Glandele salivare au rolul de a secreta saliva, implicata in procesul de formare a bolului alimentar, digestia pregastrica prin intermediul amilazei salivare, protectia si lubrefierea mucoasei bucale, glandele salivareexcretia unor compusi si formarea placii bacteriene. Glandele salivare se impart in doua mari categorii: principale- parotide, submandibulare si sublinguale -si accesorii- molare, palatine, linguale, jugale. Glandele salivare accesorii sunt mici, situate submucos si nu pot fi explorate radiologic. Glandele salivare principale sunt de dimensiuni mari, bine diferentiate,  perechi, situate simetric in raport cu articulatiile temporo-mandibulare.

 

Glanda parotida

Este situata intr-o loja aponevrotica, in apropierea conductului auditiv extern, intre piele si marginea posterioara a mandibulei. Este o glanda voluminoasa, are o structura mucoasa, forma de prisma si este strabatuta de urmatoarele formatiuni anatomice: artera carotida externa, vena jugulara externa, nervul facial, nervul auriculo-temporal, si numerosi ganglioni limfatici care litiaza salivaradreneaza limfa in ganglionii parotidieni. Glanda parotida prezinta doua prelungiri: una superficiala, anterioara inspre obraz si una posterioara, faringiana, profunda. Canalul excretor prin care se dreneaza saliva secretata de catre acinii glandulari parotidieni se numeste Stenon. Acesta pleaca de pe fata anterioara a glandei, inconjoara muschiul maseter, perforeaza muschiul buccinator si se deschide in cavitatea bucala, printr-o papila situata in dreptul coletului celui de-al doilea molar superior. Saliva parotidiana este de tip seros si, in conditii de repaus, aceasta constituie 21% din saliva totala iar prin stimulare participa cu 40% la formarea fluidului bucal.

Glanda submandibulara

Este situata intr-o loja, in vecinatatea fetei interne a mandibulei, intre corpul osului hioid si unghiul mandibulei. Este mai mica decat glanda parotida, avand aproximativ 25% din volumul acesteia iar loja sa comunica cu regiunea amigdaliana si spatiul maxilo-faringian, situatie anatomica cu importanta in propagarea infectiilor. Glanda submaxilara este formata din lobuli primitivi, secundari si acini, inveliti de o stroma conjunctiva si are o structura mixta, sero-mucoasa.  Saliva sa are o consistenta intermediara intre saliva parotidiana, foarte lichida, si saliva glandei sublinguale, foarte vascoasa si este drenata prin intermediul canalului submandibular Wharton, care se deschide in planseul bucal, in vecinatatea frenului lingual. Pe radiografie este uneori vizibila ca o zona hipertransparenta prin comparatie cu opacitatea structurii mandibulare invecinate.

Glanda sublinguala

Este cea mai mica dintre glandele salivare principale, situata imediat submucos, pe planseul bucal, parasagital fata de frenul limbii. Saliva glandei sublinguale are o consistenta foarte vascoasa si este drenata printr-un canal principal, canalul Bartholin, care se deschide in planseu alaturi de canalul Wharton al glandei submandibulare si prin alte canale accesorii, Rivinius, situate submucos.

Explorarea radiologica a glandelor salivare principale este indicata cel mai adesea in patologia parotidiana, cel mai frecvent tumorala si inflamatorie, mai rara litiazica, si in afectarea preponderent litiazica a glandei submandibulare.