salivaPrincipalele glande salivare sunt cele submandibularesublinguale şi cele parotide, acestea din urmă sintetizând saliva parotidiana. Glandele parotide sunt situate în lojele parotideo-maseterine, lângă conductul auditiv extern, cântărind 25-30 g fiecare. Funcţia de excreţie a salivei este posibilă datorită canalului de excreţie al glandei, numit şi ductul “Stenon”. Acesta prezintă un orificiu de deschidere, cel mai des întâlnit în dreptul celui de-al doilea molar maxilar.

Saliva previne procesele distructive din cavitatea orală în mai multe feluri. Fluxul salivar contribuie la îndepărtarea bacteriilor patogene şi a substratului alimentar, care leasigura suportul metabolic. Saliva mai conţine câţiva factori, precum ionul tiocianat sau lizozimul, care au acţiune bactericidă.Pe lângă aceşti factori, în salivă mai sunt prezente şi imunoglobuline (anticorpi) care pot distruge bacteriile cauzatoare de carie. În general, saliva este de două tipuri. Secreţia seroasă, care conţine în cea mai mare parte o enzimă numită ptialină ce ajută la digestia amidonurilor şi secreţia mucoasă, care conţine mucină ce are rol lubrifiant asupra mucoaselor cavităţii orale. Glandele parotide produc aproape în întregime salivă de tip seros. În condiţii de repaus, contribuţia glandelor parotide la formarea salivei totale este de 21%, pe când după o stimulare acidă, acestea participa cu 40% la formarea fluidului oral. 

Saliva parotidiană se poate recolta cu ajutorul unei capsule cilindrice, care se fixează la orificiul de vărsare al ductului Stenon. Astfel, salivă va fi aspirată prin presiunenegativă cu ajutorul unei pompite. În caz că nu avem la dispoziţie o cantitate satisfăcătoare de salivă, putem stimula secreţia pacientului prin mestecarea de vitamină C sau fără modificarea compoziţiei salivei, prin pensarea nasului şi efectuarea respiraţiei orale timp de câteva minute, uscarea mucoasei constituind ulterior un stimul secretor. În urmarecoltării, probele pot fi trimise în laborator pentru efectuarea diferitelor investigaţii.
hiposalivatie

Debitul salivar normal este în medie de 0,3-0,5 ml/min şi este foarte dificil de apreciat deoarece acesta depinde de o mulţime de factori. Pe durata somnului, prin dispariţia stimulilor externi, debitul salivar scade până la valori de 0,05 ml/min. În timpul zilei, creşterea fluxului salivar la peste 0,5 ml/min se numeşte hipersalivatie sau sialoree, iar scăderea acestuia sub 0,3 ml/min se numeşte hiposalivatie sau hiposialie, aceasta putând fi însoţită de xerostomie sau senzaţie de gură uscată.

Factori care influienteaza debitul salivar

Vârsta: la copii fluxul salivar este mai scăzut, iar apoi până în vârsta de 20 de ani se înregistrează o creştere progresivă.

parotidaSexul masculin prezintă valori mai ridicate la grupele de vârstă de 5-10 şi 20-40 ani, iar cel feminin la grupele de vârstă de 10-15 ani şi peste 40 de ani.


Factorii psihici
au de asemenea o importanţă crescută, precum am punctat mai devreme, în timpul somnului din cauza dispariţiei stimulilor externi se va produce o scădere a fluxului salivar.

În sarcină, fluxul salivar este mai scăzut, gravida fiind predispusă la mai multe afecţiuni dentare pe parcursul sarcinii.

Substanţele farmaceutice precum tranchilizantele, hipotensoarele sau unele antibiotice, pot determina scăderea fluxului salivar.