Pentru a verifica un răspuns mergi cu cursorul mouse-ului (sau tap pe mobil) pe textul “Vezi răspunsul corect".

Grile Rezidentiat Medicina Dentara 2022 complement simplu:

1. Sindromul Romberg poate cauza:

1. ectopie dentară
2. incluzie dentară
3. diastemă
4. reincluzie
5. anodonția de premolar 2

 

2. Investigarea paraclinică a compartimentului muscular la pacienții cu edentații parţiale întinse se poate realiza prin:

1. cineradiografia
2. examen gnatofonic
3. analiza T-Scan
4. tonometrie
5. înregistrarea diagramei Posselt

 

3. Dehiscența plăgii postextracționale:

1. este favorizată de folosirea unor lambouri repoziționate şi suturate fără a avea un suport osos subiacent
2. este favorizată de folosirea lambourilor „plic”
3. este favorizată de folosirea lambourilor „in L”
4. este favorizată de folosirea unor ace rotunde pe secțiune inserate perpendicular pe mucoasă
5. poate fi evitată prin sutura în tensiune a lamboului

 

4. Menționați care dintre erorile produse în timpul preparațiilor pentru protezele dentare fixe este considerată critică:

1. conicitatea mai mare de 30 de grade
2. nerespectarea morfologiei ocluzale
3. atingerea involuntară a dinților vecini
4. spațiul functional (ocluzal) insuficient
5. nefinisarea pragului cervical

 

5. Printre avantajele lamboului semilunar folosit pentru rezecţia apicală enumerăm:

1. accesul larg, optim, atunci când apexul sau leziunea periapicală sunt dificil de localizat
2. evită crearea unui acces suplimentar în cazul evaluării eronate a dimensiunii leziunii periapicale
3. lamboul este uşor de repoziționat astfel încât se evită formarea unor pliuri de mucoasă la un pol al plăgii
4. inserțiile musculare şi ale frenurilor nu reprezintă obstacole anatomice care să implice modificarea traseului inciziei
5. nu se intervine asupra marginii gingivale libere

 

6. Conectorul principal metalic sub formă de plăcuță:

1. poate fi aplicat doar la maxilar
2. lățimea este de maxim 7 mm şi grosimea cuprinsă între 0,8-0,9 mm
3. poate fi aplicat doar la mandibula
4. cu cât este mai îngust cu atât poate fi mai redusă grosimea lui
5. lățimea este mai mare de 10 mm şi grosimea este cuprinsă între 0,3-0,5 mm

 

7. Muschiul responsabil de menținerea poziției de postură a mandibulei este, în principal:

1. pterigoidianul medial
2. milohioidianul
3. geniohioidianul
4. stilohioidianul
5. pterigoidianul lateral

 

8. Protezele fixe unidentare extracoronare cu agregare intraradiculară înglobează suplimentar:

1. trepte paracingulare
2. şanţuri axiale
3. puturi parapulpare
4. pivoturi radiculare
5. casete laterale sau cepuri ocluzale

 

9. Între semnele faciale care se evidențiază la pacientul cu edentație parţială întinsă se remarcă:

1. marginea bazilară apare retrasă
2. şanţurile periorale reduse
3. invaginarea buzelor
4. unghiul goniac îşi păstrează angulația de 110-120 de grade
5. valoarea indicelui facial mai mare de 84 mm

 

10. Printre metodele clinice directe de detecție a leziunilor dentare carioase se numără:

1. semnul firului de mătase
2. transiluminarea
3. spectroscopia laser
4. markerii coloranți
5. fluorescenţa QLF

 

11. Coafajul indirect la dinții temporari aflaţi în stadiul 1 şi 2 se indică în următoarea situaţie:

1. carie profundă acută cu simptomatologie limitată
2. pulpită cronică
3. pulpită seroasă totală
4. hipersensibilitate dentară
5. agenezia dintelui succesional

 

12. Indicați principalul tip de celule din epiteliul gingival:

1. celule Langerhans
2. celule Merkel
3. melanocite
4. celule mezenchimale nediferențiate
5. keratinocite

 

13. În stadiul II al osteonecrozei maxilare post-medicamentoase, clinic, apar:

1. mobilitate dentară fără etiologie ocluzală/parodontală
2. formare de sechestre osoase
3. comunicare oro-antrală/oro-nazală
4. fractură de mandibulă în „os patologic”
5. fistule mucozale cu punct de plecare osos sau/si tegumentar, fără etiologie dento-parodontală

 

14. Osteomielita supurată acută:

1. are debut insidios
2. tegumentele supraiacente au aspect normal
3. starea generală a pacientului este bună
4. pacientul este afebril
5. determină anestezie labio-mentonieră în cazul localizării mandibulare

 

15. Primerul din cadrul sistemului adeziv de generația a IV-a:

1. conține monomer hidrofob hema
2. are rol fundamental asupra smaltului
3. la nivelul dentinei transformă un tesut hidrofob într- unul hidrofil
4. poate conține camforchinonă cu rol de solvent
5. dacă smaltul este uscat, prezenţa sa nu influenţează legarea adezivului de zonele gravate

 

16. Procentul de fibroblaste din ligamentul parodontal este de:

1. 3%
2. 10%
3. 35%
4. 65%
5. 80%

 

17. Cementul radicular:

1. are duritate mai mare decât dentina
2. este mai radioopac decât dentina
3. cel primar este celular
4. are permeabilitate inferioară celorlalte țesuturi dure dentare
5. poate fi fibrilar sau afibrilar

 

18. Erupţia dinților permanenți respectă următoarea regulă:

1. la fete primul care erupe în general este incisivul central inferior
2. etapa secundară a erupției dinților permanenţi presupune perioada erupției caninilor, premolarilor şi molarilor secunzi
3. prima mezializare a mandibulei alterează poziţia de erupție a incisivilor inferiori
4. cronologia erupției dinților permanenţi este influențată într-o mai mare măsură de factorii de mediu
5. segmentul cel mai perturbat ca ordine şi cronologie este al molarului de minte

 

19. Semnul patognomonic al incluziei incisivilor centrali superiori, ce are drept cauză obstacolul reprezentat de dinţi supranumerari, este:

1. rotaţia incisivilor laterali superiori permanenţi
2. rotaţia intraosoasă a incisivilor centrali superiori
3. rizaliza incisivilor laterali superiori permanenţi
4. persistenţa predecesorilor temporari cu mobilitate redusă sau fără mobilitate
5. distoînclinarea incisivilor laterali superiori permanenţi

 

20. Punga lui Fisch în cazul edentației subtotale:

1. este dominată de inserția muşchiului orbicular al buzelor
2. se examinează cu gura larg deschisă
3. permite îngroşarea marginilor protezei pentru îmbunătățirea sprijinului
4. este greu de examinat datorită bogăției țesutului submucos
5. se examinează cu gura întredeschisă

 

21. Aspectul hiperostotic „in balcon” al suprafeţei vestibulare a procesului alveolar superior şi prezenţa unei benzi înguste de gingie fixă apare în:

1. prognatismul mandibular anatomic
2. îngustarea maxilară cauzată de hipertonia muşchilor buccinatori
3. ocluzia adâncă acoperită
4. ocluzia deschisă
5. pseudoprognatismul mandibular prin retrognatism maxilar

 

22. Unul dintre elementele ce caracterizează succesul tratamentului endodontic conform criteriilor Societății Europene de Endodontie (ESE) este:

1. la minim un an de la realizarea tratamentului, imaginea radiologică este lipsită de orice elemente patologice
2. în decurs de 4 ani de la realizarea tratamentului, leziunea periapicală preexistentă a rămas identică
3. În decurs de 4 ani de la realizarea tratamentului, leziunea periapicală preexistentă și-a micşorat dimensiunea fără a dispărea complet
4. la minim un an de la realizarea tratamentului, dintele este simptomatic, dar recuperat functional
5. în decurs de 4 ani de la realizarea tratamentului, leziunea periapicală preexistentă nu a dispărut complet, însă dintele este asimptomatic şi funcţional

 

23. Printre codurile Sistemului internațional de detectie şi evaluare a cariilor (ICDAS) se numără:

1. 1-modificări distincte vizibile la nivelul smalțului
2. 2-distrucție localizată la nivelul smaltului (fără semne clinice vizibile de afectare dentinară)
3. 4-modificare de culoare (sub formă de umbră, halou întunecat) provenite de la nivel dentinar
4. 6-leziune cavitară distinctă cu afectare vizibilă a dentinei
5. 1-suprafaţă sănătoasă

 

24. Polieterii prezintă următorul dezavantaj:

1. stabilitate dimensională
2. rigiditate foarte mare-
3. timpul de priză scurt
4. rezistenţa la rupere bună
5. sunt hidrofili

 

25. În cavitățile de clasa III, în tratamentul cariei simple a dinților temporari:

