Cuvântul ocluzie poate avea mai multe semnificaţii în domeniul medical. Înainte de toate vom stabili ce este ocluzia în medicina dentară: locul unde dinţii maxilarului superior intră în contact cu dinţii maxilarului inferior, adică muşcătura. Această definiţie se aplică atât la nivelul dentiţiei temporare cât şi la nivelul celei permanente.

arcada maxilaraArcadele dentare sunt împărţite în două jumătăţi de linia mediană formând două hemiracade maxilare (dreaptă şi stângă) şi două hemiarcade mandibulare (dreaptă şi stângă). Dentiţia temporară este compusă din 20 de dinţi, câte 5 pe o hemiarcadă şi prezintă următoarea ordine: incisiv central, incisiv lateral, canin, primul şi al doilea molar. Dentiţia permanentă prezintă pe o hemiarcadă 8 dinţi: incisiv central, incisiv lateral, canin, premolarul unu şi doi şi trei molari. Al treilea molar poartă şi numele de „măseaua de minte”.

Ocluzia statică reprezintă contactul dentar în intercuspidare maximă, adică atunci când cavitatea orală este închisă. Deoarece incisivii mandibulari sunt mai înguşti în sens mezio-distal decât cei maxilari, dinţii mandibulari vor fi mai mezializaţi faţă de arcada superioară: un dinte mandibular va realiza contact cu dintele de acelaşi fel (antagonist principal) şi cu dintele anterior acestuia (antagonist secundar) de pe arcada maxilară. Dacă este să luăm ca şi exemplu molarul 1 mandibular, acesta va intra în contact cu premolarul 2 maxilar – antagonistul secundar, şi cu molarul 1 maxilar – antagonistul principal.  Excepţie de la această regulă o prezintă incisivii inferiori mandibulari, care vor intra în contact doar cu incisivii superiori maxilari, şi ultimii molari maxilari erupţi pe arcada – fie că este vorba de molarul 2 sau de molarul de minte.

dentitia remporaraDentiţia temporară este de foarte multe ori neglijată datorită gândirii că oricum va fi schimbată de cea permanentă. Această gândire este foarte dăunătoare, deoarece dentiţia temporară joacă un rol foarte important în sănătatea şi în corectitudinea erupţiei dinţilor permanenţi. În cazul în care dinţii temporari sunt lăsaţi să se carieze şi nu sunt trataţi este afectată eficienţa masticatorie precum şi spaţiului necesar erupţiei dinţilor definitivi. Acesta va fi îngustat având consecinţa înghesuirii dinţilor în dentiţia permanentă. Nu în ultimul rând, este afectată şi estetica copilului.

molarul de 6 aniUn moment crucial în formarea ocluziei corecte a dinţilor permanenţi este erupţia primului molar definitiv. Fiind primul dinte permanent, care erupe la vârsta de 6 ani, acesta va dicta locul erupţiei următorilor dinţi ce urmează a forma dentiţia completă. Deoarece în momentul erupţiei molarului de 6 ani pe arcadă se găsesc preponderent dinţi temporari, acesta poate fi confundat cu unul din ei de către părinţi. Neacordându-i-se atenţia şi igiena corespunzătoare, acesta va ajunge foarte repede într-un stadiu irecuperabil. De aceea se recomandă la această vârstă a copilului un control stomatologic obligatoriu.

Dacă copilul este adus la timp în cabinetul dentar, medicul stomatolog poate realiza prevenţia cariei dentare la aceşti dinţi prin sigilarea şanţurilor şi a fosetelor. Acestea reprezintă întotdeauna punctul de plecare al cariilor pe suprafaţa ocluzală.

Orice malpoziţie chiar şi a unui singur dinte dezechilibrează ocluzia. Modificări majore ale acesteia atrag după ele patologii care pot depăşi sfera aparatului dento-maxilar.