Testul prezetat în continuare conţine întrebări ordonate conform caietului tip B.

Pentru a verifica un răspuns mergi cu cursorul mouse-ului (sau tap pe mobil) pe textul “Vezi răspunsul corect".

Grile Rezidentiat Medicina Dentara 2020 complement simplu:

 

1. Antibioticele folosite mai frecvent, pentru administrarea pe cale generală, în tratamentul parodontitelor sunt:

1. Tetraciclinele, în infecțiile în care predomina Porphyromonas gingivalis
2. Metronidazolul, în infecțiile in care predomina Aggregatibacter Actinomycetemcomitans
3. Azitromicina, in infectiile cu Fusobacterium nucleatum
4. Tetraciclinele, în infecțiile în care predomină Aggregatibacter Actinomycetemcomitans
5. Azitromicina, în infecțiile cu Eiknella corrodens

 

2. În gangrena simpla:

1. gelatinaza este eliberată de stafilococ
2. necrotoxina este eliberată de stafilochinază
3. sulfatazele sunt eliberate de bacteroides
4. proteazele sunt eliberate de coci gram negativi
5. condroitin sulfataza are rol de distrucție celulară

 

3. În apariția dintilor supranumerari este contraargument al teoriei celei de-a treia dentiții:

1. erupția dintelui supranumerar în poziție orală
2. apariţia dintelui supranumerar cu mineralizare tardivă şi defectuoasă faţă de a dinților permanenţi
3. prezenţa mugurilor accesorii pe preparate histologice
4. varietate mare a dinților supranumerari
5. apariția dinților supranumerari cu grad de calcifiere similar celor din seria normala

 

4. După Zarnea, în gangrena dinților temporari, este complicație nespecifică simptomatică:

1. parodontita apicală cronică
2. adenitele
3. infecţia de focar
4. extinderea proceselor inflamatorii şi supurative in lojele feței sub formă de celulită sau abces
5. parodontita apicală acută

 

5. În tratamentul afectarii gingivo-osoase de gradul II, a bifurcațiilor și trifurcațiilor dintilor laterali, cele mai bune rezultate se obţin prin:

1. chiuretaj subgingival
2. gingivectomie
3. combinarea tehnicilor de regenerare tisulară ghidată şi de adiţie
4. debridare gingivală, detartraj
5. bioterapia de reactivare

 

6. Resturile epiteliale ale lui Malassez:

1. apar datorită fragmentării lente a porțiunii radiculare a tecii Hertwig
2. persista in grosimea spaţiului periodontal sub formă de celule izolate
3. sunt în număr de 4 până la 20
4. sunt în număr mai mare la indivizii în vârsta
5. nu determină chisturi periapicale

 

7. Antibioterapia în tratamentul alveolitei umede se indică atunci când:

1. chiuretajul local nu este posibil
2. pacientul se prezintă la 2-3 zile după extracţie
3. plaga postextracțională este suturată
4. apare o reacție febrilă
5. dintele extras prezintă o reacție apicală cronică

 

8. Teoria proterogenetică precizează ca etapă în dispariţia filogenetică a unui dinte:

1. existența compensatorie a unui dinte supranumerar în alt sector al arcadei
2. reincluzia treptată a dintelui temporar corespunzător
3. microdonția dinților vecini
4. trecerea de la monoradiculație la biradiculație
5. încorporarea parţială a dintelui în cauză de către un dinte vecin

 

9. După McCracken, axa de inserție a unei proteze parţiale mobilizabile scheletate se defineşte ca fiind:

1. bisectoarea unghiului format de axele dinților limitrofi edentaţiei
2. direcția de mişcare a unei proteze mobile de la contactul iniţial al părților ei rigide cu dinţii de sprijin spre poziția de repaus terminal
3. linia ecuatorului protetic
4. acea axă de inserție care poate fi aleasă în funcție de zonele de retenţie ale modelului
5. acea axă de inserție care trebuie să fie întotdeauna verticală, în timp ce planul de ocluzie al modelului se orientează cu înclinare antero-posterioară de 30 grade faţă de orizontala

 

10. Crosetul pensâ mezio-distală cu dublă extremitate liberă, din cadrul celei de a doua categorii a sistemului Roach. prezintă:

1. un conector secundar situat interdentar
2. un conector secundar situat pe fața linguală a dintelui
3. două prelungiri orizontale ce îmbrăţişează fetele orale ale celor doi dinți pe care se aplică
4. un brat retentiv în formă de Y
5. un brat retentiv cu o singură extremitate elastică, cu aspect de croset in semi T

 

11. Caria de biberon:

1. afectează grupul frontal inferior
2. nu influențează calitatea vieţii copilului
3. afectează inițial caninii
4. se localizează în general pe suprafetele dentare considerate cu risc scăzut la carie
5. exclude localizarea proximala

 

12. În timpul formării dintelui, procesul fiziologic de creştere care nu se suprapune peste alte procese de creştere este:

1. iniţierea
2. proliferarea
3. histodiferenţierea
4. morfodiferenţierea
5. apoziția

 

13. Dezavantajul tehnicii DEAN de modificare a extracției alveoloplastice intraseptale constă în:

1. reducerea adâncimii fundului de sac vestibular
2. resorbția accentuată a crestei edentate postextractional
3. favorizarea apariţiei exostozelor pe creasta edentată
4. favorizarea apariției unei creste edentate ascuțite
5. favorizarea apariţiei crestei balante

 

14. Morfopatologic, în cazul necrozei pulpare se constată:

1. creşterea valorii succinildehidrogenazei
2. creşterea vâscozității mucopolizaharidelor
3. semne de hiperfuncție odontoblastică
4. reacţie eozinofilă
5. marginație leucocitară intensă

 

15. Primul molar temporar inferior prezintă ca şi caracteristică principală:

1. o proeminenţă cervicală foarte dezvoltată în jumătatea mezială a feţei vestibulare
2. suprafaţa distală mult mai lată decât cea mezială
3. suprafaţa ocluzală mult mai îngustă în sens mezio- distal
4. două rădăcini turtite în sens vestibulo-oral, egale ca dimensiune
5. suprafața de contact cu molarul secund temporar se află la distanţă de creasta marginală

 

16. În pulpita cronică închisă hiperplazică:

1. tesutul conjunctiv prezinta o tendință de atrofiere
2. proliferează odontoblaştii din focarul hiperplazic
3. pulpa suferă metaplazie granulomatoasă
4. odontoblastii capătă funcții demineralizante şi se transformă în pulpoclasti
5. zona pulpară aflată în afara procesului inflamator păstrează un aspect normal

 

17. Din mugurii nazali interni se formează:

1. partea internă a orbitei
2. părţile laterale ale nasului
3. buza superioară
4. osul incisiv
5. părţile laterale ale buzei superioare

 

18. Interpoziția heterotropă cu succiune intensă determină:

1. ocluzie inversă uni sau bilateral
2. scăderea pronunțată a presiunii intraorale
3. creşterea tonusului buzei inferioare
4. deformarea unghiei degetului interpus, care este rugoasă
5. reducerea contracției muşchiului labial inferior şi muşchiului moţului bărbiei

 

19. În protezarea mobilizabilă scheletată, funcţia de retenţie a croșetelor din sistemul Ney:

1. poate fi realizată pe praguri situate supracingular pe dinții frontali naturali
2. este funcţia ce asigură stabilitatea protezei în sens lateral
3. poate fi realizată prin gherute incizale
4. este asigurată, în general, de toate porţiunile rigide ale unui croşet
5. este funcția ce tinde să se opună forțelor verticale de desprindere

 

20. Despre forma dinților temporari se poate afirma:

1. coroanele frontalilor prezintă câte o creastă cervicală numai pe faţa vestibulară
2. coroanele molarilor prezintă câte o creastă cervicală numai pe faţa vestibulară
3. rădăcinile molarilor se desprind dintr-un trunchi radicular comun
4. coarnele pulpare sunt mai scurte și mai late decât ar sugera forma cuspizilor
5. coarnele disto-vestibulare ale molarilor sunt situate mai aproape de suprafaţă

 

21. Este diastemǎ falsă spațiul dintre incisivii superiori:

1. transmis ereditar
2. care apare ca urmare a caninului inclus în poziţie orizontală
3. diastema tranzitorie de erupţie
4. consecutiv fibromucoasei abundente la nivel osos profund
5. ca urmare a unui fren lat cu inserție înaltă

 

22. În prepararea cavităților, după Iliescu, Gafar, unghiul diedru intern este unghiul:

1. al cărui vârf nu se observă
2. a cărui bază este suspendată
3. al cărui colt este obtuz
4. al cărui vârf se observă
5. în care se întâlnesc două suprafețe netede şi un colt rotund

 

23. Referitor la granulomul simplu conjunctiv:

1. în zona periferică apar celule de rezervă
2. în zona exudativă apar cristale de colesterol
3. în zona exudativă apar corpusculii Russel
4. în zona de iritație apar celule epiteliale în grămezi
5. în zona periferică apar celule defensive

 

24. Caria grefată pe hipoplazia smaltului dinţilor temporari prezintă următoarea caracteristică:

1. la nivelul incisivilor este localizată la colet
2. pe molari are dispoziţie circulară
3. interesează în special primii molari temporari
4. este o formă de carie care nu se poate confunda cu caria de biberon
5. leziunile hipoplazice nu respectă tiparul de formare al smaltului