1. se pregăteşte pragul gingival
2. retențiile palatinale sunt greu de realizat
3. profunzimea cavității să fie maxim 1,5-2 mm
4. se realizează istmul bizotat minimal
5. presupune includerea tuturor zonelor decalcifiate

 

26. În faza de debut a pulpitei acute seroase parţiale a dinților permanenți imaturi, este semn obiectiv:

1. test de vitalitate discret negativ
2. percuția în ax pozitivă
3. durerea inconstantă cu caracter pulsatil, care cedează spontan după aproximativ 15 minute
4. dureri spontane provocate la cald
5. congestia papilei în sindromul de sept

 

27. Printre contraindicațiile pulpectomiei vitale se numără:

1. abraziunile patologice
2. pulpitele retrograde
3. luxațiile dentare
4. pulpitele cronice
5. cooperarea deficitară

 

28. Prognatismul mandibular poate să apară în diferite sindroame genetice:

1. sindrom Sjogren
2. sindrom Turner
3. condrodistrofie fetală
4. displazie ectodermală
5. sindrom Romberg

 

29. Printre obiectivele biologice ale preparării canalului radicular se numără:

1. obţinerea unei forme conice continue de la orificiul apical până la cel coronar
2. menţinerea traseului anatomic original al canalului radicular
3. menţinerea poziției şi formei originale ale foramenului apical
4. menţinerea diametrului foramenului apical cât mai redus
5. instrumentarea canalului radicular cu respectarea țesuturilor periapicale, fără extinderea în afara canalului radicular

 

30. Testul de retropulsie al mandibulei este parţial pozitiv în:

1. pseudoprognatismul mandibular prin deplasarea anterioară a mandibulei de natură articulară
2. pseudoprognatismul mandibular prin deplasarea anterioară a mandibulei cauzată de contacte premature/interferente ocluzale
3. pseudoprognatismul mandibular produs prin modificări de ax ale incisivilor
4. pseudoprognatismul mandibular produs prin deficit de dezvoltare a maxilarului superior
5. prognatism anatomic

 

31. În cazul flegmonului planşeului bucal:

1. la palparea tegumentelor submandibulare se percepe fluctuenţă
2. examenul intraoral pune în evidență plica sublinguală sub formă de „creastă de cocos” unilateral
3. mişcările linguale se realizează fără dificultate
4. tegumentele capătă aspect marmorat, cu pete cianotice
5. la debut starea generală este bună

 

32. Între contraindicațiile absolute ale extracției dentare, enumerăm:

1. cardiopatia ischemică
2. hipertensiunea arterială
3. infarctul miocardic recent
4. trombocitopeniile
5. leucemiile cronice

 

33. Transmigrația dentară este anomalia caracteristică pentru:

1. incisivul lateral superior
2. caninul superior
3. caninul inferior
4. premolarul 1 superior
5. incisivul lateral inferior

 

34. Examenul părților moi în compresia de maxilar cu prodenţie evidenţiază:

1. bride laterale inserate la nivelul fundului de sac vestibular
2. semne inflamatorii la nivelul pilierilor amigdalieni
3. modificări gingivale atrofice
4. mucoasă palatinală palidă
5. buză superioară hipertonă

 

35. Biproalveolodonția Case se manifestă prin:

1. unghi ANB crescut
2. unghi ANB micşorat
3. rapoarte ocluzale neutrale la molar
4. rapoarte ocluzale distalizate la molar
5. rapoarte ocluzale distalizate la canin

 

36. Conform schemelor ocluzale organice, promovate de McCollum, Stuart şi Stallard, se impune:

1. prezența freedom in centric (intercuspidarea maximă nu coincide cu relaţia centrică)
2. îmbinare mecanică între cele două arcade antagoniste prin contactare de tip cuspid-suprafaţă
3. efectuarea deglutiției în relație centrică
4. realizarea mişcării de lateralitate prin ghidaj de grup
5. realizarea contactelor dento-dentare la toţi dinții laterali şi frontali, mişcarea de propulsie fiind asigurată de ghidajul incizal

 

37. Prelungirea timpului de clearance salivar este favorizată de:

1. utilizarea de alimente detergente
2. consumul de brânzeturi
3. ritmul scăzut de secreţie salivară
4. utilizarea gumei de mestecat fără zahăr
5. realizarea periajului dentar imediat după mesele principale

 

38. Dinţii anastrofici (după Brabant) pot fi:

1. dinții înghesuiți din compresiunea de maxilar cu înghesuire
2. dinţii aflaţi în transpoziţie incompletă
3. dinții „en pelle”
4. unii dinți supranumerari inclusi
5. unii dinți temporari aflaţi în reincluzie

 

39. Reacțiile adverse ale mepivacainei sunt:

1. efect inotrop pozitiv
2. hipertensiunea arterială
3. vasoconstrictie
4. tahicardie
5. bloc atrio-ventricular

 

40. Dintele cel mai afectat de transpoziție este:

1. incisivul lateral superior
2. caninul superior
3. primul premolar superior
4. caninul inferior
5. incisivul lateral inferior

 

41. Unghiul ANB este:

1. inversat în pseudoprognatismul mandibular cu deficit de dezvoltare maxilară
2. micşorat în pseudoprognatismul mandibular cu modificări de ax ale incisivilor
3. nemodificat în compresia de maxilar cu prodenţie
4. micşorat în ocluzia deschisă dismetabolică
5. mărit în biprodenția Case

 

42. În gingivita cronică simplă, semnul precoce al inflamației gingivale este:

1. culoarea roşie deschisă
2. sângerarea gingivală
3. tumefacţia papilelor interdentare
4. pierderea aspectului de „gravură punctată”
5. tumefacția marginii gingivale

 

43. Printre semnele clinice ale fracturilor posterioare de malar, cu deplasare, se numără:

1. discretă hipoestezie în teritoriul nervului infraorbitar
2. uneori epistaxis unilateral
3. deschiderea gurii în limite normale
4. exoftalmie
5. înfundarea reliefului osos al arcadei temporo- zigomatice

 

44. Chistul dentiger:

1. apare mai rar la nivelul unghiului mandibular
2. se poate localiza la nivelul caninului superior inclus
3. afectează cel mai adesea pacienții vârstnici
4. afectează cel mai adesea pacienții de sex feminin
5. este cel mai frecvent chist de maxilar

 

45. Duraphatul, utilizat în prevenţia leziunilor carioase:

1. poate produce fluoroză medie
2. este material temporar de sigilare a şanţurilor şi fosetelor
3. se folosește de două ori pe an pentru rezultate optime
4. se prezintă sub formă de apă de gură
5. se utilizează pe dinții temporari în erupție când nu poate fi asigurată o izolare adecvată

 

46. Indicațiile postoperatorii și îngrijirea după odontectomia molarului de minte inferior se referă la următoarele aspecte:

1. nu este necesar tamponament supraalveolar, având în vedere că plaga postoperatorie este suturată
2. în cazul apariției unui edem de vecinătate este indicată aplicarea pe zona tumefiată, în prima zi, a unui prisnitz cald
3. alimentație semilichidă rece în primele 24-48 de ore
4. periajul dentar se reia de a doua zi
5. este contraindicată apa de gură sau spray-ul cu soluții antiseptice (clorhexidină)

 

47. Ocluzia deschisă poate fi determinată şi de mutaţii la nivelul genelor:

1. DLX
2. PAX 9
3. MSX 1
4. MSX 2
5. MMP 9

 

48. Anestezia nervului mentonier și incisiv:

1. teritoriul anesteziat este reprezentat de dinții frontali superiori de partea anesteziată
2. este indicată în intervențiile chirurgicale labio- mentoniere
3. se poate practica doar pe cale orală
4. este un procedeu frecvent folosit în stomatologie
5. puncția anestezică intra-orală se practică în mucoasa fixă

 

49. Enterococcus faecalis din infecţia endodontică:

1. se organizează sub forma unui biofilm rarefiat
2. datorită dimensiunilor mari, blochează intrarea în tubulii dentinari impiedicând astfel acţiunea antisepticelor
3. este sensibil la acţiunea hidroxidului de calciu
4. are abilitatea de a trăi independent de nutrienţii altor bacterii din lanțurile nutritive
5. nu are abilitatea de a se adapta condiţiilor nefavorabile

 

50. Extracția de dirijare Houston din rațiuni ortodontice:

1. are 4 etape
2. este considerată o terapie preventivă pentru ectopia dentară
3. în etapa I se realizează extracția incisivilor laterali temporari
4. în etapa II se extrag cei 4 canini temporari
5. este indicată la pacienți necooperanţi

 

Grile Rezidentiat Medicina Dentara 2022 complement multiplu:

 

