adeziunea silanilor la suprafeţe metalice faţă de cele ceramice şi s-a constatat că există diferenţe: Silanii nu aderă la fel de bine la suprafeţele metalice cum o fac la cele ceramice. Agenţii de cuplare pe bază de silani îmbunătăţesc adeziunea răşinilor compozite la suprafeţele ceramice  cu aproximativ 25% mai mult. S-a constatat că suprafaţa pe care se aplică silanii trebuie să fie bine uscată, deoarece aceştia sunt instabili la umiditate, iar suprafeţele ceramice pe care se aplicau trebuiau lustruite.

Silanii în materialele de obturaţie.

Vinil silanul a fost unul din primii silani folosiţi şi s-a dovedit că determină o rezistenţă mai mare a răşinii. În timp ce silanii determină o dispersare mai bună şi umectarea particulelor materialului de obturaţie, scade vâscozitatea dintre componente, crescând astfel proprietăţile compozitului. Au fost de asemenea efectuate studii cu materiale ce conţin nanoparticule. Un compozit modificat cu nanoparticule de silani suferă modificări mai mari la polimerizare, ce pot duce la carii marginale, pătarea obturaţiei sau sensibilitatete.

 

Cele mai multe studii au arătat că silanii pot fi folosiţi în mai multe tipuri de proceduri. Pe de altă parte, nu s-a demonstrat faptul că sunt de neînlocuit, astfel că nu se poate decide dacă silanizarea este neapărat necesară sau nu.

Acest articol este scris pe baza unui studiu realizat de Jukka P. Matinlinna, MSc (Inorg Chem)a/Lippo V. J. Lassila, DDSa/Mutlu Özcan, DDS, PhDb/Antti Yli-Urpo, DDS, PhDc/Pekka K. Vallittu, DDS, PhD, CDTd, publicat de Quintessence Publishing Inc.