 

25. Profunzimea maximă la care pătrunde acul în cursul anesteziei plexului cervical profund este de:

1. 1 cm
2. 1,5 cm
3. 2 cm
4. 2,5 cm
5. 3,5 cm

 

26. Referitor la schema ocluzalá gnatologică:

1. se indică pentru reabilitările protetice mobilizabile
2. relaţia dintre arcadele dentare şi ATM este fixată de morfologia dinţilor
3. cuspizii inactivi sunt în uşoară inocluzie
4. apar contacte dentare punctiforme cuspid activ- fosă antagonistă
5. mişcarea de lateralitate prezintă funcție de grup

 

27. Relaxarea musculară necesară reducerii unei luxații temporomandibulare se poate realiza prin infiltrație de anestezic local fără vasoconstrictor la nivelul:

1. muşchiului pterigoidian lateral
2. muşchiului maseter
3. tendonului muşchiului temporal
4. muşchiului pterigoidian medial
5. ligamentului pterigomandibular

 

28. Influenţa tratamentului ortodontic de expansiune asupra pasajului nazal al respiratorului oral:

1. se bazează pe apoziție osoasă la nivelul suturii palatine
2. impune disjuncția ultrarapidă
3. are efect nul după finalizarea puseului maxim de creştere (12 ani)
4. presupune terapie asociată de reducere dentară numerică superioară, pentru crearea de spațiu
5. impune aplicarea dispozitivelor extraorale pentru adaptarea diafragmei linguopalatine

 

29. Care dintre metodele de determinare a dimensiunii verticale, utilizate în protezarea totală, se bazează pe substituirea relației de postură cu relații mandibulo- craniene de dinamică funcţională fonetică:

1. Robinson
2. Boianov
3. Swenson
4. Willis
5. Landa

 

30. În etiologia bolii parodontale, trauma ocluzală:

1. afectează mai grav osul alveolar decât ligamentul periodontal
2. accentuează resorbția osului alveolar mai mult în sens vertical decât lateral
3. este urmată de lărgirea spaţiului dento-alveolar
4. este directă, prin lovituri accidentale asupra mandibulei
5. este indirectă, prin interpunerea accidentală în cursul masticației a unor obiecte

 

31. În parodontita marginală cronică profundă lent progresivă nu întâlnim:

1. tulburări de fonație
2. mobilitate patologică de gradul 2 sau 3
3. retractie gingivală ca urmare a resorbţiei suportului OSOS
4. pungi false multiple
5. migrări dentare

 

32. Incisivul central superior temporar prezintă următoarele caracteristici:

1. este singurul dinte din dentația umană care are diametrul cervico-incizal mai mare decât diametrul mezio-distal
2. coroana apare bombată în sens vestibulo-oral, în special spre colet
3. suprafaţa vestibulară prezintă depresiuni
4. unghiul disto-incizal este ascuțit, iar cel mezio- incizal rotunjit
5. faţă de axul lung al coroanei, rădăcina este înclinată uşor spre mezial şi palatinal

 

33. Între ipotezele emise pentru explicarea reincluziei dentare este teoria:

1. proterogenetică
2. tulburărilor metabolismului local
3. atavică
4. hiperactivității lamei dentare primare
5. hipoactivității lamei dentare secundare

 

34. Referitor la gangrena pulpară simplă:

1. dacă succede unei necroze induse de antiformină, consistenţa ţesutului este moale
2. Bacteroides fragilis se asociază în acutizări
3. examenul histochimic pune în evidență acid sulfuric
4. dacă succede unei necroze induse de diatermie, consistenţa ţesutului este mai fermă, uscată
5. heparina este eliberată de ţesutul pulpar propriu-zis

 

35. Stratul mijlociu al membranei ranulei are în componenţă:

1. țesut conjunctiv bine vascularizat
2. fibroblasti
3. celule epiteliale cilindrice
4. celule epiteliale poliedrice
5. celule epiteliale ciliate

 

36. Reducerea muchiei vestibulo-mucozale a intermediarilor duce la:

1. compromiterea esteticii
2. feţe vestibulare ale corpului de punte mai înalte
3. apariţia unui surblomb retentiv
4. îmbunătățirea igienizării
5. realizarea raporturilor ocluzale favorabile

 

37. Forţele care acţionează asupra dinților determinând mezializarea continuă a acestora imprimă deplasări:

1. de extruzie şi disto-meziale
2. de intruzie şi disto-meziale
3. de extruzie şi vestibulo-orale
4. de intruzie şi vestibulo-orale
5. de extruzie şi oro-vestibulare

 

38. În formarea palatului secundar:

1. cavităţile nazale şi cavitatea bucală se separă complet la sfârşitul lunii a doua de viaţă intrauterină
2. pot persista resturi epiteliale la locul de unire al lamelor palatine înre ele și cu septul nazal (perlele Leboucq)
3. pot persista resturi epiteliale la locul de unire a palatului secundar cu cel primar
4. pot persista perlele Serres
5. septumul embrionar continuă septarea verticală dinapoi-înainte

 

39. Acele sonda Kuralt:

1. se utilizează la reperarea orificiilor canalelor radiculare
2. se utilizează la aparatele de înaltă frecvenţă
3. sunt realizate din două metale diferite
4. se utilizează la permeabilizarea canalelor radiculare
5. se utilizează la determinarea audiometrică a lungimii canalului radicular

 

40. Cea mai frecventă formă de osteosarcom mandibular, din punct de vedere histopatologic, este tipul:

1. fibroblastic
2. osteoblastic
3. condroblastic
4. anaplastic
5. teleangiectazic

 

41. Puncţia pentru anestezia după tehnica Gaw-Gates se face:

1. în vestibulul bucal superior
2. în vestibulul bucal inferior
3. la întâlnirea liniei ce uneşte tragusul cu comisura bucală cu cea care trece la jumătatea distanţei dintre creasta temporală şi marginea anterioară a ramului ascendent mandibular
4. la întâlnirea liniei ce uneşte lobul urechii cu comisura bucală cu cea care trece la jumătatea distanţei dintre plica pterigomandibulară şi tendonul de inserție a muschiului temporal
5. la întâlnirea liniei ce uneşte tragusul cu comisura bucală cu o linie care trece la jumătatea distanţei dintre plica pterigomandibulară şi tendonul de inserție a muschiului temporal

 

42. Hematomul postanestezic apare mai ales după anestezia:

1. nervului infraorbitar
2. bolţii palatine
3. PAS
4. nervului mentonier
5. intraligamentară

 

43. Următorul enunţ referitor la gangrena dinților temporari este fals:

1. reprezintă îmbolnăvirea cea mai frecventă a dintelui temporar, netratată în timp util
2. infectarea se realizează în urma invaziei microbiene a ţesutului pulpar
3. după Thaou şi colaboratorii, în canalele radiculare predomină flora anaerobă
4. după Bruno şi colaboratorii, în canalele radiculare microflora este predominant anaerobă şi facultativă
5. studiile au izolat la dinții temporari specii bacteriene similare cu cele întâlnite în gangrena dinţilor permanenţi

 

44. Care dintre următoarele croşete, utilizate în protezarea parţială mobilizabilă scheletată, prezintă doi conectori secundari:

1. croşetul inelar din cadrul sistemului Ney
2. pensa mezio-distală cu dublă extremitate liberă
3. pensa mezio-distală simplă
4. pensa mezio-distală compusă
5. croşetul RPI al lui Kroll

 

45. Osteomielita supurată cronică trebuie deosebită de:

1. odontomul complex
2. osteomul periferic
3. flegmon hemifacial
4. abcesul în semilună
5. osteomul osteoid

 

46. Incluzia de canin are următoarea particularitate:

1. majoritatea incluziilor sunt în poziție vestibulară
2. majoritatea incluziilor sunt în poziție orală
3. este mai frecventă la sexul masculin
4. este mai frecventă bilateral
5. este mai frecventă la maxilarul inferior bilateral

 

47. Spațiul vestibular este delimitat posterior de:

1. muşchiul buccinator
2. mucoasa vestibulară
3. spațiul laterofaringian
4. spaţiul pterigomandibular
5. spațiul pterigomaxilar

 

48. În tratamentul parodontitei juvenile, tetraciclina este administrată pe cale generală astfel:

1. 1,500-4 g/zi, timp de 7 zile
2. 0,500 1 g/zi, timp de 2-3 luni
3. 2 g/zi, timp de 8 zile
4. 0,800 g/zi, timp de 8 zile
5. 0,300 g/zi, timp de 10 zile

 

49. Conul cementar:

1. aparține lungimii de lucru în cadrul preparării canalului radicular în cazul pulpectomiilor
2. are o înălțime de 0,7-1 mm
3. are baza la nivelul camerei pulpare
4. are vârful la nivelul constricției apicale
5. apare în urma preparării canalului prin tehnica step down

 

50. Direcția forţei plasate pe condili de către maseteri şi pterigoidieni mediali este:

1. supero-distala
2. verticală
3. orizontală
4. supero-anterioară
5. disto-medială

 

Grile Rezidentiat Medicina Dentara 2020 complement multiplu:

 

