Este bine ştiut faptul că dinţii permanenţi au “o singură viaţă” iar în tot acest timp ei trebuie să reziste unei game foarte mare şi variată de stres. La fel cum o fac muşchii, oasele sau pielea şi dinţii îmbătrânesc. Poate deloc surprinzător dacă ne gândim la cantitatea de “muncă” mecanică la care aceştia sunt supuşi zilnic. Cu toate că învelişul lor protector natural (smalţul) este cunoscut ca cel mai dur ţesut din organismul uman, diferite tipuri de schimbări au totuşi loc la acest nivel, dar şi în interiorul dintelui. Factorul cel mai important în protejarea dinţilor de astfel de modificări nedorite este, desigur, corectitudinea cu care aceştia sunt îngrijiţi. Cu cât aplicăm mai corect un plan de igienă orală  individualizat cu ajutorul medicului stomatolog cu atât riscurile schimbărilor dedorite, sau a altor afecţiuni precum caria dentară sau boala parodontală  scad.

Printre cele mai întâlnite probleme care apart la nivelul dinţilor odată cu  înaintarea în vârstă sunt :

Eroziunea acidă a dinţilor :

eroziunea acida a dintilorEste o uzură de origine chimică determinată de substanţe cu pH acid provenite din alimente, expuneri profesionale, regurgitaţi acide etc.  Eroziunea acidă a dinţilor este una dintre cele mai întâlnite probleme. Când consumăm zahăruri sau substanţe acide ( sucul natural din fructe citrice sau alte băuturi/alimente acide) smalţul dentar este expus unui fenomen de solubilizare. Duritatea sa scade iar în decursul vieţii acest tip de atac acid va avea un impact determinant în ceea ce priveşte calitatea dinţilor. Fiind mai “moale” smalţul este mai predispus la degradare/uzură, se recomandă că după ce se consumă astfel de alimente potenţial acidogene să se facă o pauză de cel puţin 20-30 de minute până la primul periaj dentar. Substanţele acide stau şi la baza procesului carios, doar că acestea provin din microorganisme ale plăcii bacteriene.

Abraziunea dentară  :

abraziune dentaraEste o uzură dentară de natură fizică caracterizată prin planarea suprafeţelor dentare ce intervin activ în masticaţie. În decursul anilor dinţii suferă inevitabil acest proces de abraziune  fiziologică iar lipsa de substanţă rezultată este compensată prin creşterea continuă a rădăcinilor dentare.

În unele caruzi această uzură mecanică a dinţilor poate avea caracter patologic ( atriţia dentară ), are aspecte clinice diferite şi se poate instala precoce, chiar şi la vârste tinere. Printre cauze se pot enumera : Bruxismul , migrări dentare ce pot interfera cu ocluzia, diferite obiceiuri proaste pentru dinţi etc.

Schimbări de culoare

discolorari dentareMenţinerea unui zâmbet alb pare a fi o misiune imposibilă. În decursul timpului apar modificări de culoare a smalţului datorită încorporării în structura sa a unor substanţe colorante din mediul bucal ( alimente, subtante medicamentoase etc.) dar şi datorită modificărilor care apar odată cu înaintarea în vârstă la nivelul dentinei care transpar prin stratul de smalţ subţire. În cazul unei igiene orală precară, placa bacteriană apoi tartrul dentar vor juca un rol important în ceea ce priveşte nuanţa dinţilor.

Din fericire, pentru schimbările cromogene există numeroase soluţii precum: albirea dinţilor devitali , detartrajul, periajul profesional şi multe alte metode de albire dentară

Retracţia gingivală :

retractie gingivalaReprezintă un fenomen în care mucoasa gingivală se îndepărtează de coroana dintelui lăsând expusă în mediul oral rădăcina dentară. Cauzele pot fi multiple, de la boli parodontale, aglomerări dentare în timpul erupţiei, factori ereditari, periajul traumatic până la creşterea excesivă a rădăcinilor dentare pentru a compensa lipsa de substanţă dura de la nivelul coroanei. Tratamentul variază în funcţie de motivul şi severitatea retracţiei gingivale.

Migrările dentare :

migrare dentaraDinţii din vecinătatea spaţiilor edentate ( spaţii unde dinţii lipsesc/sunt extraşi) tind să compenseze acest defect modificându-si poziţia spre locul lăsat liber. La prima impresie am putea  spune că această migrare este un lucru bun dar nu este deloc aşa. Dinţii nu se repoziţionează perfect centraţi în propriul ax sau în continuitate cu ceilalţi dinţi de pe arcada dentară. Vor rezulta spaţii greu accesibile periajului, expuse la un risc crescut de aparaţie a cariilor dentare iar noua poziţie a dintelui poate modifica ocluzia afectând şi alţi dinţi.

Este indicat ca la o perioada scurtă de la extracţia dentară ( 3-4 luni) să se aplice proteze ( implanturi dentare , punţi dentare etc.) pentru a ocupa locul liber lăsat de dintele lipsa altfel migrarea dentară este inevitabilă.

Este foarte important de conştientizat următorul lucru:  cu cât atitudinea noastră faţă de problemele ce pot să apară odată cu inaintarea in vârstă este  mai preventivă cu atât tratamentul va fi mai simplu şi mai puţin costisitor.