nanodiamanteDiamantul (provenit din limba franceză „adams” = indestructibil) reprezintă o piatră prețioasă, cu duritatea 10 pe scara Mohs (poate taia oglinda), fiind, din punct de vedere chimic, una din formele de rezistență ale carbonului pur. Dacă până acum diamantul era utilizat precum bijuterie, cercetătorii au găsit aplicabilitatea sa și în medicină, sub formă de nanodiamant. 

Nanodiamantul are dimensiuni mult mai mici decât pietrele de diamant folosite în bijuterie, cu diametrul de aproximativ 5 nanometri, având o formă de minge de fotbal. Ultimele studii au ilustrat capacitatea acestor nanodiamante de a contribui la regenerarea osoasă și la combaterea osteonecrozei.

Osteonecroza reprezintă moartea țesutului osos datorită aportului de sânge redus, distrugându-se trabeculele osoase. Factorii de risc ai acestei boli includ : traumatismele articulare, tratamentul îndelungat cu steroizi, și anumite afecțiuni precum artrita. Apărută la nivelul oaselor maxilar sau mandibulă, osteonecroza poate determina pierderea abilității de a vorbi sau mânca, riscul crescând cu cât procesul este mai apropiat de articulația temporo-mandibulară.

Augmentările osoase sunt proceduri scumpe, dureroase, uneori cu riscuri destul de ridicate, ce pot implica pierderea funcției țesutului. Această situație este mai gravă la nivel facial, unde disponibilitatea osoasă locală pentru augmentare este scăzută, iar tratamentul protetic necesar în urma edentației, poate eșua. Aceste operații de regenerare și reparare osoasă de durată constau în aplicare unui țesut spongios, care să conțină și să distribuie în jur proteine cu rol în refacerea osoasă, precum proteina morfogenezei osoase.

nanodiamant legare proteineSe pare că cercetătorii au descoperit că nanodiamantele, invizibile pentru ochiul uman, au capacitatea de a regenera țesutul osos mult mai eficient. Au proprietatea de a lega atât proteina morfogenezei osoase, cât și factorul de creștere al fibroblaștilor, demonstrând faptul că mai multe proteine pot fi conduse la locul procesului de regenerare cu un singur „vehicul”. Nanodiamantele au o singură suprafață , proteinele legate fiind distribuite țesutului în cauză încet și permițând o refacere a osului pe termen mai îndelungat decât metoda clasică cu material spongios. Mai mult de atât, administrarea nanodiamantelor poate fi non-invazivă, pe cale intravenoasă sau orală.

Implantul dentar este o piesă protetică, metalică, ce înlocuiește rădăcina dentară. Volumul de țesut osos trebuie să fie corespunzător necesității implantului, să asigure stabilitatea acestuia. În cazul în care cantitatea de os nu este suficientă, se apelează la adiția osoasă, ce poate consta fie în autogrefă (os propriu recoltat din altă parte a corpului), fie alogrefă (material artificial ce stimulează sinteza osoasă). Nanodiamantele în stomatologie pot constitui o alternativă eficace augmentării osoase obișnuite, prin activitatea proteinelor specifice transportate de nanodiamante la nivelul osului alveolar, unde vor acționa în favoarea refacerii țesutului, constituind un teren propice pentru implantul dentar. Totuși, nanodiamantele în stomatologie sunt încă un plan îndepărtat pentru majoritatea clinicienilor, însă constituie un pilon al viitorului acestei arii medicale.

De asemenea, cercetătorii au demonstrat și abilitatea nanodiamantelor pentru tratarea mai multor forme de cancer, datorită însușirii lor de a „căra” numeroși compuși terapeutici.

În concluzie, aceste particule reprezintă un avans mare în aria medicală, contribuind la performanța atât a stomatologiei, cât și a ortopediei, oncologiei, constituie fundația nanotehnologiei medicale.