51. Linerii din cimenturi cu ionomer de sticlă (CIS) fotopolimerizabili:

1. prezintă o încetinire a prizei faţă de CIS convenţionale
2. rezistă bine la desicare
3. spre deosebire de CIS convențional, nu conțin HEMA
4. permit absorbția apei datorită conținutului de hidroxietil metacrilat
5. necesită spatularea separată a primei jumătăți a cantității totale de pulbere şi abia apoi adăugarea şi spatularea celei de a doua jumătăţi

 

52. Perlele lui Serres prezintă următoarele caracteristici:

1. sunt insule de celule epiteliale, rezultate în urma fragmentării lamei dentare, care degenerează şi sunt resorbite
2. sunt resturi epiteliale, rezultate în urma fragmentării lamei dentare, care persistă diseminate în mezenchim
3. în anumite condiții pot avea semnificație patologică
4. pot da naştere unor chisturi paradentare
5. pot da naştere unor chisturi mici care accelerează erupţia

 

53. În cadrul factorilor de virulenţă ai streptococilor mutans cu valoare antigenică:

1. proteina antigen I/II nu trebuie confundată cu antigenul B, PAC, P1, SpaP sau MSL-1
2. regiunea B contribuie la formarea zonei periferice a Ag III
3. regiunea B-terminală contribuie la conformația regiunii centrale a Ag I/II
4. secventarea nucleotidelor genei pac a permis identificarea epitopurilor antigenice ale moleculei Ag I/II
5. glucoziltransferazele sunt proteine homoloage care produc dextrani

 

54. Tratamentul gingivitei şi gingivostomatitei herpetice constă în:

1. atingerea ulcerațiilor cu albastru de metilen 2%, violet de gentiana 1%
2. aplicații locale de paste sau geluri adezive care conţin corticoizi
3. aplicare de unguente cu antibiotice: tetraciclina, Negamicin B
4. aplicaţii locale cu Orthochrome
5. ştergerea cu tampoane îmbibate în apă oxigenată a ulceraţiilor bucale

 

55. In hiperemia preinflamatorie:

1. vasele sanguine îşi pierd caracterul sinuos
2. mitocondriile din fibroblasti sunt micşorate iar crestele lor sunt netezite
3. sporadic, putem întâlni microbi in pulpă dar nu şi în canaliculele dentinare
4. creşte concentrația de succinildehidrogenază
5. Întâlnim în cantitate mai mare mediatori chimici precum histamina şi acetilcolina

 

56. Pentru determinarea dimensiunii verticale la edentatul total, folosind metoda Wright, se măsoară, în perioada dentata, urmatoarele dimensiuni:

1. distanta nazion-subnazale
2. distanta intercomisurală
3. distanța dintre fanta labială şi unghiul external ochiului
4. distanța interpupilară
5. distanţa ofrion-gnation

 

57. Anodontia totală şi subtotală au semiologie caracteristică extraorală şi intraorală:

1. profil convex prin hipodezvoltare osoasă
2. creste reduse vestibulo-oral
3. profil concav cu gnathion anterior de planul lui Simon
4. buza inferioară răsfrântă
5. dezvoltare generala hipersomă datorită alimentaţiei preponderent semilichide

 

58. Tipul DPS us din clasificarea VEAU a despicaturilor presupune clinic:

1. interesarea totală a valului palatin
2. interesarea parțială a valului palatin
3. interesarea totală a palatului dur
4. respectă procesul alveolar
5. interesarea parţială a arcadei dentare

 

59. Diagnosticul diferenţial al tumorilor de infrastructură de tip sarcom se face cu:

1. sancrul primar
2. tumora centrală cu celule gigante
3. epulisul granulomatos
4. papilomul crestei alveolare
5. fibromul crestei alveolare

 

60. Testele de vitalitate în precizarea diagnosticului patologiei pulpare a dinților temporari:

1. folosirea testului termic cu clorură de etil permite variaţia intensităţii excitantului
2. pot oferi o serie de indicii valide
3. după Munford, folosirea lor la dinții temporari la copii sub 10 ani nu este relevantă
4. persistenţa durerii după testele termice indică of patologie pulpară reversibilă
5. testele electrice precizează doar absenţa sau prezenţa sensibilităţii, fără a indica normalitatea pulpară

 

61. Adenomul pleomorf al glandei submandibulare trebuie diferenţiat de:

1. abcesul submandibular
2. ranula submilohioidiana
3. adenopatia submandibulară
4. litiaza submandibulară
5. chistul brahial

 

62. Antibioterapia țintită în supurațiile maxilo-faciale, confom antibiogramei, se indică la:

1. paciente gravide
2. сорii
3. supurații perimandibulare
4. pacienți în vârstă
5. supurații în spații fasciale profunde

 

63. Chistul paradentar:

1. este un chist lateral radicular inflamator
2. este un chist gingival al adultului
3. este un chist neodontogen
4. este un chist folicular cu extensie vestibulară
5. apare în cazul molarului de minte inferior semiinclus

 

64. Flegmonul difuz hemifacial interesează spațiile:

1. submandibular
2. sublingual
3. laterofaringian
4. bucal
5. maseterin

 

65. Printre complicațiile tumorale ale incluziei molarului de minte inferior se numără:

1. osteomul
2. odontomul
3. keratochistul dentiger
4. tumora cu mieloplaxe (tumora centrală cu celule gigante)
5. chistul radicular lateral

 

66. Despre caria aproximală de la nivelul molarilor temporari se poate afirma că:

1. forma sa de debut este favorizată de existenţa liniei neonatale
2. progresia sa se face în direcţie pulpară
3. nu este consecinţa unui anumit mod de viaţă
4. nu reprezintă tiparul de carie care poate beneficial de măsuri profilactice locale
5. În momentul distrucţiei crestei marginale, procesul carios este superficial şi nu periclitează starea pulpei

 

67. În parodontita apicală acută hiperemică:

1. se constată o flora mixtă în care predomina anaerobi
2. pe parcursul primei faze apar fenomenele vasculare manifeste şi clinice
3. „timpul mut” este faza de alterare tisulară primară
4. odată cu hiperemia pasivă încep şi fenomenele de marginaţie leucocitară
5. pe parcursul primei faze apare staza

 

68. Maturarea smaltului:

1. se face prin aport de proteine şi apă
2. se face prin diminuarea creşterii cristalelor
3. induce in finalul procesului pierderea amelogeninelor
4. induce în finalul procesului pierderea enamelinelor
5. începe aproape în acelaşi timp în care smaltul partial mineralizat a atins întreaga grosime intr-o anumită regiune, după Ten Cate

 

69. În parodontita apicală acută seroasă difuză:

1. apare infiltratul limfo-poliblastic
2. la nivelul ligamentelor alveolare se constată disociere fibrilară prin depolimerizare
3. numărul histiocitelor şi al limfocitelor scade datorita factorilor chemotactici
4. apar fenomene de osteoclazie
5. apar celule Langerhans

 

70. În cazul dintilor cu retentivități reduse, pentru croşetele sistemului Roach, retenția artificială se poate obtine:

1. folosind convexitățile naturale ale dinților de sub linia ghid
2. prin crearea unei fosete în smaltul dentar
3. folosind convergența sau divergența dinţilor naturali, datorate axului de implantare diferit
4. prin aplicarea de inlay
5. prin aplicarea de microproteze de acoperire

 

71. Obiectiv, în abcesul parodontal marginal:

1. apar dureri spontane intense
2. apare o tumefacție circumscrisă, de dimensiuni variabile
3. adenopatiile loco-regionale sunt frecvente
4. percutia verticală a dinților limitrofi este mai dureroasă decât cea transversală
5. apare jenă dureroasă la masticație, de intensitate medie

 

72. Diagnosticul diferenţial al granulomului periferic cu celule gigante se face cu:

1. papilomul mucoasei orale
2. botriomicomul
3. epulisul granulomatos
4. epulisul fibros
5. fibromul mucoasei orale

 

73. Tratamentul hiperplaziei inflamatorii papilare palatinale presupune:

1. anestezia nervilor incisivi şi palatini mari
2. anestezia de tip PAS sau a nervilor infraorbitari bilaterali
3. electroincizia cu ansă rotunda
4. incizie cu bisturiul ce circumscrie leziunea
5. extirparea leziunii şi a periostului subiacent

 

74. Cartilajul Meckel:

1. participă la osificarea mandibulei prin segmentul mandibular
2. participă la formarea ciocanului prin segmentul timpanic
3. participă la formarea scăriței prin segmentul timpanic
4. prin partea posterioară a segmentului mandibular formează ligamentul lateral intern al ATM
5. nu participă la osificarea mandibulei

 

75. Dinții neonatali propriu-zişi:

1. apar la naştere
2. apar în primele luni ale vieţii
3. sunt fundamental diferiți de dinții mobili ai peştilor şi reptilelor
4. sunt localizați mai frecvent la nivelul grupului incisiv superior
5. sunt localizați mai frecvent la nivelul grupului incisiv inferior

 

76. Diagnosticul pozitiv al incluziei dentare se realizează pe baza următoarelor semne clinice:

1. nevralgii localizate în dreptul sediului incluziei
2. prezenţa unor fistule cronice fără răspuns terapeutic
3. pericoronarite şi gingivostomatite
4. existenţa unei creste alveolare reduse vertical şi transversal
5. torsionări şi mortificări ale dinților antagonişti

