Al treilea tip de anomalie dentară cuprinde modificările dentare de poziţie. Acestea pot fi unidentare, ce interesează un singur dinte, sau de grup (frontal sau lateral).

modificari unidentare de pozitieModificarile unidentare de pozitie au ca şi cauză condiţiile nefavorabile din timpul perioadei de erupţie a dintelui. Prin condiţii nefavorabile înţelegem atât spaţiu insuficient pentru dintele în erupţie, cât şi consecinţe ale edentaţiilor. Dinţii adiacenţi spaţiului edentat sau antagonişti (de pe hemiarcada inferioară pentru dinţii superiori) au tendinţa de a migra spre spaţiul edentat. Aceste migrări se impart în translaţii (gresiune) şi basculări (versiune). Acestor modificări se mai adaugă şi rotaţiile dentare.

Translaţiile presupun modificările de poziţie ale dintelui cu menţinerea axului normal de implantare. Aceasta înseamnă că rădăcina dintelui şi coroana acestuia vor rămâne în acelaşi ax în care au erupt, chiar dacă poziţia dintelui pe arcadă va fi diferită. Translaţiile pot fi atât în sens vertical cât şi orizontal.

Translaţiile în plan orizontal pot fi de asemenea împărţile după sensul migrării în:

  • Vestibulogresiune: migrarea dintelui spre vestibular. Aceasta mai poartă şi numele de ectopie;
  • Orogresiune: migrarea dintelui spre oral (lingual sau palatinal);
  • Meziogresiune: migrarea dintelui înspre mezial, spre linia mediană (linia ce desparte arcada dentară într-o jumătate dreaptă şi una stângă);
  • Distogresiune: migrarea dintelui înspre distal (sens opul meziogresiunii).

modificari dentare de pozitieTranslaţiile în plan vertical se împart în egresiuni şi extruzii. Egresiunea reprezintă migrarea dintelui împreună cu procesul alveolar. La examenul clinic, coroana clinică va fi identică cu cea anatomică – rădăcina dintelui nu va fi vizibilă, cu toate că dintele nu mai este la acelaşi nivel cu cei din jur. În cazul extruziei, care reprezintă migrarea dintelui fără procesul alveolar, coroana clinică va fi mărită faţă de cea anatomică – dintele nu va mai fi la acelaşi nivel cu cei adiacenţi, iar rădăcina acestuia va fi vizibilă în cavitatea orală (a nu se confunda cu retracţia gingivală unde dintele este în plan ocluzal corect poziţionat).

Bascularea sau versiunea reprezintă modificarea de poziţie a unităţii dentare cu înclinarea axului normal. Aceasta înseamnă că la bascularea vestibulară a dintelui coroana va fi îndreptată înspre vestibular, iar rădăcina înspre oral – vestibuloversiune. În cazul oroversiunii întâlnim contrarul: coroana dentară îndreptată înspre oral, iar rădăcina înspre vestibular. Pe lângă acestea se mai pot întâlni mezioversiunea şi distoversiunea cu înclinarea spre mezial sau distal a coroanei dentare.

Un alt tip de modificare de poziţie este reprezentat de rotaţii. În acest caz, dintele este rotat faţă de propriul ax longitudinal. Se va menţiona poziţia ungiului mezial sau ungiul rotat înspre vestibular.

În cazul acestor modificări tratamentul de elecţie este reprezentat de tratamentul ortodontic, excepţie făcând translaţiile în plan vertical. Dacă nu sunt foarte accentuate, caz în care se realizează extracţia dintelui, se recurge la coronoplastie (aplicarea de coronite dentare).

Pe lângă aceste modificări unidentare de poziţie mai întâlnim şi modificări dentare de grup, despre care vom vorbi săptămâna viitoare.