efectele uneui periaj dentar agresivÎn ultima decadă de ani, educația în privința igienei orale a avut un răsunet neașteptat de bun în România, în urma campaniilor derulate de firmele de produse de îngrijire orală, programelor desfășurate în școli și eforturilor susținute ale medicilor stomatologi. De remarcat este și complianța și interesul sporit al pacienților în ceea ce privește sănătatea lor orală, cu atât mai mult cu cât
accesul la internet le-a oferit nenumărate surse de informare și documentare, iar ei conștientizează mult mai bine în prezent consecințele neglijării problemelor dentare și a igienei orale zinice.

În ciuda acestui succes statistic înregistrat, prin îmbunătățirea indicilor specifici de sănătate orală (indicele DMF – decay/missing/filled), există și reversul medaliei. Nu puțini sunt pacienții care dezvoltă aproape o obsesie pentru curățenia cavității orale și execută manevrele recomandate cu exces de zel, ceea ce pe termen lung se dovedește absolut nociv.

Scopul unui periaj dentar eficient este, să nu uităm , menținerea sub control a plăcii bacteriene, pentru a preveni caria dentară și bolile parodontale. Totodată, în urma periajului zilnic se îndepărtează resturile alimentare retenționate și se împrospătează respirația. Efectele unui periaj dentar agresiv se constată atât la nivelul parodonțiului marginal (gingia), cât și la nivelul coroanei dentare, unde există țesut dur, mineralizat și nevascularizat.

Când devine periajul dentar nociv?

  1. Când pacientul îl execută cu un exces de zel, depășind cu mult durata recomandată de circa 3-4 minute.
  2. Când tehnica de periaj nu este potrivită, cei mai mulți aplică mișcări verticale sau orizontale repetate, în locul mișcărilor vibratorii scurte.
  3. Periuta-de-dinti-manuala-sau-electrica-Când pacientul aplică o presiune excesivă asupra suprafețelor dentare și gingiei, lucru care se constată prin inspecția periuței de dinți, dacă filamentele ei se îndoaie mai devreme de 3 luni. Acestor pacienți li se va recomanda utilizarea unei periuțe de dinți electrice, care prezintă senzori de presiune și îi avertizează când apasă prea tare.
  4. Când se folosește o periuță de dinți cu filamente dure, nepotrivite cazului clinic, sau periuța de dinți nu se schimbă la momentul potrivit (după circa 3 luni de utilizare) și filamentele se deteriorează.
  5. Când se folosesc paste de dinți abrazive timp îndelungat, din dorința de a obține un efect de albire dentară persistent.
  6. Când pacientul prezintă diferite disfuncții motorii ori este neîndemânatic.

eritem gingival difuzPrimele efecte negative ale unui periaj brutal se observă asupra gingiei. Apar leziuni acute prin detașarea epiteliului mucoasei bucale și expunerea în mediul bucal a țesutului conjunctiv subiacent. Aceste leziuni apar sub diferite aspecte clinice, de la ușor eritem (înroșire) a mucoasei, la leziuni punctiforme sau chiar ulcerații extinse. Aceste aspecte pot fi confundate ușor cu semnele gingivitei, deoarece pacientul acuză sângerare gingivală și disconfort la periaj sau masticație.

Dacă nu se intervine asupra cauzelor declanșatoare, leziunile se vor croniciza. Apare în timp o reacție neinflamatorie, de protecție, prin transformarea fibroasă a țesutului gingival. Gingia se îngroașă, devine fermă la atingere și proemină în spațiile interdentare.

Mai grav este cazul în care țesutul gingival se retrage, situație favorizată și de anatomia particulară a dinților. Anumiți dinți sunt mai voluminoși și au o poziție vestibularizată, rădăcinile lor fiind acoperite de o lamă subțire de os alveolar. Efectuând un periaj viguros, pot apărea la acest nivel retracții gingivale, ce sunt un mare factor de risc pentru caria de colet și cariile radiculare. Cementul dentar denudat va trasmite rapid excitanții chimici, termici din mediul bucal spre pulpa dentară, instalându-se fenomenul de hipersensibilitate dentinară.

leziune cuneiformaA doua consecință negativă a unui periaj excesiv este abraziunea dentară. Abraziunea reprezintă o pierdere de substanță dură dentară prin uzură mecanică, diferită de uzura naturală a dinților, produsă în urma masticației (atriție). Abraziunea se constată, de regulă, pe fața vestibulară a dinților (fiind cea mai accesibilă periajului), la coletul dintelui (zona de îmbinare a coroanei dentare cu rădăcina). Leziunea are aspectul unei cavități sub formă de pană, cu fund neted, lucios, normală ca duritate. Pentru a reduce la minimum pierderea de substanță, este important să rețineți că după ce ați consumat băuturi sau alimente acide, trebuie să treaca cel puțin 30 de minute pentru a efectua perierea dinților, deoarece pH-ul acid are un efect distructiv suplimentar asupra smalțului dentar și/sau a cementului radicular.

În concluzie, o igienă orală riguroasă trebuie menținută sub aspect calitativ, al eficienței ei, fără a exagera cu periajul dentar, deoarece rezultatele pot fi opuse celor așteptate. Este de preferat să folosim mijloacele auxiliare de control al plăcii, adică ața dentară înaintea periajului și clătirea cu apă de gură antiseptică după efectuarea acestuia, astfel încât sănătatea dinților și gingiilor dumneavoastră să fie la parametrii doriți.