 

77. Nivelul ganglionar IIa:

1. are drept limită posterioară nervul accesor
2. are limită anterioară marginea laterală a muschiului sternohioidian
3. include ganglionul Kuttner II
4. include ganglionii spinali superiori
5. include ganglionii jugulari superiori

 

78. Diagnosticul diferențial al chistului dermoid cu localizare în planşeul bucal se face cu:

1. supurațiile lojei sublinguale
2. supuraţiile lojei submandibulare
3. limfangiomul chistic al planşeului bucal
4. dilatațiile chistice ale canalului Wharton
5. litiaza canalului Wharton

 

79. Mecanismele prin care masticația influentează pozitiv dezvoltarea aparatului dentomaxilar sunt:

1. consistenta semilichidă a alimentelor asigură autocuratire
2. aport sanguin crescut
3. gradul înalt de procesare al alimentelor
4. prezenţa unui relief cuspidat pentru creşterea eficienței masticatorii
5. autoreglare funcțională

 

80. Care dintre următoarele enunțuri nu reprezintă caracteristici ale conectorilor secundari rigizi ai unei proteze parţiale mobilizabile scheletate:

1. pot fi situați proximal
2. pot fi situați interdentar
3. leaga saua de elementele de menţinere şi stabilizare
4. au forma de „S”
5. unesc seile segmentate cu conectorul principal in sistemul Rigolet

 

81. Diagnosticul diferențial al chistului radicular lateral se face cu:

1. keratochistul primordial
2. chistul vestibular de bifurcaţie
3. chistul paradentar
4. chistul rezidual
5. chistul parodontal lateral

82. In patogenia pulpitei acute purulente parţiale:

1. celulele cu capacitate de diferențiere exercită o acțiune fibrolitică datorită conținutului lor de catalepsina
2. aciditatea mediului este menținută, printre altele, de acumularea de tirozină, histidină şi triptofan
3. in odontoblasti, mitocondriile şi aparatul Golgi preiau activitatea de depunere a dentinei
4. țesutul conjunctiv se edemaţiază
5. odontoblastii se diferenţiază în celule fagocitare

 

83. În cazul cimentării inlay-ului ceramic:

1. protecția dentinară se realizează cu scotch-bond
2. fotopolimerizarea scotch-bondului de fixare se recomandă să fie realizată cu laser-argon
3. după gravarea acidă a preparației, spalarea se realizează cu apă şi bicarbonat de sodiu
4. brunisarea se realizează imediat după cimentare
5. brunisarea se realizează la o zi după cimentare

 

84. În gingivita hiperplazică prin antagonişti de calciu:

1. hiperplazia gingivală este localizată palatinal
2. culoarea gingiei variază de la roşu congestiv până la roşu închis, violaceu
3. hiperplazia are un aspect lobulat, de culoare roz deschis
4. hiperplazia este de dimensiuni mici, de forma unor mărgele ale papilelor interdentare
5. la pacienţii cu igienă bucală foarte buna hiperplazia gingivala este de tip nodular, cu consistență ferma

 

85. Papilomul oral trebuie diferențiat de:

1. granulomul piogen
2. granulomul periferic cu celule gigante
3. fibromul osifiant periferic
4. epulisul granulomatos
5. fibromul mucoasei orale

 

86. Lamboul semilunar utilizat în rezectia apicală se caracterizează prin:

1. convexitate spre fundul de sac vestibular
2. convexitate spre coletul dintelui
3. are avantajul unei bune vizualizări a apexului
4. cea mai mare parte a lui se află în gingivomucoasa fixa
5. distanța față de şanţul gingival trebuie să fie de minimum 1 cm

 

87. Răşinile de cimentare folosite ca baze intermediare:

1. prezintă pH alcalin
2. conţin o matrice anorganică de sulfat de strontiu
3. conţin o suspensie de eugenolat de zinc
4. au modulul de elasticitate de 2,2 GPa
5. conţin răşină uretan dimetacrilică

 

88. În utilizarea hidroxidului de calciu pentru apexificare în gangrena simpla:

1. se formează un tesut cicatricial cu insule de tesut conjunctiv lax
2. osteodentina alcătuieşte întotdeauna o barieră apicală continuă
3. tratamentul este mai îndelungat comparativ cu cel al căilor false
4. foramenul apical nou constituit se poate găsi la o distanță mai mare de apexul radiologic
5. produsele de elecţie sunt preparatele magistrale

 

89. Corespunzător organogenezei dentare, dentinogeneza are următoarele etape:

1. formarea dentinei funcţionale
2. formarea dentinei de reparație
3. formarea dentinei circumpulpare
4. formarea dentinei intratubulare
5. formarea dentinei periferice

 

90. În organogeneza dentară, factori locali posibili cauzatori ai anodonției sunt:

1. traumatisme intrauterine
2. iradieri locoregionale în primii ani de viaţă
3. naşterea însoțită de stări de anoxie sau hipoxie
4. despicaturi labio-maxilo-palatine
5. necroză întinsă a maxilarelor în cursul bolilor eruptive

 

91. Linerii folosiţi în tratamentul plăgii dentinare:

1. initial erau reprezentați de suspensii de hidroxiapatita în neofalină
2. trebuie să se distribuie uniform pe suprafața plăgii dentinare și să asigure protecția completă a acesteia
3. pot fi utilizați în coafajul direct (cei pe bază de hidroxid de calciu)
4. pot conţine clor (monoclorsilicat de sodiu)
5. pot contine perle de acrilat ca substanță de contrast radiologic

 

92. Keratochistul odontogen dentiger.

1. se dezvoltă în locul unui dinte
2. se dezvoltă în jurul unui dinte
3. deriva din epiteliul adamantin redus
4. deriva din celulele bazale ale epiteliului oral
5. deriva din resturile Serres

 

93. Când lipseşte dintele temporar corespondent. diagnosticul diferenţial al anodonției reduse se realizează cu:

1. extracția dintelui permanent
2. reincluzia totala a dintelui permanent
3. transpoziția totală a dintelui permanent
4. incluzia dintelui permanent
5. heterotopia dintelui permanent

 

94. În cadrul obturării canalului radicular:

1. spreaderele au partea activă spiralata
2. tehnica Endotec realizează simultan condensare verticală şi laterala la rece
3. lungimea părții active a pluggerelor este de 30 mm
4. condensorul Maillefer are forma „S” pe secţiune
5. injectarea gutapercii ramolite prin încălzire este indicata in resorbția radiculară externă

 

95. Pragul semilunar:

1. se poate realiza numai pentru coroanele din ceromeri
2. este indicat pentru a asigura o retenție mai bună
3. pragul vestibular se pierde treptat pe fețele proximale
4. este mai lat pe fata mezială decât pe cea distala
5. se realizează din motive fizionomice

 

96. Sub acţiunea funcțiilor aparatului dentomaxilar, se diferențiază din primul are branhial următoarele grupe musculare:

1. digastric
2. superficiali ai mimicii
3. stilohioidian
4. maseter
5. pterigoidian extern

 

97. Forma acantomatoasă a ameloblastomului intraoss solid se poate confunda histopatologic cu:

1. carcinomul bazocelular
2. carcinomul spinocelular
3. tumora odontogenă scuamoasă
4. sarcomul
5. condrosarcomul

 

98. Despre structura pulpei dentare a dinților temporari. comparativ cu cea a dinților permanenți, se poate afirma ca:

1. există diferențe în privința numărului şi distributiei elementelor nervoase la nivelul pulpei coronare
2. densitatea inervației la dinții temporari este mai mare decât la dinții permanenţi
3. poate exista un plex nervos subodontoblastic nedezvoltat
4. există un număr mare de complexe mecano- receptoare
5. există un număr mic de axoni mielinizaţi

 

99. Gingivita din diabet este caracterizată de:

1. hiperplazie gingivală localizată la nivelul papilelor interdentare
2. consistența redusă, moale a papilelor
3. frecvente ulceraţii
4. mobilitate dentară uşoară prin edem inflamator
5. mobilitate dentară de gradul 2 şi 3

 

100. Referitor la prepararea fețelor proximale pentru coroana mixta:

1. clasic, jumătatea vestibulară se prepară mai mult
2. convergența ideală este de 10 grade
3. gradul de convergență este în funcție de înălţimea coroanei
4. modern, se utilizează tehnica slice-cut
5. reducerea spre incizal se face în funcție de indicele mezio-distal

 

101. Abcesul parodontal marginal:

1. este localizat numai vestibular
2. se produce prin exacerbarea virulentei germenilor care populează pungile parodontale
3. apare ca o complicație a gangrenei pulpare
4. se poate complica cu pulpite acute retrograde
5. se poate complica cu parodontite apicale acute

 

102. Producerea ectopiei dentare ca urmare a spațiului redus pe arcadă poate fi consecinţa:

1. diastemei vera
2. hipersecreției de somatotrop hipofizar între 6 şi 16 ani
3. retrodenției superioare
4. hipotiroidismului
5. unor factori genetici

 