51. Recomandările pentru copilul cu astm bronsic în cabinetul stomatologic sunt:

1. intreruperea medicației de fond
2. evitarea anestezicelor vasoconstrictoare
3. evitarea antiinflamatoarelor
4. administrarea unui corticosteroid
5. sedarea pacientului

 

52. În flegmonul difuz hemifacial:

1. tratamentul chirurgical de urgenţă constă în drenajul larg al tuturor lojelor afectate
2. este recomandată practicarea inciziilor intraorale
3. punctul de plecare poate fi litiaza ductului Wharton
4. se practică incizii suplimentare juxtazigomatice sau periorbitare
5. poate apare ca şi complicație tromboza venelor faciale

 

53. Printre regulile generale care trebuie respectate în timpul tratamentului endodontic cu instrumentar rotativ se numără:

1. utilizarea unor viteze de rotaţie cuprinse între 300 şi 3000 rotaţii/minut
2. verificarea prealabilă a permeabilităţii canalelor radiculare cu un ac Kerr cu diametru minim de 0,20 mm
3. timpul de lucru la o introducere a instrumentului în canal nu trebuie să depăşească 10 secunde sau 3 mişcări de introducere-extragere
4. instrumentarea canalului radicular se opreşte la 0,5 mm de constricția apicală
5. pentru potențarea lubrifierii şi îndepărtarea detritusului dentinar se utilizează geluri conţinând EDTA

 

54. Ocluzia deschisă complexă cauzată de o displazie verticală primară este asociată:

1. frecvent cu clasa a III-a
2. frecvent cu clasa a II-a
3. ocazional cu clasa a II-a
4. ocazional cu clasa a III-a
5. frecvent cu clasa I

 

55. Faza „ictus” a crizei epileptice a copilului:

1. duce la pierderea cunoştinţei
2. durează 2-5 minute
3. durează 10-20 de secunde
4. se recunoaște prin apariția de „spumă la gură”
5. este precedată de „aura”

 

56. Diagnosticul diferențial al chistului branhial se poate face cu:

1. limfangioanele cervicale
2. tumorile glomusului carotidian
3. chistul dermoid
4. ranula
5. adenopatii din limfoame

 

57. Culisele intracoronare folosite în tratamentul prin proteze scheletate al edentației întinse se indică în următoarele situații:

1. protezări cu sprijin mucozal
2. protezări cu sprijin odonto-parodontal
3. in edentațiile frontale
4. stabilizarea unei supraproteze
5. în edentațiile de clasă D Lejoyeux

 

58. Meziopoziția generalizată bilaterală (MPG) se evidenţiază prin:

1. simetroscopie
2. măsurători de lungime ale arcadei
3. aprecierea poziției molarului de 6 ani inferior faţă de axa y
4. măsurători ale sumei incisive
5. indicii Pont

 

59. Keratochistul odontogen:

1. induce mobilitatea dinților adiacenti
2. induce tulburări senzitive pe pachetul vasculonervos alveolar inferior
3. are tendinţa de a se extinde mai mult în plan vestibulo-oral
4. are tendința de a se extinde mai mult în plan mezio- distal
5. radiologic, apare sub forma unei leziuni osoase radiotransparente, cu limite nete

 

60. Rahitismul este incriminat în producerea:

1. incluziei dentare
2. compresiei de maxilar
3. ocluziei deschise
4. ocluziei adânci acoperite
5. ectopici dentare

 

61. În comunicarea orosinusală imediată sub 2 mm:

1. este necesar un tratament chirurgical
2. se recomandă băutul cu paiul
3. supraalveolar se va aplica o meșă iodoformată menținută cu ligaturi de sârmă „în 8” pe dinții vecini
4. este necesară evitarea variațiilor de presiune intrasinusală timp de 3-4 săptămâni
5. alimentația în primele 3 zile va fi lichidă sau semilichidă

 

62. Următoarele afirmații caracterizează sistemul RANKL-osteoprotegerină:

1. rol important în resorbția osului alveolar
2. RANKL antagonizează RANK
3. osteoprotegerina antagonizează efectul RANKL
4. RANK este receptorul activatorului NF-kB
5. osteoprotegerina stimulează efectul RANK

 

63. Factorii locali implicați în hemoragiile postextracţionale pot fi:

1. vasodilatația secundară în cazul anesteziilor plexale în care se foloseşte vasoconstrictor
2. trombocitopeniile
3. prezenţa unor eschile osoase în alveolă care produc iritație locală
4. tesut de granulație în alveolă
5. tratamentele anticoagulante

 

64. Durerea acută, semn subiectiv în tabloul clinic al edentației parţiale întinse, implică stimularea nocivă a nociceptorilor periferici de către substanţe algogenice:

1. leucotriene
2. histamină
3. prostaglandine
4. acid acetilsalicilic
5. heparină

 

65. Conceptul II a lui Spikermann, la mandibulă implică:

1. inserarea a 6 implante endoosoase interforaminal
2. inserarea implantelor la nivelul unei creste reziduale cu o înălțime de maxim 10 mm
3. solidarizarea implantelor cu o bară rotundă, ovalară sau dreptunghiulară
4. aplicarea a cinci călăreți în baza protezei
5. dispensarizarea activă și reoptimizări datorită sprijinului mixt

 

66. Semnele clinice în prognatismul mandibular anatomic sunt reprezentate de:

1. etajul mijlociu al figurii poate fi mărit
2. retrodenție frontală superioară cu sau fără suprafețe de abraziune pe fața vestibulară
3. inocluzie verticală frontală (factor agravant)
4. ocluzie inversă totală
5. linguo-inclinarea frontalilor inferiori

 

67. Stadiul II în evoluția dinților temporari presupune următoarele caracteristici:

1. canalicule dentinare largi
2. canale radiculare largi
3. apar modificări degenerative fibroase
4. apar depuneri intrapulpare
5. numeroase canale accesorii realizează comunicarea pulpo-parodontală

 

68. Instrumentele ultrasonice de detartraj prezintă faţă de cele manuale următoarele dezavantaje:

1. dimensiune redusă a instrumentului
2. producerea de aerosoli
3. afectarea temporară a auzului
4. presiune laterală crescută
5. vizibilitate redusă

 

69. Profilul facial nefavorabil în ocluzia adâncă acoperită este dat de:

1. profil convex cu unghi nazo-labial crescut
2. profil convex cu unghi nazo-labial micşorat
3. etaj mijlociu micşorat
4. etaj inferior micşorat
5. oblicitate mare a ramului orizontal mandibular

 

70. La controlul piesei protetice fixe pe model se verifică:

1. corectitudinea montării în articulator a modelelor
2. relieful ocluzal al lucrării
3. existenţa spațiului pentru papila interdentară între două coroane alăturate
4. zona conectorilor
5. integritatea modelelor şi relaţia de intercuspidare maximă

 

71. Cauzele dobândite ale edentației parţiale întinse sunt:

1. traumatismele complexe
2. nevralgia de trigemen
3. diabetul zaharat
4. osteomielitele maxilare
5. rahitismul

 

72. Osteosarcomul:

1. este cel mai frecvent tip de sarcom
2. apare mai frecvent la femei
3. apare în special în jurul vârstei de 25-30 de ani
4. afectează de cele mai multe ori maxilarul
5. originea tumorii este în zona medulară centrală

 

73. Substante folosite în compoziția materialelor de elecție pentru apexificarea dinților permanenți imaturi sunt:

1. EDTA
2. acetat de metacresil
3. paraclorfenol
4. soluție Clumski
5. soluție Walkhoff

 

74. În cazul extracțiilor cu alveolotomie, lambourile în plic:

1. rezultă printr-o incizie în fundul de sac vestibular
2. prezintă incizie de descărcare
3. nu prezintă incizii de descărcare
4. in general asigură o vizibilitate suficientă a osului pentru alveolotomii mai laborioase
5. sunt folosite doar în cazurile în care este necesară o alveolotomie marginală minimă pentru extracţia unor rădăcini dentare

 

75. Factorii favorizanţi ai unei închideri marginale corecte cu materiale compozite sunt:

1. margini de smalt sănătos și susținut dentinar, fără anfractuozităţi
2. realizarea unui bizou în situația absenței forţelor mecanice directe la nivelul acestuia
3. utilizarea unui sistem adeziv de generația a VII-a
4. fluiditatea scăzută a materialului de restaurare
5. utilizarea unui sistem adeziv cu acid separat

 

76. Printre consecințele reincluziei dentare se numără:

1. gingivite localizate ale dinților vecini
2. hiperestezie şi hipersensibilitate la nivelul dinților vecini
3. incluzia succesionalului permanent
4. carii ocluzale la nivelul dinților vecini
5. ectopia succesionalului

 

77. În cazul abcesului perimandibular:

1. tratamentul chirurgical constă într-o incizie cutanată submandibulară
2. tratamentul chirurgical constă într-o incizie intraorală în vestibulul bucal inferior
3. palparea instrumentală decelează deperiostarea suprafeței corpului mandibular
4. nu se asociază tratament medicamentos
5. este obligatorie îndepărtarea factorului cauzal

 

78. Pentru tiocauciucuri catalizatorul poate fi pe bază de:

1. octoat de staniu
2. peroxid de plumb
3. ortosilicat de etil
4. acid cloroplatinic
5. hidroxid de cupru

 

79. Anodonția subtotală şi totală apare ca semn în cadrul unor boli sistemice:

1. sindrom Down
2. sindrom Crouzon
3. sindrom Block-Sulzberg
4. sindrom Goldenhar
5. sindrom Gorlin

 

80. Testarea sensibilității pulpare:

1. se efectuează pe un dinte umed
2. se poate realiza cu ajutorul clorurii de etil
3. răspunsul fals negativ poate să apară în cazul unui dinte cu apex imatur
4. în cazul testelor electrice, contactul electrodului cu obturațiile de amalgam poate genera un răspuns fals pozitiv
5. răspunsul fals pozitiv poate să apară în cazul traumatismelor dentare recente

 

81. Pulpotomia vitală la dinții temporari:

1. necesită radiografie retroalveolară de control postterapeutic
2. implică hemostază cu sulfat feric, când hemoragia e dificil de controlat
3. necesită controale la 3-6 luni până la exfolierea dintelui
4. se indică în traumatism cu deschiderea camerei pulpare la dinți temporari în stadiul 3
5. este contraindicată în pulpita acută seroasă parţială

 

82. În ocluzia adâncă acoperită, aspectul facial este reprezentat de:

1. etaj mijlociu bine dezvoltat antero-posterior
2. etaj mijlociu hipodezvoltat în sens antero-posterior
3. buză inferioară răsfrântă
4. etaj inferior al feței micşorat
5. menton retras

 

83. În tratamentul chirurgical al dinților permanenţi imaturi, cavitatea de clasa a II-a minim invazivă tip şanţ:

1. are și formă de deget de mănușă
2. accesul se face dinspre foseta ocluzală proximală aferentă procesului carios
3. se folosește freză sferică mică
4. se folosește freză pară nr. 330
5. este autoretentivă

 

84. Adenomul pleomorf parotidian:

1. debutează cel mai adesea în lobul superficial
2. este dureros
3. tegumentele acoperitoare aderă de formațiunea tumorală
4. nu determină tulburări motorii pe teritoriul nervului facial
5. se poate dezvolta şi în lobul profund parotidian

 

85. Tehnica de comunicare cu pacientul copil, numită „ranforsare pozitivă” implică:

1. întrebări referitoare la jucăriile preferate
2. privirea directă a medicului
3. demonstrații fizice potrivite de afecțiune din partea echipei cabinetului
4. neglijarea unui eventual comportament necorespunzător al pacientului
5. folosirea semnalului „stop”

 

86. Gingivostomatita aftoasă recidivantă are următoarele caracteristici:

1. apare numai la adulţi
2. leziunea inițială este o veziculă cu durată scurtă de viaţă (câteva ore)
3. apare constant adenopatia loco-regională
4. aftele de 1-3 cm se vindecă în 7-10 zile
5. bolnavii prezintă hipersalivație

 

87. Indicațiile de extracție ale dinților permanenți legate de patologia dento-parodontală sunt:

1. dinții cu gangrene complicate cu parodontită apicală cronică la care tratamentul chirurgical endodontic sau conservator (rezectia apicală) nu are indicație sau a eşuat
2. dinți cu parodontopatie marginală cronică profundă şi mobilitate de gradul II/III la care tratamentul parodontal conservator nu este indicat
3. dinții care au determinat sau/şi întrețin procese supurative sinusale
4. dinți fracturați sau luxați complet în urma traumatismelor oro-maxilo-faciale
5. dinţi care au suferit transformări chistice/tumorale benigne

 

88. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase parţiale se face cu:

1. hiperemia pulpară preinflamatorie
2. pulpita acută seroasă totală
3. hipersensibilitatea
4. hiperestezia
5. parodontita apicală acută seroasă

 

89. Printre factorii patologici locali în etiologia compresiunii de maxilar se regăsesc:

1. anodonții de incisiv lateral superior
2. neconcordanţa între vârsta dentară şi vârsta osoasă
3. dormitul cu capul în hiperflexie
4. accidente în cursul terapiei ortodontice
5. ocluzia în capac de cutie la nou născut

 

90. În pedodonție, prevenţia terțiară presupune:

1. înlocuirea structurilor dentare pierdute prin lucrări protetice
2. ortodontia interceptivă
3. monitorizarea anomaliilor de dezvoltare dentară
4. coafajul pulpar
5. terapia endodontică

 

91. Extracţia dentară cu separație interradiculară este o tehnică indicată atunci când:

1. examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini convergente
2. examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini divergente
3. se produce o fractură coronară sau coronoradiculară în timpul manoperelor de extracție cu elevatorul sau cleştele
4. există o rizaliză semnificativă la molarii temporari
5. dinți cu distrucție coronară extinsă la care rădăcinile sunt încă unite la nivelul podelei camerei pulpare

 

92. Hidroxidul de calciu utilizat în tratamentul endodontic:

1. are efect antibacterian datorită pH-ului scăzut
2. combate exudatul
3. îmbunătăţeşte adeziunea sigilantului endodontic
4. hidrolizează fracțiunea lipidică a lipopolizaharidelor bacteriene
5. accelerează priza sigilantului pe bază de eugenat de zinc

 

93. Complicații ale traumatismelor dintilor temporari sunt:

1. anchiloza dentară
2. metamorfoza calcică fără afectarea rizalizei
3. chist radicular al succesionalului
4. erupția accelerată a succesionalului
5. dilacerarea dintelui succesional

 

94. Pentru a preveni deformarea restaurărilor total metalice, se indică o grosime de metal minimă de:

1. 1,5 mm pe cuspizii de sprijin - versantele interne şi externe
2. 1,5 mm pe cuspizii de ghidaj
3. 0,5 mm la nivelul marginilor
4. 1 mm pe cuspizii de sprijin - versantele interne şi externe
5. 1 mm pe cuspizii de ghidaj

 

95. În osteonecroza maxilarelor post-medicamentoasă în stadiul III, clinic:

1. sunt prezente fistule mucozale cu punct de plecare osos
2. se obiectivează la examenul clinic suprafețe de os denudat sau arii de necroză osoasă limitate la procesul alveolar
3. simptomatologia subiectivă este redusă
4. apar fracturi de mandibulă în „os patologic”
5. apar comunicări oro-antrale

 

96. Leziunile cuneiforme:

1. sunt localizate mai frecvent vestibular
2. au aspect de „pană”
3. sunt generate de obiceiuri vicioase precum fumatul pipei, consumul de seminţe
4. pot fi fiziologice
5. pot afecta şi suprafețele ocluzale

 

97. Osul alveolar are următoarele componente:

1. osul bazal
2. lamina dura
3. osul trabecular
4. corticala externă
5. osul incisiv

 

98. Plastia comunicării orosinusale într-un singur plan cu un lambou vestibular trapezoidal alunecat:

1. este cea mai folosită în practică
2. sutura lamboului se va realiza în dreptul orificiului de comunicare
3. tehnica este dificilă
4. se produc modificări minime a adâncimii şanţului vestibular
5. sunt posibile retracții gingivale ulterioare asemănătoare bolii parodontale

 

99. În ocluzia deschisă scheletică se remarcă:

1. alungirea ramului vertical
2. rotația posterioară a mandibulei
3. raportul dintre înălțimea posterioară şi înălţimea anterioară facială mai mic de 0,65
4. raportul dintre înălțimea posterioară şi înălţimea anterioară facială mai mare de 0,65
5. raportul dintre înălțimea anterioară şi înălţimea posterioară facială mai mic de 0,65

 

100. După Milicescu, reincluzia dentară apare mai frecvent:

1. la sexul masculin.
2. la mandibulă în dentiția temporară
3. la mandibulă în dentiția permanentă
4. la maxilar în dentiția temporară
5. la maxilar în dentiția permanentă

 

101. Semnele de severitate ale compresiei de maxilar evidente pe teleradiografia de profil sunt:

1. diametrul antero-posterior al spațiului retrofaringian crescut
2. creşterea valorii unghiului ANB
3. unghi sfenoidal micşorat
4. planum alungit
5. tipar facial hipodivergent

 

102. După Korber, ocluzia funcțională este caracterizată de existența următorilor factori:

1. factorul forță contacte dentare simultane
2. factorul cantitativ-contacte dentare multipoziționale
3. factorul continuității suprafețelor ocluzale= repartizarea uniformă a solicitărilor ocluzale
4. factorul mişcare alunecarea dento-dentară fără obstacole
5. factorul formă suprafețele de masticație prezintă orientare spaţială

