Caria dentară sau periodontita netratate determină în cel mai bun caz distrucţia dinţilor, mobilitate şi căderea lor precoce, urmate de edentaţie ( frontală, laterală, terminală). În cazuri mai grave, dintii afectaţi de carie sau periodontită, devin focare dentare, care pot da complicaţii septice la distanţă, complicaţii cunoscute sub numele de boală de infecţie de focar dentară.

Ce sunt focarele dentare?

dinte infectatOrice dinte devitalizat (a cărui “nerv” este mort), incorect tratat sau netratat, poate deveni focar dentar septic, resturile radiculare, nedureroase, acoperite de mucoasa bucală ( gingie) sunt adesea focare septice, cunoscute de către medicii stomatologi că reziduale. Când infecţia difuzează spre apexul dintelui ( vârful rădăcinii dentare), ţesutul conjunctiv din jur reacţionează în vederea “barării”, trecerii microbilor sau a toxinelor în circulaţia generală. Această reacţie poate fi constatată prin radiografii dentare, care arată resorbţia ţesutului osos alveolar ( osul în care se află rădăcinile dentare). În raport cu forma
de reacţie se pot deosebi diferite forme de parodontită: apicală difuză, apicală recidivă, apicală granulomatoasă etc. Cel mai adesea din acest punct se evoluează spre chisturi radiculare.

Cea mai gravă dintre aceste tipuri de parodontită este cea apicală difuză, care arată că ţesutul conjunctiv din jurul apexului radicular nu poate bara trecerea microbilor sau toxinelor în circulaţia generală. Aceste forme pot determina endocardite (valvulopatii), unele boli oculare (irite, coroidite, uveite) şi nu numai. Din aceste focare dentare trec în circulaţia generală în mod periodic toxine rezultate din moartea microbilor sau a ţesuturilor distruse de microbi iar aceste toxine pot da forme grave de boli alergice, articulare sau boli de piele ( eczeme, urticări, dermatite etc).

infectie cu punct de placare dentarDetartrajele sau extracţiile dentare simple la aceşti bolnavi, fără o pregătire anterioară cu antibiotice sau antihistaminice pot agrava mult semnele bolii de focar dentar. Accidentele de erupţie a dinţilor şi mai ales a molarilor de minte la vârstă adolescenţei se pot constitui în focare dentare, dacă apar complicaţii septice ce nu sunt tratate la timp.

Ceea ce caracterizează boala de focar este evoluţia lentă, fără semne, fără durere urmată de explozia dramatică, alarmantă a unor simptome sau semne la distanţă de focarul dentar, cum ar fi la nivelul articulaţiilor, inimii, rinichilor, ochilor sau a pielii din diferite părţi ale corpului.

Cum putem preveni sau trata boala de focar cu punct de plecare dentar ?

infectia de  focar dentaraPrima şi cea mai importantă măsură este prevenirea cariei dentare sau a periodontitei. Odată apărute, aceste leziuni dentare sau periodontale trebuie taratate cât mai repede posibil, pentru a preveni apariţia complicaţiilor lor septice care sunt defapt focare dentare. Îndepărtarea focarelor conservând sau extrăgând dintii afectaţi trebuie făcută înainte de apariţia leziunilor la nivelul organelor principale ce pot fi afectate ( inimă, rinichi, ochi, articulaţii, stomac).

Cu 24 de ore înainte de a trece la aceste intervenţii de îndepărtare a focarelor trebuie administrate sedative, desensibilizante, antihistaminice, calciu, antibiotice cu spectru larg, pentru a bloca evoluţia microbilor care pot pătrunde în circulaţia generală cu ocazia extracţiei dentare sau a rezecţiei apicale.

După extracţie/ îndepărtare a focarului sunt indicate măsuri de igienă buco-dentară cât mai corecte pentru a preveni noi complicaţii septice, recidiva infecţiei sau apariţia abcesului dentar.