103. Cimentul fosfat de cupru folosit ca obturatie de bază:

1. are efect antimicrobian mai slab decât cimentul fosfat de zinc
2. este de culoare verde inchis
3. are proprietăți similare cimentului fosfat de zinc
4. continutul de cupru li conferă efect bactericid
5. În realitate nu conține cupru ci doar fosfat

 

104. Teaca Hertwig:

1. este o formațiune de natură epiteliala
2. este rezultatul activității celulelor de la nivelul buclei cervicale
3. reprezintă primul ansamblu epitelial odontogen rezultat prin multiplicarea celulelor epiteliale provenite din lama dentară
4. prezintă trei zone
5. este un manson epitelial care Ingustează deschiderea larga a papilei dentare spre sacul folicular

 

105. Detartrajul cu ultrasunete este contraindicat:

1. In gingivostomatita ulcero-necrotică, pentru a nu accentua durerile
2. in hiperestezia dentinară accentuată
3. la bolnavii hemofilici
4. In formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sângerări accentuate
5. la bolnavii cardiaci purtători de stimulator cardiac

 

106. Caracteristicile glosodiniei sunt:

1. durerea cedează la blocaj anestezic
2. apare mai ales la femei
3. se recomandă tratament psihiatric
4. afectează preponderent grupa de vârstă peste 50 de ani
5. durerea dispare în repaus și revine dimineata

 

107. În tratamentul medicamentos Impotriva plăcii microbiene, clorhexidina este folosită astfel:

1. soluţie 0,2%, pentru clătirea gurii
2. soluţie 0,02%, pentru irigații supragingivale
3. solutie 0,05%, pentru irigații ale şanţurilor gingivale
4. introducerea in pungile parodontale a unor microtuburi semipermeabile cu soluție 20%
5. Incorporată în cimenturi chirurgicale

 

108. In gingivita de sarcină:

1. gingia este tumefiată, mărită de volum
2. hiperplazia se dezvoltă mai mult la nivelul marginii gingivale
3. semnele se accentuează în luna a IX-a
4. durerile gingivale apar numai în cursul unor suprainfectări
5. pot apărea pungi parodontale adevărate

 

109. Diagnosticul diferențial al chistului branhial se face cu:

1. chistul dermoid laterocervical
2. chistul sebaceu laterocervical
3. lipomul laterocervical
4. limfangiomul laterocervical
5. hemangiomul laterocervical

 

110. In parodontita apicală cronică fibroasă:

1. se indica badijonarea cu clorură de zinc până la albirea mucoasei
2. se constată turgescența permitelor vasculare
3. ligamentele lui Scharpey sunt subțiate şi comprimate
4. evoluţia favorabilă duce la apariția de numeroase fibre conjunctive
5. la nivelul zonei periferice apar fenomene de hiperostoză

 

111. Forma sferoidală a intermediarilor este recomandată la:

1. maxilar zona posterioară
2. mandibula zona frontală
3. mandibula zona laterală
4. maxilar zona frontala
5. doar la cei cu cerinte estetice ridicate

 

112. Afectarea gingivo-osoasă a bifurcațiilor şi trifurcațiilor dintilor laterali:

1. apare în parodontita marginală cronică profundă lent progresivă
2. este de gradul I, când sonda pătrunde interradicular pe o distanţă de 1-3 mm
3. este de gradul II, când sonda pătrunde adânc interradicular, dar nu trece pe versantul opus
4. este de gradul III, când sonda traversează în întregime spaţiul interradicular
5. este de gradul IV, când radiologic se constată grade diferite de resorbție osoasă

 

113. Care dintre crosetele sistemului Ney, utilizate în protezarea mobilizabila scheletată, nu prezintă două brate elastice:

1. crosetul cu acțiune posterioară
2. crosetul inelar
3. crosetul Ney numărul 1
4. crosetul Ney numărul 2
5. crosetul Ney combinat 1-2

 

114. Referitor la corpul de punte:

1. muchia vestibulo-gingivala trebuie să depăşească joncţiunea muco-gingivala
2. contactul cu creasta nu trebuie să aibă loc doar de-a lungul muchiei vestibulo-mucozale
3. contactul cu creasta este mai larg M-D spre vestibular, îngustându-se spre lingual
4. nu trebuie să aibă contact cu mucoasa cheratinizată
5. Reynolds sugerează o distanțare mai mare a corpului de punte de creasta edentată

 

115. Radiografia excentrică Clark:

1. se realizează în incidență ocluzală ortogonala
2. cu imaginea dintelui deplasată pe incidenta excentrică în acelaşi sens cu deplasarea conului, indică incluzia orală
3. stabileşte cu precizie sediul unei anodonții
4. stabileşte cu precizie sediul unui dinte supranumerar inclus
5. presupune trei incidente: ortogonală, excentrică şi ocluzala

 

116. În cadrul prepararii suprafeței vestibulare pentru coroane de invelis nemetalice:

1. modern, se incepe cu schitarea pragului cu o piatră con invers
2. Lennon recomandă realizarea a trei şanţuri orizontale cu o freza flacără
3. Armand incepe prepararea cu un sant de ghidaj cervical realizat cu o freză lenticulară
4. Johnston recomandă realizarea unui sant vertical de Imm in două planuri
5. Rosenstiel realizează trei șanțuri de la colet până la şanţurile incizale

 

117. Referitor la deplasarea condilului orbitant:

1. traseul distribuit este foarte rar găsit în practică
2. se exprimă în milimetri
3. aplicativ este importantă evaluarea primilor 4 mm
4. influenţează în mod direct morfologia ocluzala
5. după Malone şi Koth traseul imediat este mai degrabă un artefact

 

118. În tratamentul parodontitelor apicale acute exsudative seroase:

1. se imobilizează dinții cu inele de cauciuc
2. se imobilizează dinții cu o cheie de tifon încărcat cu pastă de eugenat de zine
3. când se face anestezie, infiltrarea anestezicului se face la distanță de țesutul inflamat
4. se evită folosirea turbinei la trepanare pentru a nu produce leziuni pulpare
5. spălăturile cu apă caldă dau rezultate foarte bune

 

119. Cele două curburi anatomice ale canalului Wharton care favorizează apariția litiazei submandibulare sunt la nivelul:

1. marginii posterioare a muschiului milohioidian
2. Intâlnirii lui cu vasele sublinguale
3. deschiderii in carunculele de evacuare a salivei
4. prelungirii anterioare a glandei submandibulare
5. la întâlnirea cu nervul lingual

 

120. Tabloul clinic al cariei de biberon se caracteriza prin:

1. primele semne ale îmbolnăvirii apar în jurul vârstei de 10-12 luni
2. initial smaltul este mai alb-opac sau chiar maroniu inchis
3. ordinea de apariție a cariilor respectă ordinea de erupţie
4. severitatea leziunilor nu variază în funcție de varsta copilului
5. in general, leziunile se dezvoltă simptomatic, având evoluție lentă în suprafaţă şi profunzime

 

121. În pulpita cronică închisă propriu-zisă:

1. odontoblaştii îşi păstrează aspectul normal
2. lipsesc celulele mezenchimale
3. nu se formează țesut de granulaţie
4. putem avea infiltrate cronice difuze cu histiocite, fibrocite şi limfocite
5. se evidențiază o atrofiere fibroscleroasă şi reticulară a pulpei

 

122. Diagnosticul diferențial al granulomului piogen gingival se face cu:

1. epulisul cu celule gigante
2. papilomul mucoasei orale
3. epulisul fibros
4. fibromul mucoasei orale
5. sancrul primar

 

123. Clasificarea gnatologică a relațiilor ocluzale statice presupune:

1. tip IIA condilii trebuie să se deplaseze de la postura centrică verificabilă pentru a realiza IM
2. tip III - RC sau cea de postură centrica adaptată nu poate fi verficata
3. tip IIA - reprezintă o stare tranzitorie tratabila pentru a realiza o RC sau o postură centrică adaptată
4. tip III - reclamă corectarea disfuncției ATM înaintea finalizării tratamentului ocluzal
5. tip II - necesită întotdeauna tratament medicamentos

 

124. În pulpita acută seroasă totală:

1. se constată o mobilizare a celulelor matriceale aparținând ţesutului dendrito-plasmotelial
2. celulele mezenchimale specializate se inactivează şi devin nediferentiate
3. pereţii vasculari işi pierd permeabilitatea
4. asupra fibrelor nervoase acționează substanţe chimice cu acțiune litică
5. fibrele conjunctive sunt puține și dispuse mai ales in zona periferica

 

125. Diastemele fiziologice:

1. sunt diasteme false
2. apar in dizarmonia dento-alveolară cu spațiere prin microdontie relativă
3. se referă la diastemele tranzitorii de eruptie
4. apar incepând cu vârsta de 4-5 ani
5. sunt urmarea unei dezvoltări armonioase în dentiția temporara

 

126. Apariția mentonului la om poate fi corelată cu:

1. mişcarea de flambare a potcoavei mandibulare
2. deplasarea evolutivă dorsală a foramen magnum
3. schimbarea modului de locomoție și trecerea la poziția verticala, bipeda
4. fenomenele compensatorii datorate verticalizării osului frontal
5. schimbările filogenetice privind angulația bazei craniului

 

