O relație de încredere, de colaborare între pacient și medicul stomatolog, este deosebit de importantă pentru a obține complianța la tratament din partea pacientului și în final succesul terapiei odontale. Este esențial ca bazele acestei relații să se formeze încă din copilărie, iar prin controale regulate, de rutină, să se consolideze.

Două sunt motivele principale care induc teama copilului față de medicul stomatolog și tratamentele aferente :

       1. Experiențele anterioare proprii

copil frica de stomatolog Dacă prima vizită a copilului la dentist s-a produs în contextul unei afecțiuni deja instalate, în scop curativ, de remediere a acesteia, ca de exemplu pentru obturarea (plombarea) unei carii mai profunde, extracția unor dinți de lapte, un abces etc.  este inevitabil ca terapia să nu se însoțească de durere. Este cunoscut faptul că durerea dentară este o durere vie, intensă, uneori atroce, ceea ce pentru un copil care nu a avut alte experiențe traumatice și care, în general , are o toleranță scăzută la durere, se va traduce ca o amintire neplăcută, persistentă, ce se va perpetua și va avea răsunet și la următoarele vizite la stomatolog.

  Amintirea acestei situații de disconfort poate fi atât de intensă, încât micul pacient poate dezvolta fobii față de personalul medical, de obiectele ce însoțesc actul medical, de mediul cabinetului, iar acestea se pot exacerba sub forma unor atacuri de panică.

Pe lângă durere, un alt stimul care generează disconfort este sunetul intrumentarului rotativ  – turbina.

       2.Experiențele relatate de persoane din anturaj

  Dacă i se inoculează copilului ideea ca stomatologul este un personaj rău,  asociat inevitabil cu senzația de durere, sau dacă promisiunea de a merge la dentist vine ca o pedeapsă la un comportament neadecvat ( ”dacă nu ești cuminte, te duc la dentist !”), evident că viitorul pacient va percepe ședința ca un act traumatic, iar pe viitor va amâna pe cât posibil soluționarea problemelor sale dentare, ceea ce poate duce la consecințe grave, ireversibile.

  Copilul poate afla cum au decurs vizitele la dentist ale fraților săi, ale unor prieteni, colegi etc  și poate respinge din start ideea de tratament. Chiar părinții pot avea o influență negativă asupra copiilor, dacă ei înșiși au avut antecedente neplăcute la dentist și din această cauză își neglijează afecțiunile dentare.

Ce e de făcut ?

   unit pentru copii 1.Informați-vă ! Astăzi există numeroase cabinete stomatologice cu profil pedodontic, adică specializate în lucrul cu copiii. Atmosfera este primitoare, veselă, ambientul este conceput în culori energice, desene,  uniturile au forme de animăluțe sau personaje animate etc. Personalul medical poartă echipament viu colorat pentru a evita ”fobia halatului alb”.

     Numeroase organizații stomatologice internaționale recomandă ca primul consult stomatologic al copiilor să se realizeze între 6 luni – 1 an, imediat după erupția primilor dinți de lapte. Această vârstă poate părea prematură, dar statistică arată că frecvență așa numitelor carii de biberon este mare la 18 luni.

 2. Incercați să îi explicați ce i se va întamplă pe durata tratamentului prin simulări interactive, jucați-vă cu el de-a medicul și pacientul, așează-l pe un scaun, pune-l să deschidă gura, prefă-te că îl examinezi etc ; astfel veți anticipa acel moment și veți îndepărta într-o anumită măsură teama de necunoscut.

  3.  Atitudinea potrivită pe care părinții trebuie să o adopte vis-a-vis de sănătatea orală a micuților este să meargă cu ei cât mai devreme la medicul dentist, să conștientizeze importanța examinărilor dentare preventive, înainte de apariția unor leziuni însoțite de durere.

 stomatolog bun  4. Ajungeți mai devreme la cabinet și faceți un tur împreună cu cel mic, pentru a îl familiarize cu mediul respectiv. Anumite cabinete de stomatologie infantilă au chiar programe de familiarizare, ședințe gratuite care nu implică un tratament ; copilul face cunoștință cu medicul, se acomodează cu mediul, i se explică procedurile.

   5. În cazul când sunt necesare intervenții mai severe, sau când anxietatea copilului este accentuată, se folosesc diverse tehnici de relaxare precum hipnoza, consiliere phihologică prealabilă sau chiar anestezie usoara (inhalosedare cu protoxid de azot).

    6. Nu îl lăsați niciodată singur în cabinet ! Oricât de bine pregătit și de amabil este medicul, cel mic se va simți pe deplin în siguranță doar în prezența dumneavoastră.

     În concluzie, pe principiul ”e mai bine sa previi decât să tratezi”, este deosebit de important ca prima experiență a unui copil la medic, stomatolog și nu numai, să fie una plăcută, netraumatică, interactivă, percepută ca pe un joc și nu un act medical ; încurajați-l să privească vizita la dentist ca pe un lucru inofensiv, benefic, distractiv și nu ca o modalitate de tortură ! Cu răbdare veți depăși toate aceste probleme. Succes !

 

Dumneavoastră cum ați reușit să îl convingeți pe cel mic să își învingă teama de dentist ?