Extractia resturilor radiculareResturile radiculare dentare reprezintă fragmente de rădăcină, de diferite dimensiuni, rămase în osul alveolar, ca urmare a unor traumatisme sau procese carioase care au dus la distrugerea completă a coroanei dintelui, fie ca urmare a unor extracţii dentare nereuşite (extracţii incomplete, prin ruperea coroanei sau a rădăcinii dintelui în timpul intervenţiei, cu păstrarea unui fragment radicular în alveolă). Atitudinea terapeutică faţă de aceste resturi radiculare diferă şi este dirijată de numeroşi factori. Descoperirea rădăcinilor  sau fragmentelor de rădăcini este posibilă prin efectuarea şi examinarea de către medicul stomatolog  a unei radiografii sau tomografii volumetrice.

Sunt situaţii când aceste fragmente osoase se vindecă fără probleme şi intervenţia chirurgicală de îndepărtare a lor nu este necesară:

  • Atunci când fragmentele restante au dimensiuni foarte mici, determinate radiologic;
  • Atunci când acestea sunt situate profund în os, împiedicând rezorbţia osoasă;
  • Atunci când nu sunt dovezi radiologice de infecţie;
  • Atunci când se impune sacrificarea excesivă a ţesutului înconjurător pentru a creea acces la fragmentul osos;
  • Atunci când există pericolul afectării unor structuri anatomice importante( de exemplu, nervul alveolar inferior);
  • Atunci când intervenţia este însoţită de un grad mare de risc al dislocării rădăcinii în structurile învecinate (în sinus).

Atitudinea terapeutică în aceste cazuri constă în monitorizarea pacientului şi intervenirea doar în momentul în care apar complicaţii.

De cele mai multe ori, se indică eliminarea acestor fragmente radiculare printr-o intervenţie chirurgicală minim invazivă, pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea mai târziu: afectarea structurilor adiacente, infecţii, dureri şi iritaţii. Medicul dentist este cel în măsură să evalueze, pe baza examenului clinic şi paraclinic al pacientului, care sunt beneficiile şi riscurile asociate fiecărui caz şi să decidă care este atitudinea terapeutică de urmat.

resturi radiculareProcedura de extragere a resturilor radiculare restante este una simplă şi constă în efectuarea unui lambou (o fereastră), prin decuparea gingiei şi uneori a osului alveolar. Decuparea osului  se face doar în cazul în care resturile radiculare sunt impactate în os.  Prin efectuarea acestui lambou se creează accesul necesar pentru îndepărtarea corectă şi completă a restului radicular. Atunci când extracţia se efectuează de la maxilarul superior se impune atenţie sporită pentru a evita împingerea fragmentelor osoase în antrul maxilar. Extracţia resturilor radiculare se poate face şi prin alte mijloace atunci când cazul clinic o indică. Extracţia cu cleştele de rădăcini este posibilă atunci când rădăcina mai prezintă un fragment de coroana sau când se poate efectua un şanţ pericervical pentru a face posibilă adaptarea cleştelui. O alternativă o constituie şi utilizarea elevatoarelor, dar doar atunci când fragmentele osoase, oricât de mici ar fi, se pot vizualiza pe planşeul alveolei.

Ca orice altă extracţie, nici intervenţia de îndepărtare a resturilor radiculare nu presupune expunerea pacientului la durere. Pre-operator se efectuează anestezia ce va garantează că nu veţi simţi nimic, cel mult o senzaţie de presiune în timpul extracţiei. După îndepărtarea restului radicular, rana de sub lambou este curăţată corespunzător. Apoi, se reataşează lamboul gingival, se coase cu câteva suturi chirugicale şi se aplică un tampon steril care încetineşte sangerarea. Îngrijirea post-operatorie  este aceeaşi ca pentru o extracţie dentară normală, urmând a se programa o nouă vizită în cabinet pentru scoaterea firelor de sutură.

Este important de ştiut că imediat după această intervenţie pot să apară reacţii inflamatorii normale, edem (umflarea zonei operate) şi durere locală (medicul dentist poate recomanda  antiinflamatorii şi antialgice uzuale). Acestea sunt însă trazitorii şi nu semnifică eşecul intervenţiei.