127. Referitor la intermediarii punților:

1. aspectul paraboloid-hiperbolic este caracteristic intermediarilor ovoidali
2. intermediarii ovoidali nu necesită procedee chirurgicale
3. la intermediarii mandibulari cu raport tangent linear, suprafaţa linguală se modelează uşor convex
4. intermediarii în semisa pot necesita uneori procedee chirurgicale
5. În cazul intermediarilor ovoidali se poate apela şi la grefa de tesut conjunctiv

 

128. Coafajul indirect în tratamentul patologiei pulpare a dinților temporari:

1. este indicat în cazul pulpei inflamate reversibil
2. este indicat în cazul simptomatologiei subiective zgomotoase în antecedente
3. este indicat la dintele temporar aflat in stadiul 3 de evoluţie, care prezintă proces carios profund fără deschiderea camerei pulpare
4. cu preparate biostimulatoare, poate remineraliza dentina afectată
5. prin aplicarea preparatelor biostimulatoare, formează dentină de reparaţie

 

129. Care sunt utilizările accesoriilor de tip răzuse ale paralelografului folosit pentru realizarea design-ului protezei parţiale scheletate:

1. îndepărtarea retentivităților nedorite de pe modelul de studiu
2. măsurarea retentivităților dentare
3. prepararea suprafetelor de ghidaj. prin îndepărtarea cerii de la nivelul machetelor dintilor stalpi
4. determinarea retentivităților dentare
5. îndepărtarea excesului de ceară adăugată în zonele retentive nedorite

 

130. In pulpita cronică deschisă granulomatoasă, de la suprafaţă spre profunzime:

1. primul strat conține numeroase celule conjunctive tinere şi capilare
2. stratul al doilea este lipsit de fibre nervoase și conjunctive
3. stratul al doilea poate prezenta focare de degenerescență grăsoasă și calcară
4. stratul al treilea este foarte bogat in celule conjunctive dar lipsesc fibrele conjunctive
5. stratul al cincilea prezintă zone întinse de necroză şi este lipsit de fibre nervoase și vase sanguine

 

131. Dens in dente:

1. se localizează de regula la nivelul incisivului lateral superior permanent
2. poate apare la nivelul oricărui dinte permanent
3. rămâne cu zona apicală de cele mai multe ori larg deschisă
4. la nivelul formațiunii invaginate prezintă inversarea structurilor dentare (smalt, dentina)
5. prezintă formațiunea invaginată complet separată. de dintele care o circumscrie

 

132. La nivelul extremității cefalice, sunt oase de origine desmala:

1. mezetmoidul
2. vomerul
3. osul frontal
4. corpul sfenoidului
5. apofizele pterigoide

 

133. Localizările cele mai frecvente ale formelor de debut a cancerului de limbă sunt:

1. marginea laterală
2. plica glosoepiglotică
3. faţa ventrală
4. vårful
5. fața dorsala

 

134. Derivate encondrale ale extremității cefalice sunt:

1. aripile mici ale sfenoidului
2. malarul
3. procesele exooccipitale
4. oasele parietale
5. comnetul nazal inferior

 

135. În pulpita cronică deschisă ulceroasă, morfopatologic, pe secțiune axială:

1. stratul superficial prezintă pe alocuri degenerescenţă coloidă sau grăsoasă
2. stratul al doilea conține fibre nervoase, dar vascularizaţia este săracă
3. stratul al treilea este lipsit de fibre nervoase
4. stratul al patrulea este sărac în celule
5. stratul al cincilea poate prezenta pulpoliţi

 

136. Procesul de morfodiferențiere coronară:

1. începe în stadiul incipient de clopot
2. constă în dispunerea spaţială a celulelor epiteliului dentar intern în vederea conturării viitoarei joncţiuni smalt-dentină
3. începe in zone dictate aleator
4. are loc în urma unei interacțiuni între ectomezenchimul papilei dentare şi epiteliul dentar intern
5. se realizează gradat

 

137. La respiratorul oral, tipul constitutional leptosomatic este caracterizat prin:

1. astm
2. tendinţă alergică
3. compresie de maxilar
4. absenţa vegetaţiilor adenoide
5. diametrul bizigomatic mai mare decât diametrul bigoniac

 

138. Pentru efectuarea unei pulpotomii la un dinte temporar, inflamația pulpară coronară se apreciază după următoarele criterii:

1. dinte simptomatic in antecedente
2. în prezent simptomatologie subiectivă ștearsă cu durere numai provocată
3. examenul clinic obiectiv evidențiază semne ale extinderii procesului inflamator
4. examenul radiologic nu indică semne ale unei suferinte pulpare in antecedente
5. examenul pulpar direct evidențiază sângerarea excesivă a filetelor radiculare după îndepărtarea pulpei coronare

 

139. În pulpita acută purulentă parţială:

1. apare exsudat seros sau sero-sangvinolent
2. pe alocuri apar insule de hipercalcifiere
3. leucocitele sunt distruse partial de câtre mediul acid sau prin acţiunea microbilor
4. focarul inflamator prezintă granulocite, limfocite, monocite, histiocite şi plasmocite
5. trombocitele extravazate ajunse în focar încep să înglobeze microbi

 

140. Organul smaltului intervine în:

1. determinarea tiparului radicular
2. inițierea dentinogenezei coronare şi radiculare
3. formarea smalțului
4. formarea joncţiunii dento-gingivale
5. incluzia dentară

 

141. Cartilajul condilian:

1. este un cartilaj primar care inițiază osificarea directa a ramului vertical mandibular
2. este cartilaj secundar
3. determină la polul opus alungirea în sus şi înapoia ramurii ascendente mandibulare
4. prin polul inferior formează spina Spix
5. işi încetează creșterea odată cu erupția completă a molarilor doi inferiori

 

142. Terminatiile nervoase ortosimpatice de la nivelul mucoasei nazale au rol:

1. vasodilatator
2. stimulator al secreţiilor
3. vasoconstrictor
4. inhibitor al secrețiilor
5. de purificare mecanică prin salve recurențiale

 

143. Gingivectomia este contraindicată în:

1. gingivite alergice
2. abcese parodontale recidivante
3. hipertrofii gingivale reversibile prin tratament antimicrobian
4. gingivite hiperplazice din leucoze
5. pungi parodontale de adâncime medie, cu peretele extern subţire

 

144. Metoda memoriei ocluzale Lejoyeaux, utlizată în terapia edentației totale pentru determinarea relaţiei centrice, are următoarele particularități:

1. consideră că orice obstacol aşezat pe traiectoria de închidere mandibulară determină glisarea mandibulei spre o poziție excentrică
2. folosește metoda înscrierii grafice intraorale
3. verifică în aceeași ședință relația centrică obținută prin stimularea reflexelor vestigiale parodonto-musculare
4. machetele de ocluzie vor fi astfel pregătite ca în trei puncte să fie plasate trei platouri acoperite cu ceară inlay şi trei ace înscriitoare, fixate pe şablonul maxilar
5. dispozitivul de înregistrare este format dintr-o plăcuţă mandibulară fixată pe baza machetei de ocluzie (fără bordură de ocluzie) și o plăcuţă maxilară, unite printr-un dispozitiv vertical

 

145. Factorii generali care determină incluzia dentară sunt:

1. acondrodisplazia Parrot
2. sindromul Turner
3. tulburări neuropsihice
4. raze X
5. hipervitaminoza D

 

146. Parodontita agresiva, rapid progresiva:

1. apare între 11 şi 19 ani
2. este de cauză microbiană
3. determina leziuni la nivelul primilor molari şi incisivilor
4. este determinată de alterări ale funcțiilor limfocitelor T
5. este o afecţiune ereditară

 

147. Chiuretajul gingival este indicat în:

1. gingivite alergice
2. gingivite cronice care nu cedează la tratament antimicrobian
3. gingivite cronice cu microulcerații pe peretele moale al şanţului gingival
4. gingivite fibroase cu aspect clinic fibromatos
5. parodontite marginale cronice care nu cedează la tratament antimicrobian

 

148. În cadrul osificării în suprafață a maxilarului, centrul premaxilar formează:

1. apofiza malară
2. planseul orbitei
3. spina nazala anterioară
4. lama alveolară externă a caninului
5. o parte din ramura (apofiza) ascendenta

 

149. În stadiul de clopot, despre stratul de celule din centrul organului dentar se poate afirma că:

1. formează epiteliul dentar extern
2. au forma sferică
3. sintetizează și secretă glicozaminoglicani
4. este numit de unii autori pulpa smalțului
5. celulele stratului sunt legate între ele prin intermediul desmozomilor

 

150. Inconveniente ale alimentației artificiale sunt:

1. reducerea secretiei salivare
2. creşterea șansei de instalare a rahitismului
3. alimentare excesiva
4. evitarea mişcărilor de propulsie
5. inducerea retrodenţiei superioare sau bimaxilare

 

151. In hiperemia preinflamatorie:

1. spasmul vascular inițial este datorat unor substanţe vasoactive precum histamina şi leucotaxina
2. odontoblaştii îşi reduc activitatea metabolică
3. treptat, viteza de circulație a sângelui începe să crească şi apare fenomenul de ablație leucocitară
4. se produce depolimerizarea mucopolizaharidelor din substanța fundamentală
5. in fibroblasti apar mai mulți ribozomi şi lizozomi

 

