burning mouth Glosodinia este afecțiunea descrisă ca ”sindromul gurii care arde”, cunoscută și sub denumiri ca glosopirosis, stomatodinie sau stomatopirosis. În esență, glosidinia reprezintă o entitate patologică aparte, în care este prezentă senzația de arsură sau durere la nivelul cavității bucale, care nu se remite, în absența unor modificări decelabile la examenul clinic al mucoasei.

Care sunt simptomele glosodiniei?

De cele mai multe ori, pacienții acuză senzație de arsură la nivelul limbii, bilateral, mult mai rar pe nivelul palatului, obrajiilor sau gingiilor.
Deși senzația de arsură domină tabloul clinic, pot apărea fenomene asociate precum:

  • glosodiniasenzație de gură uscată (xerostomie)
  • alterarea gustului (disgeuzie), uneori cu apariția unui gust metalic sau amar
  • furnicături la nivelul limbii (parestezii)
  • scăderea apetitului
  • disconfortul și durere minime dimineața, la trezire, dar care se accentuează pe parcursul zilei
  • durerea de intensitate mare (6-8/10), asemănătoare unei dureri de dinți

Când disconfortul este sever, apar complicațiile acestui sindrom, cele mai multe de natură psihologică, determinate de intensitatea durerii: iritabilitate, anxietate, tulburări ale somnului, tulburări de personalitate, depresie, ceea ce înrăutățește semnificativ calitatea vieții individului.

Cauzele glosodiniei

Glosodinia primară sau idiopatică, așa cum îi spune și numele, nu are o cauză elucidată, existând doar teorii în ceea ce privește mecanismele de producere a simptomatologiei. În schimb, glosodinia secundară apare ca o consecința a unor afecțiuni sistemice. Să le luăm pe rând.

  1. Având în vedere că majoritatea pacienților sunt femei la menopauză, a fost luat în discuție un dezechilibru sau deficit alt hormonilor sexuali feminini – estrogenul și progesteronul.
  2. Deoarece în saliva a mai mult de 50% dintre pacienți au fost identificate cantități semnificative de anticorpi antinucleari și factori reumatoizi, a fost incriminat mecanismul autoimun.
  3. Deoarece glosodinia se asociază frecvent cu tulburări comportamentale, depresie, anxietate, se crede că sindromul are o componentă psihosomatică importantă.
  4. S-a observat că bolnavii de Parkinson asociază frecvent glosodinie, deci ar putea fi implicat un mecanism neurologic, de degenerare a filetele nervoase periferice.

În ceea ce privește glosodinia secundară, ea apare pe fondul unor afecțiuni sistemice și nu este considerată o boală în sine, ci un simptom. Astfel, putem întâlni descrise senzațiile specifice glosodiniei în:

  • sindrom gura iutecarențe de vitamine și minerale: vitaminele din grupul B-urile, fier, acid folic
  • alergii la diferite alimente, medicamente, condimente
  • esofagita de reflux
  • medicamente, mai ales din clasa antihipertensivelor (inhibitorii enzimei de conversie – enalapril, captopril, peridopril etc)
  • sindromul Sjorgen (cauza principală de xerostomie)
  • parafuncții ale aparatului dento-maxilar (bruxism, ocluzii vicioase, anomalii dentare etc)
  • infecții orale micotice (candidoza orală), virale (herpesul, HIV)
  • diabet zaharat, hipotiroidism
  • iritarea mucoasei bucale prin utilizarea excesivă a apei de gură, a unei tehnici de periaj incorecte, prin consumul alimentelor picante, fierbinți, băuturi acidulate etc

Tratamentul glosodiniei

Din păcate, cauzele acestei afecțiuni nefiind elucidate, numeroasele variante de tratament experimentate de-a lungul timpului nu și-au putut dovedi o eficiență certă, deși au fost sugerate beneficiile acidului alfa-lipoic și ale clonazepamului în ameliorarea simptomatologiei. Așadar, pentru cazurile de glosodinie idiopatică, se aplică de cele mai multe ori terapia comportamentală, alături de anticonvulsivante și anxiolitice, iar pentru glosodinia secundară, tratamentul vizează factorii cauzali și este individualizat sub stricta supraveghere a medicului curant.

Din fericire, s-a observat că durerea cronică se remite temporar în timp ce persoana mănâncă, bea, sau i se distrage atenția.