Incluzia dentara constituie retenţia submucosă sau intraosoasă a unui dinte complet dintedeminteinclusdezvoltat, peste perioada sa normală de erupţie, acesta neavând tendinţa sau posibilitatea de a erupe. Există două variante de incluzie dentară: totală, atunci când un dinte este complet neerupt şi parţială, situaţie în care dintele a perforat mucoasa doar cu o parte din coroană şi s-a oprit în această stare.

 

Din ce cauze apare incluzia dentara?

Cauze locale:

  • densitatea osului înconjurător
  • inflamaţii cronice care au ca rezultat creşterea densităţii mucoasei acoperitoare
  • lipsa spaţiului pe arcadă, atunci când maxilarul sau mandibula sunt mai scurte, sau nu s-au dezvoltat complet
  • persistenţa de lungă durată a dinţilor temporari sau malpoziţii ale acestora
  • necroza datorată proceselor infecţioase locale
  • malformaţii coronare, radiculare: de exemplu dinţi fuzionaţi, dinţi cu rădăcini recurbate
  • traumatisme, fracturi ale oaselor maxilare care au afectat germenele dentar

Cauze generale:

  • disfuncţii endocrine: hipotiroidism, nanism hipofizar
  • avitaminoze: în special vitamina D
  • factori ereditari
  • cauze toxice( razele X)
  • tulburări metabolice: rahitism, anemii
  • anomalii cromozomiale: sindromul Down, Turner
  • disostoza cleidocraniană
  • osteoscleroză secundară hipocalcemiei şi hiperfluorozei oaselor maxilare

Fenomenul incluziei dentare poate fi observat cel mai adesea în cazul dinţilor: molarii de minte inferiori, caninii superiori, molarii de minte superiori, premolarii doi superiori şi inferiori. De asemenea, cei mai afectaţi sunt dinţii permanenţi şi rar cei temporari.

Cum ştiu dacă am un dinte inclus?canini partiali inclusi

De cele mai multe ori, semnele clinice ale incluziei dentare trec neobservate atât pentru individ, cât şi pentru cei din jur, uneori şi pentru medicul stomatolog. Pacientul poate afla că are un dinte inclus târziu, atunci când apar fenomene patologice secundare incluziei dentare sau poate descoperi întâmplător, cu ocazia unui examen radiologic al regiunilor vecine. Printr-un examen clinic atent efectuat de către medicul dentist se pot observa semne care sugerează prezenţa unui dinte inclus:

  • lipsa de pe arcadă a dintelui definitiv, după un timp mai lung scurs de la perioada sa normală de erupţie
  • prezenţa dintelui temporar însoţită de lipsa dintelui definitiv
  • existenţa unui spaţiu pe arcadă, care se ştie că nu reprezintă o edentaţie
  • tremele şi diastemele
  • deplasări, migraţii ale dinţilor vecini
  • procese inflamatorii ale mucoasei
  • prezenţa unor fistule cronice, care nu răspund la tratament
  • la inspecţie şi la palpare se poate constata o deformare de consistenţă dură, localizată vestibular sau oral, care ar putea reprezenta sediul dintelui inclus

opgPentru confirmarea diagnosticului de incluzie dentară examenul radiologic este indispensabil. Datorită complexităţii informaţiilor medicale pe care le oferă, ortopantomograma este indicată atunci când se cercetează prezenţa unui dinte inclus. Pe o radiografie panoramică se poate identifica: dintele inclus, indiferent de localizarea lui, poziţia intraosoasă şi raporturile acestuia cu dinţii vecini şi structurile anatomice de vecinătate, dinţii în erupţie, dinţii situaţi intraosos în ptratamentortodonticalincluzieierioada de formare şi eventuale obstacole în calea erupţiei dintelui inclus. Conduita terapeutică diferă în funcţie de cauza care a determinat incluzia dentara, posibilitatea de afectare a celorlalţi dinţi şi de prognosticul menţinerii pe arcadă. Medicul poate decide extracţia dintelui inclus sau tratamentul chirurgicalortodontic de aducere a acestuia  pe arcadă.