152. Referitor la intermediarii cu raport tangent linear:

1. designul celor mandibulari nu seamănă cu cel maxilar
2. alegerea lor nu este influențată de lățimea crestei edentate
3. înclinarea feţei orale depinde de distanța dintre creastă şi planul de ocluzie
4. sunt indicați în edentații limitate de dinți cu coroane scurte
5. înclinarea fetei orale este de 30-35 grade

 

153. Linia joncţiunii muco-gingivale:

1. reprezintă limita dintre gingia fixă și mucoasa alveolara
2. este vizibilă în zona palatinala
3. nu este vizibilă pe faţa linguală
4. este vizibilă pe faţa vestibulară a ambelor maxilare
5. reprezintă zona cea mai vulnerabila a parodonțiului marginal, fiind slab keratinizata

 

154. Bolile hematologice se însoțesc la nivelul parodontiului marginal de:

1. resorbții ale cementului radicular
2. hiperplazii gingivale
3. retracţii gingivale
4. ulcerații ale mucoasei bucale
5. demineralizarea osului alveolar

 

155. Pentru determinarea relației centrice la pacientul dentat:

1. Brill utilizează poziția culcat a pacientului
2. Dawson utilizează poziția culcat a pacientului
3. Jankelson utilizează poziția culcat a pacientului
4. Barrelle recomandă presiunea mandibulară către supero-posterior
5. metoda Ranfjord poziţionează spătarul scaunului la 70-80 grade

 

156. Caria rampantă:

1. este specifică dintelui temporar
2. nu afectează dinții frontali inferiori
3. este un tip de carie cu debut brusc
4. are o interesare pulpara tardiva
5. este localizată la dinți care de obicei sunt imuni la caria obişnuită

 

157. Diagnosticul diferențial radiologic al sarcomului periostal mandibular se face cu:

1. carcinomul spinocelular gingival
2. osteomul periferic
3. odontomul complex
4. osteocondromul
5. miozita osifiantă

 

158. Semnele subiective în parodontita marginală cronică superficială sunt:

1. prurit gingival
2. tulburări fizionomice datorită migrărilor dentare
3. jenă dureroasă gingivală, accentuată de periaj şi masticaţie
4. tulburări de fonatie
5. usturimi gingivale

 

159. Al doilea molar temporar superior are următoarele caracteristici:

1. cuspidul disto-palatinal este cel mai proeminent
2. doar 13% dintre copii prezintă tuberculul Carabelli pe suprafața palatinală
3. camera pulpară este prevăzută cu 4-5 coarne pulpare
4. comnul pulpar mezio-vestibular este cel mai mare şi cel mai apropiat de suprafața ocluzala
5. suprafața vestibulară prezintă o proeminenţă mai pronunţată în porţiunea cervicală

 

160. Subiectiv, in gingivita şi gingivostomatita ulcero- necrotică apar:

1. dureri uşoare provocate de periaj şi masticaţie
2. dureri intense la atingerea gingiei
3. dureri spontane iradiante în oasele maxilare
4. prurit gingival
5. halenă fetidă intensă

 

161. Limitarea mişcărilor mandibulare în cazul fracturilor posterioare cu deplasare a complexului zigomatic se datorează:

1. interferării în mişcările apofizei coronoide
2. afectării muschiului maseter
3. interferenței cu condilul mandibular
4. afectării tendonului muşchiului pterigoidian lateral
5. afectării tendonului muşchiului temporal

 

162. Tratamentul gingivitei şi gingivostomatitei aftoase recidivante constă în:

1. spălături cu soluții slab antiseptice
2. infiltratii cu penicilină şi xilină sau hidrocortizon
3. aplicații de colutorii cu antibiotice
4. corticoterapie: Prednison
5. atingeri locale cu permanganat de potasiu

 

163. Referitor la Biocalex:

1. Biocalexul 4 produce o expansiune volumetrică de 250-280%
2. este indicat in parodontite apicale acute
3. necesită uscarea incompletă a canalului
4. eugenatul de calciu li blochează expansiunea
5. la închiderea temporară a cavității se foloseşte ceară roz

 

164. Tartrul subgingival:

1. reprezintă factorul etiologic determinant al imbolnăvirilor parodonțiului marginal
2. este un depozit de culoare alba-galbenă
3. se poate prezenta ca o bordură circulară sau partial circulară
4. apare numai la adulţi
5. are un raport calciu-fosfor mai crescut decât tartrul supragingival

 

165. Chiuretele Gracey „peste 5” sau „după 5”

1. sunt in număr de şase
2. au porțiunea activă mai lungă cu 5 mm decât o chiureta standard
3. au porțiunea pasivă mai lungă cu 3 mm decât o chiuretă standard
4. sunt folosite in pungile mai adânci de 5 mm
5. sunt folosite in special pentru îndepărtarea tartrului supragingival

 

166. Gradul de severitate a incluziei de canin poate fi apreciată pe ortopantomogramă după:

1. poziția antero-posterioară a apexului caninului
2. poziția mezio-distală a apexului caninului
3. unghiul pe care il face caninul cu linia mediană
4. unghiul pe care il face caninul cu axul incisiv şi premolar
5. gradul de suprapunere a caninului peste rădăcina incisivului lateral

 

167. Diagnosticul diferenţial al gingivitei şi gingivostomatitei micotice se face cu:

1. gingivita şi gingivostomatita herpetică
2. leucoplazia
3. lichenul plan
4. gingivita și gingivostomatita aftoasă recidivantă
5. leziuni ulcerative ale mucoasei, produse prin iritație mecanică dată de proteze

 

168. După Iliescu, Gafar, în prepararea cavităţilor întâlnim următoarele unghiuri:

1. triedru
2. triedru intern
3. axial
4. diedru
5. diedru extern

 

169. Instabilitatea marcată a mandibulei, care face dificilă determinarea relației centrice la edentatul total. se datorează următorilor factori:

1. hiperlaxității ligamentare
2. uzurii osoase articulare
3. ştergerii reflexelor de poziţionare centrică
4. adaptării şi individualizării machetelor de ocluzie
5. nivelării perfecte a bordurilor de ocluzie a machetelor de ocluzie

 

170. In transpoziția dentară:

1. completa canin-premolar prim, se reconformează prin tehnici de aditie cuspidul palatinal pentru canin in scopul stabilizării stopurilor ocluzale de gradul I
2. incompletă, se asigură deplasarea dentară cea mai mică în direcţia cerută de dinte
3. completă canin-incisiv lateral, se practică ameloplastia modelantă succesivă a cuspidului caninului
4. incompletă, inversarea poate interesa numai coroanele sau doar rădăcinile
5. la mandibula, caninul îşi schimbă locul cu premolarul prim

 

171. Influența negativă a anomaliilor dentomaxilare asupra respiraţiei se poate realiza prin:

1. poziția anterioară a mandibulei
2. fenomene de stază limfatică favorizată de diametrul redus al pasajului nazal
3. glosoptoza
4. lordoza cervicală
5. meziopoziția generalizată superioară

 

172. Referitor la tehnica termomecanică de condensare a gutapercii:

1. compactorul Zipperer se aseamănă cu un ac tire- nerfs
2. compactorul McSpadden are conurile dispuse cu baza spre vårf
3. compactorul Maillefer este apropiat de un ac Unfile inversat
4. necesită o preparare a canalului prin telescopare progresivă
5. conferă obturației densitate şi omogenitate crescută

 

173. Efectele secundare ale administrării Augmentinului în tratamentul afecţiunilor parodontale sunt:

1. tulburări gastrointestinale
2. colorații ale dinților
3. uneori fenomene de fotosensibilizare
4. alergii
5. tulburări hepatorenale

 

174. Despre resorbţia dinților temporari se poate afirma că:

1. în fazele de remisiune, pe suprafețele resorbite în prealabil, se depune cement de neoformație
2. la incisivi şi canini începe pe suprafaţa orală a rădăcinii
3. la molari incepe de cele mai multe ori pe versantele exterioare ale rădăcinilor
4. în decurs de 24 ore, odontoclastul poate liza o cantitate de dentină radiculară mai mare de 4-5 ori decât volumul său
5. în decurs de 24 ore, odontoclastul poate liza o cantitate de dentină radiculară mai mare de 2-3 ori decât volumul său

 

175. Compozitele fluide folosite ca obturatie de bază:

1. au un modul de elasticitate cuprins între 10,3 şi 15,9 GPa
2. au contractie de priză redusă, împiedicând microinfiltratia bacteriană
3. faţă de compozitele hibride conventionale au un conţinut scăzut de răşină
4. sunt indicate ca obturație de bază în cavităţile greu accesibile de clasa a II-a
5. conțin particule de microumplutură de 0,02-0,04 micrometri

 

176. În patologia cariei rampante, disfuncţia salivară este generată de o serie de situații:

1. displazia ectodermală
2. alimentația în poziție orizontală
3. deficiența acidului nicotinic
4. oreion în fază acută
5. administrarea excesivă de fluor

 

177. Factorii generali ce pot determina hemoragii postextracţionale sunt:

1. stări alergice
2. hipotensiune arterială
3. tratamente citostatice
4. sarcina
5. insuficiența renală

 

178. Anchiloza temporomandibulară extraarticulară poate apare după:

1. fracturi cu deplasare de complex anterior orbitozigomatic
2. fracturi cu deplasare de arcadă temporozigomatică
3. supurații odontogene
4. tratamentul multimodal al tumorilor maligne
5. fracturi de mandibula

