pedodontDe-a lungul carierei, un medic dentist se va afla de multe ori în situaţia de a trata un pacient copil şi este foarte important că abordarea să fie una potrivită pentru a asigura eficienţa tratamentului. Copilul se poate prezenta la cabinetul dentar încă de la vârstă de 6 luni, după ce începe erupţia primului dintitsor, şi este chiar recomandat că prima vizită la stomatolog să se facă cel târziu la vârstă de un an, mai ales că în ultimii ani incidenţa cariei de biberon a crescut semnificativ.

Managementul durerii. Un prim pas este că medicul stomatolog, asistenta şi părintele/părinţii să formeze o echipa care să colaboreze pt a reduce anxietatea copilului care este mult mai accentuată că cea a adultului.
Este dovedit faptul că cei sub patru ani sunt foarte sensibili la stimulii dureroşi, plus că la această vârstă copiii nu disting durerea de simpla senzaţie de presiune, şi la cea mai mică atingere a medicului, aceştia vor riposta, iar tratamentul va fi îngreunat sau chiar întrerupt. La vârste fragede, comunicarea copiilor nu este foarte bine dezvoltată, de aceea ne vom ghida după indicatori ai durerii, cum ar fi expresia facială, plânsul, mişcările corpului. Încă dinaintea poziţionării pe scaun, această vizită la dentist trebuie văzută de copil ca un joc, o curiozitate, o plăcere, unde rolul cel mai important îl au părinţii care ar trebui să-l pregătească de pe drum, dar şi ambientul cabinetului, atitudinea cadrelor medicale.

Pentru îmbunătăţirea comunicării cu cei mici, psihologii au elaborat mai multe tehnici.
Tehnica tell-show-do (explică-arată-execută) este foarte populară printre medicii pedodonti şi implică iniţial, explicaţii cu privire la procedura (tell), demonstraţia acesteia într-un mod cât mai facil şi mai plăcut (show), apoi efectuarea tratamentului propriu zis (do). Obiectivul acestei metode este de a familiariza copilul cu diferite aspecte ale vizitei sale la stomatolog.pedo

Tehnica comunicării non-verbale şi a controlului vocei. Prin comunicarea non-verbală, postura, expresia facială, limbajul trupului, contactul vizual, toate împreună trebuie să denote o atitudine prietenoasă, copilul nu trebuie să perceapă medicul ca un inamic, pentru că nu ar face decât să accentueze anxietatea şi să nu revină, sau mai rău, să asocieze asceasta prima experienţă cu atmosfera în general în cabinet şi să se transforme într-o teamă cronică. Controlul vocei reprezintă folosirea unor tonuri diferite a medicului în funcţie de ce vrea să transmită şi se aplică atunci când se doreşte captarearea atentiei, îmbunătăţirea comunicării din cadrul relaţiei medic-pacient.Pe tot parcursul tratamentului, stomatologul trebuie să ofere un feedback pozitiv, să încurajeze şi mai ales să laude atitudinea copilului care va stă liniştit.
O tehnică foarte bine cunoscută este distragerea atenţiei copilului de la tratamentul dentar, practic acesta ar trebui să uite că se află pe scaunul de la unit. În vederea aceasta, se foloseşte televizorul setat pe programe cu desene animate, zgomote de fundal care să le capteze atenţia (radio, casete cu poveşti), înveselirea ambientului cu postere, desene, picturi intens colorate, jucării, chiar se poate recomandă că halatul să aibă imprimeuri vesele, colorate, cu personaje populare în rândul copiilor.
Dacă medicul consideră că toate aceste tehnici nu vor fi efective, există opţiunea inhalosedarii, că ultimă posibilitate.
La finele tratamentului, părinţii trebuie informaţi, conştientizaţi asupra rolului lor în sănătatea orală a copilului. Trebuie masată gingia pentru a stimula erupţia şi a calmă senzaţia de mâncărime şi durere, iar după erupţia primilor dinţişori pe arcadă, trebuie realizat periaj zilnic cu periuţe de consistentă moale, pentru a nu avea efect traumatic; pastă de dinţi va fi fără fluor pentru copiii sub 6 ani (poate determina fluoroză dentară), în cantităţi mici deoarece aceasta va fi în cea mai mare proporţie înghiţită.
Sănătatea orală deficitară de la vârste mici va avea un impact negativ asupra dentitiei permanente aşa că rolul părintelui, instruit corect de medicul stomatolog, va juca un rol important şi trebuie tratat cu seriozitate.