planarea radicularaPlanarea radiculară este o metodă terapeutică prin care se urmăreşte prevenţia sau/şi tratarea bolilor gingivale precum gingivita sau parodontoza. Când există astfel de afecţiuni ale gingiei, inflamaţia ţesutului  va conduce la separea gingiei şi a parodontiului de suprafaţă radiculară. Se crează astfel spaţii denumite buzunare sau pungi parodontale. Pot fi foarte dificil de aplicat metode de igienizare a acestor pungi iar bacteriile ce sintetizează toxine şi acizi se acumulează cu uşurinţă. Tehnicile uzuale de igienă orală ( periajul, aţa dentară şi apa de gură) nu sunt suficiente în aceast caz.  Planarea radiculară reprezintă defapt o curăţire meticuloasă a suprafeţei radiculare pentru a îndepărta placa dentară şi tartrul de la acest nivel.

Scopul planării radiculare este de a înlătura sau elimina agenţii etiologici care determină inflamaţia: placa dentară, produşii acesteia şi tartrul ajutând astfel la stabilirea unui periodonţiu (ligamentele ce leagă rădăcina dentară de osul în care este susţinut dintele) sănătos.

Persoanele care suferă de boli gingivale severe au nevoie frecvent de tratamente care includ detartraj şi planare radiculară. Înainte de a iniţia tratamentul, dentistul va avea novoie de probe parodontale şi radiografii pentru a stabili cu exactitate severitatea parodontopatiei.  Pentru a diminua disconfortul stomatologul poate apela la un anestezic local pentru a amorţi gingiile şi rădăcinile dinţilor.

planare radicularaPentru a accelera vindecarea şi pentru a preveni o posibilă infecţie medicul va introduce în buzunarele gingivale materiale impregnate cu antibiotic. După intervenţie pacientul poate necesita o scurtă antibioterapie deoarece, prin tehnicile de planare radiculară şi detartraj pot fi introduse în circulaţia sanguină bacterii patogene. Se recomandă mai ales pacienţilor care suferă sau sunt bănuiţi şi de alte afecţiuni precum: boli cardiovasculare, depresie imunitară, intervenţii chirurgicale majore recente, implant de valve cardiace etc.

Planarea radiculară este efectuată şi când apare “retracţia gingivală”, când gingiile au început să se îndepărteze de suprafaţă dentară şi să se formeze buzunare patologice gingivale sau rădăcinile expuse ale dinţilor în cauza au depunderi minerale dure. Dacă pacientul va menţine o igienă orală bună după această procedură, progresia bolii gingivale va înceta, gingiile vindecandu-se şi devenind ferme, cu o coloraţie normală.

Riscurile planirii radiculare:

După această procedura este frecvenată apariţia hiperesteziei sau a hipersensibilităţii dentinare. În timpul planării radiculare mai poate apărea durerea cauzată de expunerea rădăcinii dentare, această persistând până la o săptămâna după procedură.