 

179. Cariile cronice la dinţii temporari prezintă următoarele caracteristici:

1. sunt frecvente la dinţii frontali
2. sunt mai frecvente înainte de vârsta de 6 ani
3. debutează printr-o deschidere limitată în smalţ
4. au evoluţie lentă
5. pot ajunge la camera pulpară după o perioadă de evoluţie de 1-2 ani

 

180. În ocluzia funcțională, referitor la determinantul functional neuromuscular:

1. stimularea mezencefalică determină efectuarea mişcărilor automatizate
2. stimularea bulbo-protuberențială determină mişcări voluntare
3. fasciculul mijlociu al muschiului temporal trage mandibula în sus şi posterior
4. muschiul milohioidian are rol doar în deglutitie
5. muşchiul geniohioidian are rol şi în masticație

 

181. În terapia edentației totale, caracteristicile metodei disocierii analitice Lejoyeux, folosită pentru stabilirea nivelului şi a orientării planului de ocluzie, sunt:

1. se realizează pe baza unei teleradiografii de profil
2. se realizează prin măsurarea distanței dintre un reper fix maxilar şi un reper mobil mandibular
3. se realizează prin îndepărtare sau adăugare de ceară pe bordura de ocluzie mandibulară
4. porțiunea anterioară a planului de ocluzie va trece dintr-un punct plasat la 2 mm sub marginea inferioară a buzei superioare
5. porțiunea posterioară a planului de ocluzie trece printr-un punct X situat la intersecţia punctelor mediene ale laturilor formate de marginile ramului ascendent mandibular

 

182. Mugurii faciali:

1. apar după dispariția membranei buco-faringiene
2. se formează prin mezodermizare din mugurele frontal
3. derivă din membrana buconazala Hochstetter
4. se dezvoltă începând cu ziua 21 de viață intrauterină
5. nazal intern şi nazali externi se formează din mugurele nazofrontal

 

183. Reincluzia dentară poate avea următoarele consecinţe:

1. apariția semnului Quintero
2. parodontopatie marginală cronică prin denudarea dinţilor vecini
3. carii de colet şi radiculare ale dinților vecini
4. ectopia dintelui succesional
5. conserva odontal succesionalul, prin întârzierea erupţiei sale

 

184. In embriologia umană, formarea tubului neural recunoaşte ca etape distincte:

1. diviziunea mezodermului in somatopleură și splanhnopleura
2. ingrosarea longitudinală mediană a ectoblastului
3. formarea nodulului Hensen
4. proliferarea mezoblastului in somite
5. invaginarea plăcii neurale inițial sub formă de şanţ

 

185. Şantul marginii gingivale libere:

1. este egal cu pierderea de ataşament
2. În condiţii de sănătate parodontală are o adâncime de 1-3 mm
3. uneori poate fi şters sau lipseşte
4. este delimitat apical de epiteliul joncţional
5. reprezintă limita dintre marginea gingivală liberă şi gingia fixa

 

186. Asociația Americana de Stomatologie Pediatric atribuie termenul de carie severă precoce a copilăriei următoarelor situații clinice:

1. orice semn de carie pe suprafețele dentare netede la copilul în vârstă de peste 3 ani
2. una sau mai multe suprafețe netede ale dintilor temporari anteriori maxilari cariate sau obturate
3. când indicele „dmf-s” are valoare mai mare de 4 la värsta de 3 ani
4. dinti Turner
5. leziuni grefate pe hipoplazia smaltului

 

187. Tehnica fortelor compensate:

1. reduce pericolul acutizărilor în tratamentul gangrenei pulpare
2. folosește ace cu vârf netăietor
3. folosește ace flexibile
4. foloseşte o mişcare combinată
5. este o tehnică modificată de telescopare progresivă

 

188. Tratamentul de urgență al abcesului parodontal marginal constă în:

1. incizie la nivelul bombării maxime sau usor decliv de aceasta
2. spălarea abundentă cu soluții antiseptice pentru Indepărtarea exudatului purulent
3. chiuretaj subgingival în abcesul simplu la monoradiculari
4. operație cu lambou în abcesul serpiginos la monoradiculari
5. gingivectomie la pluriradiculari

 

189. În protezarea totală, solidarizarea machetelor de ocluzie în relație centrică nu se poate realiza prin următoarele procedee:

1. utilizarea unor anse din sârmă în formă de U
2. practicarea unor lăcaşe sau ancoşe în cele două valuri de ocluzie la nivelul primilor premolari
3. aplicarea unor stimuli electrici preauriculari
4. folosirea unor stifturi de interpoziționare între cele două machete de ocluzie
5. stimularea reflexelor de poziţionare centrică

 

190. Gingia fixă:

1. are înălțime mai mare la mandibulă decât la maxilar
2. este mai înaltă pe faţa linguală a primului molar mandibular
3. este foarte îngustă la molarii II și III mandibulari
4. la copii este mai înaltă la dinții cu tendinţa de vestibularizare
5. la maxilar are o înălțime mai mare la canini şi premolari

 

191. În protezarea parţială mobilizabilă scheletată, în cazul renunțării la bratul opozant al unui croșet, pentru îndeplinirea reciprocității, rolul de contracroşet revine:

1. porțiunii terminale flexibile a bratelor retentive ale croșetelor circulare orientate către edentație
2. pintenilor externi
3. unui pinten intern
4. jumătăţii distale subecuatoriale, orientată către edentație, a porțiunii orizontale a croșetului divizat in T
5. unui conector secundar, plasat interdentar

 

192. Exoftalmia şi diplopia în cazul fracturii orizontale de maxilar Le Fort III apar datorită:

1. chemozisului conjunctivo-bulbar
2. deplasării podelei orbitare în jos
3. hematomului retrobulbar
4. hematomului subbulbar
5. deplasării podelei orbitei înapoi

 

193. După Iliescu, Gafar, în necroza pulpară:

1. arsenicul acționează prin precipitarea proteică
2. hipocloritul de natriu acționează prin paralizia pereţilor vasculari şi blocarea respirației celulare
3. diatermia poate produce la temperaturi mari precipitarea proteinelor plasmatice
4. arsenicul are efect coagulant asupra proteinelor
5. aminele biogene apar ca rezultat al vicierii metabolismului local

 

194. Lamboul „cu trei laturi” utilizat în odontectomia molarului trei inferior are drept caracteristici:

1. este o varianta a lamboului „in baioneta”
2. este o varianta a lamboului plic
3. este utilizat pentru molarul trei inclus în regiunea ramului ascendent mandibular
4. este utilizat pentru molarul trei inclus profund
5. nu asigură o vizibilitate optimă

 

195. Care dintre următoarele enunțuri referitoare la determinarea nivelului planului de ocluzie în protezarea totală sunt false:

1. se va realiza pe bordura de ocluzie a machetei maxilare sau mandibulare
2. în zona frontală, nivelul planului de ocluzie se realizează raportându-se la linia bipupilară
3. nivelul planului de ocluzie, în zona frontala, va fi situat la 1,5-2 mm sub marginea inferioară a buzei superioare
4. în zonele laterale, nivelul planului de ocluzie se realizează raportându-se la planul Camper
5. pentru zonele laterale, nivelul planului de ocluzie se va fixa la mijlocul distanței dintre cele două creste edentate

 

196. Care dintre urmatorii conectori principali, utilizați in realizarea protezelor partiale mobilizabile scheletate, nu se sprijină pe marginea cingulară sau pe un prag supracingular:

1. placuta dento-mucozala maxilară
2. placuta dento-mucozală mandibulară
3. bara linguala
4. conectorul inelar
5. bara palatină posterioară transversală

 

197. Răşina compozită folosită ca obturație de bază:

1. prezintă o rezistență la compresiune de 20-30 MPa
2. prezintă o tensiune la încovoiere de 130 MPa
3. are modulul de elasticitate foarte apropiat de cel al cimentului fosfat de zinc (55 GPa)
4. conţine un diluant hidrofil
5. foloseşte un sistem adeziv implicit

 

198. Caracteristicile odontoclastelor care intervin în procesul de resorbţie fiziologică a dinților temporari sunt urmatoarele:

1. sunt celule mari, multinucleate
2. au puține organite celulare prezente în citoplasmă.
3. sunt capabile să resoarbă toate țesuturile dure dentare cu excepția smalțului
4. În timpul resorbţiei radiculare, ele se găsesc cel mai frecvent pe suprafetele radiculare orientate spre dinții permanenţi în eruptie
5. în timpul resorbției radiculare, ele nu se găsesc niciodată în camera pulpară, în contact cu suprafetele de predentina

 

199. Diagnosticul diferențial al ameloblastomului extraosos se face cu:

1. fibromul gingival
2. exostoze
3. osteomul periferic
4. epulisul granulomatos
5. parodontopatia marginală cronică profunda

 

200. Cauzele favorizante instalării interpoziției degetului cu exercitarea unor forțe de presiune pot fi:

1. ocluzia deschisă dismetabolică
2. retrognatismul mandibular
3. boala infectocontagioasă
4. prognatismul mandibular
5. mimetismul

 

 Grile rezidentiat Medicina Dentara 2020