 

103. Compomerii:

1. au rezistență mecanică şi duritate mai mare decât cimenturile cu ionomeri de sticlă
2. eliberează mai puțin fluor decât cimenturile cu ionomeri de sticlă
3. fizionomie mai redusă decât cimenturile cu ionomeri de sticlă modificate cu răşini
4. au elasticitate scăzută
5. prezintă variante fluide şi vâscoase

 

104. La inspecția gingiei se apreciază:

1. poziția marginii gingivale
2. prezența măririlor de volum gingival
3. adâncimea la sondare a şanţului gingival
4. prezența pungilor parodontale
5. fenotipul parodontal

 

105. Sistemul „2 Shape” pentru instrumentarea rotativă a canalelor radiculare:

1. este disponibil în lungimile 16, 25 şi 30 mm
2. instrumentul TSI - diametru la vârf 0,25 mm, conicitate 4%
3. instrumentul TS2 - diametru la vârf 0,25 mm, conicitate 6%
4. instrumentul TS2 - diametru la vârf 0,30 mm, conicitate 4%
5. instrumentul F35 - diametru la vârf 0,35 mm, conicitate 6%

 

106. Amprentele funcționale folosite în protezarea parţial mobilizabilă pot fi:

1. mucostatice
2. muco-dinamice
3. cu gura închisă înregistrate sub presiune ocluzală
4. de deglutiție (Herve Devin)
5. fonetice (Max Speng)

 

107. În ocluzia adâncă acoperită, pe ortopantomogramă se evidenţiază:

1. condil înalt cu dezvoltare predominant anterioară
2. curbă preangulară ștearsă
3. ancoşă preangulară
4. unghi mandibular micşorat
5. înălţimea ramurii orizontale micşorată

 

108. Siliconii de adiție prezintă următoarele avantaje:

1. reproduc excelent detaliile câmpului protetic
2. capacitate de umectare scăzută
3. stabilitate dimensională excelentă
4. rezistenţă la rupere bună
5. sunt hidrofobi

 

109. Chiuretele Gracey Mini Five prezintă următoarele caracteristici:

1. gâtul cu 5 mm mai lung decât al chiuretelor standard
2. partea activă are lungimea jumătate din partea activă a chiuretelor After Five
3. lama cu 20% mai subţire şi mai scurtă decât a chiuretelor standard
4. lama uşor curbată în sus
5. pot fi rigide și de finisare

 

110. Durerea în pulpita acută seroasă totală:

1. este continuă
2. este pulsatilă
3. iradiază la dinții vecini şi antagonişti pe nervului facial
4. nu depăşeşte linia mediană traiectul
5. iradiază în regiunea temporală, orbitară, submandibulară, occipitală pe traiectul nervului trigemen

 

111. Referitor la lezarea nervului lingual în timpul extracției molarilor inferiori se remarcă:

1. apare mai rar comparativ cu cea a nervului alveolar inferior
2. necesitatea chiuretajului viguros de pe versantul lingual al alveolei postextracționale
3. rezectia corticalei linguale scade incidenţa lezării nervului lingual
4. apariția tulburărilor ce presupun modificări gustative
5. lezarea poate fi evitată prin suturi plasate superficial în lamboul lingual

 

112. Factorii etiologici traumatici ai anchilozei temporo- mandibulare sunt:

1. fracturile intraarticulare ale condilului
2. hemartroză posttraumatică
3. trismusul persistent
4. complicații ale chirurgiei ortognate
5. imobilizarea prelungită

 

113. Indicațiile utilizării Valplast în tratamentul pacienților cu edentații întinse sunt:

1. stare de igienă orală precară
2. tuberozități plonjante
3. torus foarte mare
4. despicături palatine
5. overbite mai mare de 4 mm

 

114. Hipotiroidia poate cauza:

1. ocluzia adâncă acoperită
2. prognatism mandibular anatomic
3. incluzie dentară
4. compresiune de maxilar
5. ocluzie deschisă

 

115. Derivații matricei amelare (EMD) promovează regenerarea parodontală prin:

1. creşterea expresiei proteinelor morfogenice osoase
2. inhibarea angiogenezei
3. modificarea competiției celulare în defect, suprimând migrarea celulelor epiteliale de-a lungul rădăcinii
4. creşterea producției de citokine
5. atragerea celulelor mezenchimale precementoblastice

 

116. Factorii favorizanți în gingivostomatita acută ulcero-necrotică sunt:

1. medicația cardiovasculară - antagoniştii de calciu
2. ciclosporinele
3. hidantoina
4. deficit de vitamine B1, B2
5. deficit de vitamina C

 

117. Din ceramici de sinteză leucitice se pot realiza:

1. punți
2. fatete
3. coroane parţiale
4. bonturi implantare
5. coroane totale frontale

 

118. Funcţia de reciprocitate a unui croşet turnat se realizează astfel:

1. şlefuirea feței dintelui pe care se aplică brațul opozant
2. utilizarea croșetului RPI
3. aplicarea unui pinten intern la nivelul unei microproteze
4. utilizarea unui croşet cervico-ocluzal deschis dental
5. utilizarea croşetului divizat în „I”

 

119. La copii, tehnica creviculară de periaj dentar:

1. este indicată în perioada de vârstă 6-8 ani
2. protejează caninul
3. protejează grupul frontal
4. este simplă, nu necesită dexteritate deosebită
5. suprafețele ocluzale sunt periate prin mişcări scurte, antero-posterioare

 

120. În patogeneza parodontitei marginale, factorul de necroză tumorală-alfa (TNF-alfa), are următoarele efecte:

1. crește activitatea neutrofilelor
2. inhibă sinteza metaloproteinazelor
3. limitează reparația tisulară locală
4. inhibă apoptoza fibroblastelor
5. activează osteoclastele

 

121. În fasciita necrozantă cervicală:

1. simptomatologia dento-parodontală este de regulă absentă
2. se contraindică drenajul lojelor cervicale
3. se contraindică drenajul abundent cu soluţii antiseptice
4. înainte de dispariția fenomenelor inflamatorii este obligatorie plastia reconstructivă a pierderilor de substanţă
5. este obligatorie îndepărtarea unui eventual factor cauzal dentar

 

122. Nanocompozitele se caracterizează prin:

1. proprietăți mecanice foarte bune
2. rezistenţă la uzură scăzută
3. transluciditate scăzută
4. adâncime de polimerizare crescută
5. transluciditate foarte mare

 

123. Procedeul Vazirani-Akinosi:

1. este o tehnică de anestezie a nervului maseterin
2. este o tehnică de anestezie pe cale cutanată
3. se indică în cazurile de deschidere limitată a cavităţii orale
4. practicarea tehnicii este limitată de imposibilitatea vizualizării sau creării accesului către faţa internă a ramului mandibular
5. determină inițial instalarea anesteziei la filetele senzitive şi ulterior la cele motorii

 

124. Materialele folosite în tratamentul plăgii dentinare al cariei simple profunde la dinții temporari sunt:

1. neofalina
2. nitratul de argint
3. apa oxigenată
4. cimentul pe bază de zinc-oxid-eugenat
5. mineral trioxid agregat

 

125. Elemente favorizante ale incidentelor şi accidentelor survenite în cursul tratamentului endodontic sunt:

1. erori de diagnostic şi/sau prognostic
2. tehnică și instrumentar inadecvate situației clinice
3. poziția dintelui pe arcadă, cu eventuale probleme ridicate de vizibilitate şi acces
4. particularități ale morfologiei corono-radiculare
5. existenţa unor tratamente endodontice şi odontale realizate în antecedente

 

126. După stadiul de demineralizare al țesuturilor dure dentare, leziunile carioase pot fi clasificate în:

1. leziuni necavitare
2. leziuni cavitare
3. leziuni carioase cu evoluție rapidă
4. leziuni carioase stationare
5. leziuni carioase primare

 

127. Din punct de vedere pedodontic, între tulburările iritative, inflamatorii, infecţioase ale erupției dinților temporari şi permanenți se citează:

1. sechestrul de eruptie
2. mucocelul gingival
3. gingivostomatita ulcero-necrotică
4. chistul dentiger
5. leziuni aftoase

 

128. Etiologia genetică a transpoziției este susținută de:

1. asocierea cu compresia de maxilar
2. asocierea cu incisivi laterali în formă de ţăruş
3. incidenţa crescută în cadrul aceleiaşi familii
4. predilecția pentru sexul masculin
5. apariția mai frecventă pe partea dreaptă

 

129. Anodonția de incisiv laterial superior simetrică poate fi:

1. cu sau fără persistența predecesorilor temporari
2. cu incisivul lateral omolog normal sau nanic
3. cu spațiul parțial sau total închis
4. cu spațiu păstrat
5. asociată frecvent cu anodonția de premolar secund

