Ergonomia în stomatologie, protocol în tratamentele endodontice

Având în vedere tipul de tratament care se impune unui dinte cu afecţiuni endodontice m-am gândit că ar fi bine la început să punctez date ergonomice necesare înaintea începerii tratamentului propriu-zis.

În primul rând poziţia pacientului trebuie să fie una orizontală, paralel cu podeaua, iar dintele pe care se lucrează la fel, paralel cu podeaua, în aşa fel încât doctorul să aibă acces direct în vizualizarea lui, fie în vedere directă, fie în vedere indirect, adică în oglinda. Şi o să vedem că în majoritatea cazurilor e vederea indirectă impusă.

ergonomia in endodontieÎn al doilea rând poziţia medicului trebuie să fie una care să-i permită să stea cât mai mult în aceeaşi postură fără a obosi sau fără a fi nevoit să modifice poziţia pacientului pentru că el să vadă ce lucrează. Se impune că medicul să fie poziţionat la oră 12, antebraţele paralele cu solul făcând 90 de grade cu braţul. Picioarele de asemenea: plantă să fie bine sprijinită în podea, şezutul şi coapsele paralele cu solul şi făcând 90 de grade la nivelul genunchiului. Din cele relatate se impune să stai cu spatele drept. Stând cu spatele drept nu ai cum să vizualizezi în vedere directă decât o parte din dinţii arcadei inferioare, aşadar în vedere indirectă vom lucra în majoritatea timpului.

Clar: nu realizăm un tratament endodontic până nu avem un diagnostic endodontic! Anestezia de rigoare, dacă este cazul şi lucrul cel mai important care mi se pare este sistemul de diga! Nu putem obţine sterilizarea sistemelor endodontice fără diga oricât de mult hipoclorit, EDTA, acid citric, CHX sau orice altceva am utiliza, dacă nu avem izolarea dintelui cu sistemul de diga.

Aşadar, vine pacientul în cabinet, realizăm radiografia iniţială, vorbim cu el şi aflăm cât mai multe date care ne pot fi de folos, facem o consultaţie completă şi complexă, notăm tot în fişă şi punem un diagnostic. Dacă diagnosticul ne indică un tratament endodontic atunci stabilim protocolul de lucru şi ne apucăm de treaba având la dispoziţie tot instrumentarul necesar.

Pentru realizarea unui tratament endodontic, ideal ar fi să avem lupe sau un microscop operator cu iluminarea de rigoare.

Realizarea accesului se face fără sistemul de diga pe dinte pentru a putea identifică cât mai bine poziţia sistemului endodontic. Dacă dintele în cauza este rotat sau mai bine zis malpozitionat şi am pus diga riscăm să facem perforaţii.

ac diga canalÎn ceea ce priveşte instrumentarul, în ordinea utilizării lui, ar fi: frezele de access (mulţi utilizează globulară diamantat, dar aş indică o freză efilată diamantată şi pentru finisarea cavităţii o ansă endo cu ultrasunete), sistemul de diga (folii de diga, cleşte crampon, cleşte pt cleme, cleme de diga, forfecuţă, cadrul de diga şi diga lichidă în unele cazuri).

Am reperat sistemul endodontic, am pus diga şi am izolat dintele de cavitatea orală, aşadar vom avea nevoie şi de acele de canal (kerr de la 0,8 la 25 urmate de un sistem mai performant care să dea o conicitate mai accentuată canalului: Protaper, Hyflex, Twested Files etc.). Între ace este important să irigăm cât de mult cu hipoclorit de Na.

Am obţinut ceea ce doream în interiorul sistemelor endodontice acum venind rândul obturaţiei lor. Ne sunt necesare conuri de hârtie, conuri de gutapercă, spatulă, sealer, spredere( condensare verticală la rece), brichetă, compozit flow, material pt obturaţie provizorie. Radiografia intraoperator si cea de control mai sunt necesare. Nu am specificat aici exact cum se face fiecare etapă în parte urmând să revin cu un articol pe această tema, mai detaliat.

Spor la endo de succes!