dinti stralucitoriNaturalețea dinților este asigurată de proprietățile optice ale acestora. Aceste proprietăți optice reprezintă o serie de caracteristici determinate de interacțiunea fasciculului luminos cu structurile dure dentare. Procesele de preluare a radiațiilor spectrului vizibil au loc atât la nivelul smalțului, cât și la nivelul dentinei. Astfel, lumina incidentă variază fenomene fizice diverse, fiind reflectată, dispersată, transmisă sau absorbită de smalț și dentină.

Realizarea unei proteze dentare estetice impune o bună cunoaștere a acestor proprietăți optice, atât de către tehnicieni, cât și de medicii dentiști. Medicul dentist trebuie să cunoască „limba culorilor”, astfel încât să poată furniza laboratorului de tehnică informațiile necesare în ceea ce privește estetica viitoarei restaurări protetice.

Proprietățile optice ale structurilor dentare sunt reliefate în următorii parametrii optici : saturația, luminozitatea, nuanța (parametrii culorii – elemente ale sistemului NSL), transluciditate, opalescență și fluorescență (elemente ale sistemului CIELAB).

Saturația reprezintă puritatea, intensitatea luminii, concentrația pigmenților dintr-un material. Creșterea saturației se poate realiza prin tehnica Sandwich (straturi multiple de polimerizare a rășinilor compozite), iar reducerea saturației se poate efectua prin reducerea sau distrugerea pigmenților cromatici dentari (stau la baza tehnicilor de albire dentară). Înaintarea în vârstă duce la creșterea saturației dentare.

dinti proprietati opticeNuanța este determinată de lungimile de undă ale radiațiilor reflectate de obiect : roșu, galben, albastru etc. Structurile dentare prezintă 10 nuanțe, cuprinse între lungimile de undă 3.5 și 8.5. Saturația și nuanța sunt percepute prin stimularea celulelor fotoreceptoare cu conuri, la nivelul retinei, existând 3 tipuri de astfel de fotoreceptori, corespunzători pentru cele trei culori primare (roșu, albastru, verde).

Luminozitatea este definită prin cantitatea de energie luminoasă reflectată de un corp, fiind percepută de celulele cu bastonașe, de la nivelul retinei. Prin această proprietate acromatică, se poate face diferențierea dintre o culoare deschisă și una închisă. Dacă se reduce luminozitatea , se reduce implicit câmpul vizual (exemplu, îngustarea fantei palpebrale), astfel încât imaginea devine mai palidă, cu o cromatică mai puțin intensă.

sistemul NSLDeci, sistemul Nuanță, Saturație, Luminozitate (NSL) se poate prezenta ca un album de culori, alcătuit din 10 file (o filă pentru fiecare nuanță) și două coordonate (pe orizontală – saturația, iar pe verticală – luminozitatea).

Transluciditatea definește proprietatea unui obiect de a permite trecerea, parțială sau totală, prin el, a fasciculelor luminoase. Un corp care nu permite deloc trecerea undelor luminoase se numește opac, iar cel care permite se numește corp transparent. Gradul de opacitate/transparență joacă un rol decisiv în restaurarea esteticii unei proteze, putând fi chiar mai importantă decât alegerea corectă a cromaticii.

Fluorescența constituie proprietatea unui corp de a reflecta radiațiile în spectrul vizibil, după ce au fost expuse la radiații ultraviolete (de exemplu, în club, dinții din acrilat nu reflectă radiațiile UV). Dentina este cea care determină nivelul de reflexie al radiațiilor UV la dinții naturali, având o aplicație practică deosebit de importantă pentru producătorii de materiale dentare. Este stabilit un cod de fluorescență al dinților, și când se urmărește restaurarea esteticii unei proteze, se ține cont de codul dinților vecini.

Opalescența este legată de aspectul optic diferit pe care un material îl poate prezenta, în funcție de incidența luminii (de exemplu : nuanță galbenă în lumină transmisă și nuanță albăstruie în lumină reflectată).

Deci, un doctor este nevoit să cunoască proprietățile optice, pentru a se putea orienta în cadrul unui tratament protetic, în colaborare cu tehnicianul, estetica reprezentând un factor imperios dorit de pacient.