 

130. În protezarea edentațiilor subtotale se recurge la dispozitive radiculare când:

1. raportul coroană-rădăcină este cuprins între 1/2 şi 2/3
2. dinţii prezintă mobilitate patologică
3. este necesară nivelarea planului ocluzal
4. se impun măsuri de ancorare fizionomică a protezei
5. dinții nu prezintă retentivități naturale

 

131. Hiperplazia gingivalä hidantoinică:

1. apare la unii bolnavi epileptici
2. se produce numai în prezenţa plăcii bacteriene
3. prezintă o incidență între 3% şi 85%
4. descrie leziuni de tip ulcerativ, necrotic la nivelul papilelor interdentare
5. se însoțește de alterarea stării generale cu febră, astenie, adinamie

 

132. Palparea în dinamică a articulației temporo- mandibulare în cazul pacienților cu edentaţii întinse permite aprecierea:

1. tonicității muşchiului temporal
2. poziției condililor mandibulari
3. simetriei excursiilor condiliene
4. zonelor trigger
5. punctelor de emergență ale nervului trigemen

 

133. Colica salivară:

1. apare prin blocarea de moment, dar totală, a fluxului salivar
2. calculul este antrenat de secreţia salivară între mese
3. se manifestă clinic prin criza dureroasă şi prin „tumefierea salivară fantomă”
4. durerea din colică cedează foarte lent
5. tumefacția din colica salivară se remite treptat

 

134. Ancorarea peritisulară a unui dinte inclus în vederea tracționării sale:

1. are ca avantaj aplicarea forţei ortodontice aproape de centrul de rezistență dentară
2. necesită sacrificiu mare de substanţă osoasă
3. respectă integritatea morfologică a dintelui
4. permite un control bun al redresării dentare
5. este frecvent folosită

 

135. În gingivita de sarcină, în lichidul şanţului gingival, apare o creştere importantă a speciilor anaerobe:

1. Campilobacter gracilis
2. Prevotella intermedia
3. Porphyromonas gingivalis
4. Streptococcus mutans
5. Actinomyces

 

136. Cavitatea de acces preparată în vederea efectuării tratamentului endodontic:

1. pentru incisivii maxilari are formă triunghiulară rotunjită
2. pentru premolarii maxilari are forma ovalară, cu axul lung vestibulo-palatinal
3. pentru premolarii mandibulari are formă ovalară, cu axul lung mezio-distal
4. pentru molarii mandibulari are formă de trapez, cu baza mare situată mezial
5. pentru molarii maxilari are formă de trapez, cu baza mare situată palatinal

 

137. În hiperplazia din leucemie se descriu ca semne clinice:

1. ulcerații suprainfectate
2. gingivoragii precoce
3. senzații anormale de gust: acru, sărat
4. senzaţii de uscăciune la nivelul mucoasei gingivale
5. fisuri ale mucoasei gingivale

 

138. În etiopatogenia bolii parodontale, există mai multe mecanisme care pot explica rezistența la antibiotice at bacteriilor din biofilm:

1. schimburile de informație genetică
2. existenţa în biofilm a unor populații bacteriene „super-rezistente” la antibiotice
3. sinteza unor enzime bacteriene care degradează unele antibiotice
4. creşterea difuziunii antibioticului prin matricea extracelulară a plăcii
5. rata de creştere mare a bacteriilor din biofilm

 

139. Pe fotografia de față în examenul gnatofotostatic se pot aprecia:

1. planul Simon
2. planul Dreyfuss
3. unghiul Hadjean
4. seria lui Fibonacci
5. proporția de aur

 

140. Creasta balantă:

1. rezultă prin resorbția excesivă a osului maxilar sau mandibular
2. la palparea crestei alveolare balante, mucoasa este dureroasă
3. este localizată de obicei în zonele edentate laterale, maxilare sau mandibulare
4. clinic, este prezentă o mucoasă în exces, cu aspect inflamator
5. riscul apriției leziunilor de decubit pe creastă sau în alte zone ale câmpului protetic este crescut

 

141. Semnele clinice comune fracturilor de maxilar sunt:

1. înfundarea etajului mijlociu al fetei
2. edem posttraumatic facial important
3. diminuarea diametrelor transversale şi/sau verticale ale feţei
4. lipsa tulburărilor ocluzale
5. mobilitate anormală mai mult sau mai puţin importantă

 

142. Principiile de aplicare a claselor diagnostice ale clasificării ACP (American College of Prosthodontists) cuprind:

1. existenţa unor obiective terapeutice estetice nu creşte complexitatea clasificării la pacienţii evaluați inițial în clasele I sau a II-a
2. planul de tratament nu influențează nivelul diagnostic în care este încadrat pacientul
3. tratamentul preprotetic nu poate schimba nivelul diagnostic initial
4. existenţa simptomatologiei disfuncționale mio- articulare ATM creşte cu una sau mai multe unități complexitatea clasificării la pacienții evaluați inițial în clasele I sau a II-a
5. în cazul pacienților edentați total maxilar şi parţial mandibular, fiecare arcadă primește clasa diagnostică proprie, conform criteriilor edentației totale, respectiv parţiale

 

143. Semnele clinice intraorale patognomonice pentru ocluzia deschisă de origine dismetabolică sunt:

1. dinți „en pelle”
2. displazii de smalt
3. aşezarea incisivilor superiori în linie dreaptă
4. aşezarea incisivilor inferiori în linie dreaptă
5. denivelarea planului de ocluzie

 

144. Utilizarea instrumentelor sonice şi ultrasonice de detartraj prezintă contraindicații la pacienții:

1. purtători de pacemaker fără izolație
2. cu boli infecţioase: HIV, hepatită
3. cu boli cardiovasculare
4. cu disfagie
5. cu boli pulmonare secundare

 

145. Ocluzia adâncă acoperită falsă se caracterizează prin:

1. supraalveolodenţie superioară
2. spațiu de inocluzie fiziologică mare
3. inocluzie sagitală
4. curba Spee aplatizată
5. etaj inferior al fetei uşor micşorat

 

146. Semne obiective în parodontita apicală acută a copilului sunt:

1. proces carios cu cameră pulpară închisă
2. abces parulic
3. hipersensibilitate la sondarea camerei pulpare
4. edem de vecinătate
5. abces parodontal

 

147. Coroanele telescopate:

1. pot fi aplicate atât la pacienţi tineri cât şi la seniori
2. asigură o stabilizare optimă a protezelor parţiale mobilizabile
3. întotdeauna transmit presiunile ocluzale în sens axial
4. sunt singurele mijloace efective de stabilizare la pacienții cu rezecții parţiale de maxilar sau mandibulă
5. favorizează acumularea plăcii dentare

 

148. Principiile generale ale tratamentului chirurgical cu intenție curativă a tumorilor maligne oro-maxilo-faciale, sintetizate de Langdon cuprind:

1. extirparea tumorii primare cu margini libere negative
2. plastia reconstructivă a defectului postoperator
3. evidarea ganglionară
4. tehnica de reconstrucție trebuie aleasă după extirparea tumorii
5. se evită plastia reconstructivă imediată

 

149. Tratamentul abceselor palatinale presupune anumite principii:

1. în cazul colecțiilor anterioare se recomandă practicarea inciziei pe bombarea maximă a tumefacţiei
2. dacă abcesul evoluează spre marginea gingivală, incizia se realizează pe bombarea maximă a tumefacţiei
3. dacă abcesul evoluează spre linia mediană, incizia va fi realizată paramedian
4. este necesară excizia unei porțiuni de fibromucoasă în „felie de pepene”
5. în plagă se aplică întotdeauna un tub sau o lamă de polietilen adaptată dimensional

 

150. Tratamentul ortodontic al diastemei:

1. se realizează numai cu aparate fixe
2. se realizează cu aparate fixe şi mobile
3. trebuie inițiat imediat după îndepărtarea obstacolului
4. trebuie iniţiat doar după ce 2/3 din rădăcinile incisivilor centrali sunt formate
5. se începe doar după încheierea formării rădăcinii şi închiderea apexului incisivilor centrali

 

151. Diagnosticul pozitiv de carie simplă se stabileşte pe baza următoarelor semne clinice:

1. durere spontană sau provocată ce durează câteva minute
2. modificare de culoare
3. teste de sensibilitate pulpară negative
4. camera pulpară închisă sau deschisă
5. percuția în ax negativă

 

152. Diagnosticul diferențial al pulpitei dinților temporari se face cu:

1. parotidita epidemică
2. amigdalita
3. sindromul de sept
4. foliculita dinților inclusi
5. durerea produsă de erupția precoce a succesionalului permanent

 

