implant cu mugure dentarCu biotehnologia celulelor stem şi tehnologiile de inginerie tisulară folosite în zilele noastre posibilitatea de regenerare dentară a devenit un obiectiv din ce în ce mai atractiv şi realistic în ceea ce priveşte viitorul stomatologiei.  Posibilitatea de a înlocui un dinte lipsă cu un ţesut în totalitate biologic a atras în ultimul timp din ce în ce mai mult interes în rândul celor implicaţi în cercetări de acest tip. Progresul cercetărilor a oferit o imagine din ce în ce mai clară în ceea ce priveşte biotehnologia implicată în procesul de reproducere a  unui dinte folosind celule stem. Dorinţa de a înlocui un dinte lipsa cu unul “natural” se hrăneşte poate şi din criticele aduse implantelor dentare intraosoase folosite astăzi ( riscuri implant dentar ) . Potenţialul revoluţionar al acestei metode este clar, singura problemă care se pune este legată de timpul necesar pentru finalizarea cercetărilor.

Ingineria tisulară se bazează pe ideea de a plasa într-un organism viu un “schelet” biodegradabil prefabricat , “injectat” cu celule progenitoare/stem din organul sau ţesutul  care urmează a se dezvolta după matricea scheletului proteic în urma semnalelor induse în prealabil. Primul pas pentru a realiza acest tip de regenerare dentară a fost gândirea şi crearea unei structuri în care să fie introduse şi stimulate spre dezvoltare şi diferenţiere celule stem capabile să inducă semnale de odontogeneză.

dinte celule stemExistă câteva cai de a se realiza o asemenea regenerare, care nu doar că au fost încercate dar au şi dat rezultate. Două dintre aceste metode folosesc aproximativ acelaşi principiu, difereţa făcându-se în provenienţa celulelor stem implicate şi a rezultatelor obţinute.

Provenienţa  celulor stem cu cel mai mare potenţial de regenerare sunt mugurele dentar din stagiu de embrion respectiv  mugurele postnatal al unui dinte neerupt.  Rezultatele obţinute din aceste două tipuri de celule stem cu potenţial de regenerare tisulară diferă considerabil dar ambele prezintă un anumit potenţial de reuşită.

Luate în particular, ca şi  reuşită , la folosirea celulelor stem din mugurele dentar aflat în stagiu de embrion s-a observat o dezvoltare mai reuşită, mai fidelă  a coroanei dentare decât în cazul metodei care foloseşte celule din mugurele dentar din perioada postnatală.

histologie dinteÎn cazul metodei care foloseşte celule stem din muguri dentari din perioada prenatală primele stadii de dezvoltare prezintă aceleaşi caracteristici histologice observate şi la un dinte natural, până în momentul în care ar trebui să se formeze rădăcina dentară. Coroana dentară dezvoltă exact aceeaşi morfologie, număr de cuspizi şi structură dar rădăcina nu se formează deloc.  Motivul pare a fi următorul: în acest caz mugurii artificiali dezvoltaţi în vitro sunt implantaţi în capsula renală a unui şoarece de laborator iar acest ţesut nu prezintă unii factori absolut necesari pentru a induce formarea şi dezvoltarea radăcinei dentare, factori ce nu se găsesc decât în osul maxilar, osul în care se dezvoltă dinţii în mod natural.

În cazul metodei care foloseşte celule stem prelevate din muguri dentari din perioada postnatală preparatul se introduce în ţesutul osos al unui maxilar de porc. În acest caz rădăcina se formează perfect dar coroana dentară apare subdimensionată. Femomen pentru care nu există o explicaţie sigură.

La combinarea celor două metode rezultatele au fost mult mai bune dar există încă unele părţi neînţelese. Dezvoltarea parodonţiului, a ligamentelor periodontale mai exact este deficitară. In plus metoda este greu de aplicat oamenilor deoarece recoltarea unor celule stem din muguri dentari din perioada intrauterină este foarte complicată dacă nu chiar imposibilă. Speranţa vine de la alţi cercetători care declara că au reuşit să obţină celule stem cu potenţial de bioregenerare dentară din urină, dar studiul şi rezultatele nu au fost încă verificate şi retestate.

Rezultatele obţinute până acum arată foarte clar potenţialul acestei idei dar vor mai trece probabil destul de mulţi ani până când implantul cu muguri dentari dezvoltaţi  în laborator să aibă o valoare practică.