153. Avantajele incrustațiilor pe dinții temporari sunt:

1. solicitarea redusă a răbdării copilului faţă de alternativa obturaţiei
2. evitarea pericolului lezării pulpei
3. realizarea punctelor de contact
4. reducerea pericolului de fracturare la nivelul istmului
5. permiterea remineralizării la nivelul interfeței dinte/incrustatie

 

154. Morfologia ocluzală a dinților laterali şi a feţei palatinale a frontalilor superiori este direct influențată de unghiul Bennet şi de distanţa intercondiliană, astfel:

1. cu cât distanta intercondiliană este mai mare, cu atât unghiul delimitat pe fețele ocluzale ale dinților între traiectoriile de laterotruzie şi mediotruzie va fi mai mare
2. cu cât unghiul lui Bennet este mai mare, cu atât relieful ocluzal trebuie să fie mai accentuat
3. cu cât unghiul lui Bennet este mai mare, cu atât concavitatea fetelor palatinale ale frontalilor superiori trebuie să fie mai accentuată
4. cu cât distanța intercondiliană este mai mare, cu atât unghiul delimitat pe fețele ocluzale-ale dinților între traiectoriile de laterotruzie şi mediotruzie va fi mai mic
5. cu cât unghiul lui Bennet este mai mare, cu atât relieful ocluzal trebuie să fie mai şters

 

155. După tipul constructiv, arcurile faciale pot fi:

1. arbitrare, poziționate pe baza depistării axei balama reale a pacientului
2. cinematice, cu fixare auriculară, poziționate pe baza localizării arbitrare a axei balama terminale
3. posturale, utilizate în asociere cu un dispozitiv electromagnetic tridimensional
4. cinematice, cu fixare facială pretragiană, poziționate pe baza localizării arbitrare a axei balama terminale
5. cinematice, poziționate pe baza depistării axei balama reale a pacientului

 

156. Conform schemei ocluzale „freedom in centric” a şcolii din Florida, constatăm:

1. existenţa la nivel ocluzal a unei zone de libertate a cuspidului de sprijin pe suprafața ocluzală antagonistă
2. îmbinarea mecanică între cele două arcade prin tripodarea contactelor ocluzale
3. realizarea mişcării de lateralitate prin ghidaj de grup
4. inocluzia la nivelul dinților anteriori fiind asigurată astfel „protecţia mutuală în propulsie”
5. prezența point centric

 

157. În diagnosticul parodontal, radiografia panoramică furnizează informații despre:

1. prezenţa laminei dura
2. extinderea resorbţiei osoase
3. adâncimea pungilor parodontale
4. adâncimea şanţului gingival
5. severitatea defectelor osoase

 

158. Extracția unui canin inclus poate fi acceptată când:

1. prezintă angulație mare coronoradiculară
2. este rotat mai mult de 90 de grade
3. corticala vestibulară este deficitară
4. relațiile interarcadice sunt echilibrate, iar caninul este poziţionat transarcadic
5. există anomalii majore de clasa II Angle

 

159. Fracturile dentoalveolare ale dinților temporari:

1. sunt mai frecvente la maxilar când există prodenție,
2. necesită imobilizare două săptămâni cu aplicare de gutieră mobilizabilă
3. sunt mai frecvente la mandibulă
4. necesită extracția dinților temporari implicati
5. necesită imobilizare timp de 4 săptămâni cu şină de compozit

 

160. Printre calitățile materialului ideal de obturație de canal se numără:

1. să fie resorbabil
2. să fie solubil
3. să aibă stabilitate dimensională
4. să fie uşor de manevrat şi de aplicat
5. să fie termoizolant

 

161. Luxaţia temporo-mandibulară acută anterioară bilaterală se caracterizează clinic prin:

1. gura deschisă
2. linia interincisivă este pe linia mediană
3. prezenţa contactului dentar posterior
4. se palpează depresiune tragiană bilateral
5. procesul coronoid nu poate fi palpat extraoral în regiunea geniană

 

162. Doza toxică acută de fluor:

1. este de 3 mg/kg corp
2. produce dureri abdominale
3. poate produce parestezii
4. determină convulsii
5. devine letală când depăşeşte 10 mg/kg corp

 

163. Tehnica de condensare laterală la rece utilizată în tratamentul endodontic:

1. este o tehnică laborioasă
2. are costuri scăzute
3. este recomandată în situațiile preparațiilor fără stop apical
4. permite obturarea cu gutapercă a canalelor laterale şi accesorii
5. este dificil de realizat în cazul canalelor lungi ce prezintă curburi accentuate

 

164. Etapa prefuncțională a erupției dentare:

1. începe odată cu formarea rădăcinii dentare
2. se finalizează odată cu închiderea apexului
3. se realizează prin deplasări dentare cu amplitudine redusă
4. se finalizează odată cu formarea a 1/3 - 1/2 din lungimea rădăcinii dentare
5. este influențată de matricea funcţională

 

165. Hipocloritul de sodiu utilizat în endodonție:

1. odată cu creşterea temperaturii, îi scade capacitatea de dizolvare tisulară
2. are și o acţiune de lubrifiere
3. se utilizează în concentrații cuprinse între 6-9%
4. o concentrație crescută poate determina scăderea rezistenţei dentinei
5. penetrabilitatea sa este independentă de gradul de instrumentare a canalului radicular

 

166. În ocluzia deschisă gravă, teleradiografia de profil evidențiază următoarele aspecte:

1. unghi mandibular normal
2. unghi condilian mărit
3. unghi condilian micşorat
4. unghiul B a lui Schwarz mărit
5. unghiul B a lui Schwarz micşorat

 

167. Ectopia vestibulară se caracterizează prin:

1. recidivă mai frecventă decât ectopia palatinală
2. recidivă rară
3. răspunde mai rapid la tratament ortodontic
4. tulburări evidente de ocluzie
5. inducerea unor ulcerații traumatice ale mucoasei

 

168. Indexul Eccles stabileşte severitatea leziunilor erozive dentare astfel:

1. clasa IIIb- uzura prezentă în dentina incizală şi ocluzală, aspect plat sau de ventuză, smalt subminat
2. clasa IIId- leziuni severe extinse vestibular şi lingual cu scăderea înălțimii coronare
3. clasa IIIa-uzură avansată în dentină vestibular pe la dinții frontali, cu zone bine delimitate prin halou
4. clasa IIIb- eroziune dentinară pe mai mult de 1/3 din suprafaţă (lingual, palatinal), gingie cu aspect albicios, unghiuri incizale transparente
5. clasa II - uzură incipientă la frontalii maxilari, suprafețe netede, creste de dezvoltare absente

 

169. Patologia pulpară a dinților permanenți imaturi se dezvoltă în contextul particularităților lor morfostructurale:

1. substanța fundamentală are grad redus de hidratare
2. pereții radiculari vestibulari şi orali se dezvoltă mai rapid decât cei meziali și distali
3. are puține fibre de colagen
4. zona Weil este slab vascularizată
5. pulpa imatură dispune de o mare autonomie funcţională

 

170. Reacţia anafilactică în practica pedodontică se poate recunoaște prin următoarele simptome:

1. confuzie
2. polidipsie
3. convulsii
4. acufene
5. edem laringian

 

171. În cazul mandibulei edentate total, mezostructura (bara de conjuncție) trebuie să respecte câteva deziderate:

1. să unească cele două implante de la extremități
2. linia care uneşte cele două implante extreme să nu fie dispusă în afara arcului crestei
3. trebuie să fie perpendiculară pe bisectoarea unghiului format de prelungirea celor două creste reziduale
4. trebuie să aibă minim 30 mm lungime
5. e necesară structura microcristalină

 

172. În amprentare, o limită a preparației neclară poate fi cauzată de:

1. folosirea materialelor de amprentă cu capacitate de umectare redusă
2. plasarea marginilor preparației adânc subgingival în apropierea inserției epiteliale
3. injectarea prematură a materialului fluid
4. lipsa deretentivizării zonelor retentive
5. evicțiunea gingivală insuficientă

 

173. Factorii predispozanţi ai luxației temporo- mandibulare anterioare sunt:

1. deschiderea largă a gurii în timpul unor acţiuni de tip căscat, râs, etc.
2. suprasolicitarea articulației produsă în timpul tratamentelor dentare prelungite
3. manevre exagerate sau intempestive în timpul intubației oro-traheale
4. afecțiunile neurodegenerative şi neurodisfuncționale
5. tratamentele medicamentoase neuroleptice

 

174. Mucoasa orală a pacientului edentat partial poate fi examinată paraclinic prin:

1. determinarea nivelului de glucoză în sânge
2. testul la vitamina C
3. examen bacteriologic
4. examen anatomopatologic
5. monitorizarea INR

 

175. Ocluzia deschisă poate fi asociată cu anumite sindroame genetice cum ar fi:

1. sindrom Gorlin
2. sindrom Treacher-Collins
3. dizostoza cleido-craniană
4. sindromul Block-Sulzberg
5. sindrom alcoolic fetal

 

176. Modificările consecutive anodonției de incisiv lateral superior pot fi:

1. micşorarea etajului inferior
2. rapoarte de ocluzie inversă frontală
3. inversarea treptei labiale
4. egresiunea antagoniştilor
5. poziția retrasă a mentonului în câmpul de profil facial

 

177. Printre fazele de tratament convențional al cariei simple se numără:

1. faza de insensibilizare (anestezia)
2. faza de izolare
3. faza de tratament chirurgical
4. faza de tratament restaurator
5. faza de dispensarizare

 

178. Pulpectomia devitală la dinții temporari se indică:

1. la pacienți cooperanţi
2. în resorbţie radiculară importantă
3. la pacienți cu afecțiuni generale
4. în afectarea pulpară la dinți temporari cu resorbţie mai mică de 2/3
5. în hiperemie preinflamatorie

 

179. Soluții terapeutice în edentația de clasa I Kennedy sunt:

1. pintenii de pe canini reprezintă opritori de basculare
2. pintenul ocluzal trebuie plasat în fosa mezială a ultimului dinte stalp
3. la mandibulă pintenul ocluzal poate fi aplicat şi în fosa distală
4. sprijinul mixt foarte rigid este realizat de sisteme speciale gen culise
5. sprijinul mixt articulat este realizat de coroanele telescopate

 

180. Sigilanții endodontici bazați pe materiale bioceramice prezintă următoarele caracteristici:

1. biocompatibilitate crescută
2. sunt materiale hidrofobe
3. contracție de priză crescută
4. rezistență mare la compresiune
5. sigilare apicală foarte bună

 

181. În relațiile dento-dentare intermaxilare, meniscul articular are un rol multiplu:

1. transformă cele două suprafețe articulare în congruente
2. separă cavitatea articulară în două compartimente unul superior menisco-condilian şi unul inferior temporo-meniscal
3. facilitează propulsia mandibulei
4. participă la echilibrul muscular linguo-oro-facial
5. separă cavitatea articulară în două compartimente: unul superior temporo-meniscal şi unul inferior menisco-condilian

 

182. Evitarea „angor temporis” la pacientul copil presupune:

1. folosirea unui limbaj simplu, accesibil, dar ferm
2. planificarea concomitentă a altor pacienți copii, familiarizaţi cu medicul şi cabinetul stomatologic
3. păstrarea unei distanţe de comunicare 50-120 cm
4. lipsa aglomerării în sala de aşteptare
5. descrierea scurtă a procedurilor

 

183. Indexul Smith-Knight evaluează uzura dentară pe o scară de la 0-4, astfel:

1. scor 0-smalt intact
2. scor 2-uzură medie (1-2 mm) şi expunerea dentinei pe mai mult de 1/3 din suprafaţă
3. scor 4- uzură totală a smalțului cu expunerea dentinei secundare sau a pulpei şi uzură avansată mai mare de 2 mm
4. scor 1- uzură superficială de smalt sub 1 mm şi expunerea dentinei pe mai puțin de 1/3 din suprafaţă 2
5. scor 3-smalt cu modificări minime de contur şi lipsit de caracteristici morfologice de suprafaţă

 

184. Unghiul Tweed are valoare prognostică în:

1. prognatismul anatomic
2. ocluzia deschisă
3. ocluzia adâncă acoperită falsă
4. pseudoprognatismul mandibular prin modificări de ax ale incisivilor
5. pseudoprognatismul mandibular prin deplasarea anterioară a mandibulei

 

185. În parodontita agresivă generalizată sunt descrise următoarele caracteristici specifice:

1. răspuns robust al anticorpilor serici la agenţii infectanţi
2. afectează persoanele cu vârsta sub 30 de ani
3. pierdere generalizată a ataşamentului
4. răspuns slab al anticorpilor serici la agenții infectanţi
5. debut circumpubertal al bolii

 

186. În faza acută a trismusului persistent, ca şi complicație a anesteziei loco-regionale, se recomandă:

1. prişniţele reci
2. prişniţele calde
3. miorelaxantele
4. midazolamul
5. evitarea mecanoterapiei

 

187. Pentru aprecierea poziției vestibulare sau orale a dinţilor supranumerari incluşi, următoarele examinări sunt indispensabile:

1. ortopantomograma
2. radiografia ocluzală
3. radiografia excentrică
4. CBCT
5. teleradiografia frontală

 

188. Se descriu gingivite descuamative după administrarea de:

1. ioduri
2. citostatice
3. antagonişti de calciu
4. hidantoină
5. barbiturice

 

189. Elementele de risc pentru evoluția spre compresia de maxilar a pacientului în creştere sunt:

1. existenţa unui fren vestibular scurt
2. existenţa unui fren lingual scurt
3. lipsa diastemizării
4. prezenţa unei meziopoziții generalizate unilaterală
5. lipsa abraziunii fiziologice în special la nivelul caninilor inferiori

 

190. Surâsul gingival apare în următoarele anomalii:

1. anodontia extinsă
2. compresiunea de maxilar
3. prognatismul anatomic
4. ocluzia adâncă acoperită
5. transpoziția dentară canin-incisiv lateral

 

191. Frenul labial hiperplazic:

1. este întâlnit la mandibulă şi mai rar la maxilar
2. la dentați, la mandibulă, poate fi asociat cu afectări parodontale
3. la edentat, inserat în apropierea crestei alveolare, favorizează stabilitatea protezelor parţiale sau totale
4. la dentați, la maxilar, poate fi asociat cu diastema
5. iritația cronică exercitată de proteză asupra frenului labial duce la apariția de ulcerații cronice, dureroase

 

192. Traumatismele dento-parodontale ale dinților permanenţi la copii:

1. au ca factor predispozant anomalia clasa II/1 Angle
2. sunt de două ori mai frecvente la sexul masculin
3. sunt asociate predominant cu perioada 10-14 ani
4. apar mai frecvent în mediul urban
5. au ca formă clinică predominantă fractura nepenetrantă de unghi incizal

 

193. Tratamentul granulomului piogen gingival:

1. constă în extirparea chirurgicală cu margini de siguranţă de aproximativ 2 mm
2. este necesară îndepărtarea periostului subiacent
3. este obligatorie extracția dintelui/dinților adiacenti leziunii
4. inchiderea plăgii postoperatorii se realizează cu un lambou "trapezoidal"
5. este necesară îndepărtarea factorului iritativ local

 

194. Coafajul natural la dinții permanenți imaturi se aplică pe peretele dentinar profund:

1. pentru maxim 10 săptămâni
2. când este întrerupt punctiform în dreptul unui corn, pulpar
3. cu tehnica „step-wise”
4. alcătuit din dentină dură sănătoasă
5. după toaletare cu apă oxigenată şi desicare uşoară

 

195. Diagnosticul diferenţial al imaginii radiologice în cazul granulomului periapical se face cu:

1. gaura palatină mare
2. gaura mentonieră
3. fosele nazale
4. gaura incisivă
5. gaura infraorbitară

 

196. Factorii constituționali care pot facilita apariţia compresiunii de maxilar sunt:

1. tipul metabolic carbocalcic
2. tipul metabolic fosfocalcic
3. tipul brahicefal
4. tipul ectomorf
5. hipotiroidismul infantil

 

197. Supraprotezările cu sprijin implantar prezintă următoarele caracteristici:

1. mezostructura este constituită din bonturile implantelor care pot fi solidarizate printr-o bară
2. când nu pot fi realizate barele se pot folosi butoni de presiune sau sisteme telescopate
3. călăreţii care se aplică pe bare se pot confecţiona din mase plastice speciale sau metal
4. patricea butonului de presiune este înşurubată pe implant şi se aplică subgingival
5. suprastructura poate fi cimentată sau poate fi o proteză mobilă

 

198. Tartrul subgingival prezintă:

1. conținut de sodiu mai mare decât în tartrul supragingival
2. hidroxiapatita în procent asemănător cu a tartrului supragingival
3. origine plasmatică
4. origine salivară
5. proteine salivare în cantități crescute

 

199. Din punct de vedere pedodontic, factorii fiziologici care pot influenţa erupția dinților permanenţi sunt:

1. febrele eruptive
2. tendința seculară de scurtare a perioadei eruptive
3. deficiente nutritive
4. vârsta mamei şi numărul de naşteri
5. naşterea prematură

 

200. Aspectul radiologic al ameloblastomului intraosos solid sau multichistic:

1. este o radiotransparenţă multiloculară
2. are margini regulate
3. loculațiile pot fi de mari dimensiuni, cu aspect de „baloane de săpun”
4. frecvent, la nivelul leziunii, este prezent un dinte. inclus intraosos
5. nu apare resorbţia radiculară a dinților adiacenti tumorii