dinti albi ca perleleAlbirea dinţilor– un subiect care se află pe buzele tuturor celor nemulţumiţi de aspectul danturii lor, care tânjesc după un zâmbet mai alb şi un aspect sănătos şi strălucitor asemenea celor pe care toate starurile holywoodiene le afişează cu mândrie. Este, desigur, o idee ce ne-ar încânta pe fiecare dintre noi, dar să vedem cine este potrivit pentru această procedura cosmetică şi cine nu ar putea beneficia cu acelaşi succes de ea.

Prin tratamentul de albire dentară se reuşeşte îndepărtarea petelor apărute pe dinţi din următoarele cauze:

  • Igiena orală defectuoasă menţinută timp îndelungat: acumularea unor bacterii cromogene la nivelul plăcii dentare poate modifica culoarea şi aspectul smalţului, producând îngălbenirea acestuia. Atenţie, aşadar, să nu neglijăm igiena orală zilnică !
  •  Unele băuturi precum sucurile carbogazoase îndulcite (coca cola şi sănătatea orală), vinul roşu, cafeaua, ceaiurile şi unele alimente intens colorate ca spanacul, sfecla, sosul de soia, afinele, murele, zmeura, ciocolata, condimentul curry şi lista poate continua. Dacă imediat după consumul acestor alimente, vom realiza curăţirea dinţilor prin periaj eficient, aţă dentară şi ape de gură, ele nu vor fi niciodată responsabile de îngălbenirea dinţilor noştri.
  • Fumatul, mai ales la cei care îl practică de ani buni, va cauza apariţia acelor pete galben-maroni deloc atrăgătoare pe dinţi, acesta reprezentând doar unul din motivele pentru care ar trebui să abandonăm ţigările. Fumatul de marijuana determină apariţie unei coloraţii specifice, verde-gri.
  • Colorarea asociată îmbătrânirii fiziologice a dinților: pe măsura înaintării în vârsta vom observa cum culoarea dinților se modifică, devine mai închisă, acest aspect fiind influenţat la fiecare individ și de factori genetici.
  • Unele componente ale apelor de gură precum clorhexidina, alexidina, clorura de cetilpiridinium, clorura de benzalkonium, hexetidina, se pare că şi listerina, au ca efecte secundare colorarea brună a suprafeţelor dentare incorect curăţate, a obturaţiilor nefinisate şi a dinţilor artificiali.
  • Depulparea dentară: dintele devitalizat îşi modifică în timp culoarea naturală, el devenind mai galben, cu un aspect îmbătrânit, fapt cauzat fie de materialul de obturaţie endodontică folosit, fie de hemoragiile apărute pe durata extirpărilor gestionate incorect de către medicul dentist. Există în acest caz un procent de situaţii favorabile obţinute prin albire, însă nu de 100%.

Aşadar, dacă vă aflaţi printre cei ai căror discromii dentare sunt cauzate de unul sau mai mulţi din factorii mai sus enumeraţi, puteţi beneficia cu succes de tratamentul prin albire dentară!

Prin albire dentară nu se îndepărtează discolorările produse de următoarele cauze:

  • fluoroza dentaraFluoroză dentară (intoxicaţia cu fluor a dintelui) care se datorează aportului în exces de fluor în perioada de formare şi mineralizare a dinţilor. Aceasta se poate manifesta sub forma unor pete albe cretoase localizate izolat pe unul sau mai mulţi dinţi sau poate provoca coloraţii brun-negre la nivelul întregii danturi.

 

  • Unele tratamente şi substanţe medicamentoase pot cauza serioase discromii dentare. Spre exemplu, administrarea tetraciclinei la copiii ai căror dinţi sunt în formare (cam până la vârsta de 6 ani ) sau la femeia gravidă aflată în ultimul trimestru de sarcină.

efectul tetreciclineiTetraciclina poate cauza discromii atât pe dinţii de lapte cât şi pe cei permanenţi, în formare, modificări influenţate atât de momentul cât şi de cantitatea administrate. Alte substanţe mai puţin cunoscute sunt nitrofurantoina, care produce colorarea în brun a dinţilor, penicilina şi unele antihistaminice. De aceea, trebuie să consultăm cu atenţie prospectul tuturor medicamentelor cu care ne tratăm şi în cazul în care la reacţii adverse întâlnim ”posibile discolorari (discromii) dentare” să înştiinţăm medicul dentist.

  • Obturaţiile cu amalgam de argint sau de cupru: prin produşii de coroziune apăruţi la interfaţa obturaţie/preparaţie pot genera discromii pe structurile dentare învecinate care nu pot fi tratate prin albire dentară.

Chiar dacă albirea dentară nu reprezintă o soluţie pentru cei ai căror discolorări sunt cauzate de aceşti factori, există soluţii de tratament şi pentru aceşti pacienţi! Soluţia în aceste cazuri o reprezintă restaurările dentare concepute din materiale fizionomice precum faţetele şi coroanele de acoperire.

Sunt şi anumite categorii de pacienţi la care se contraindică tratamentul prin albire dentară:

  • Femeile însărcinate sau cele care alăptează.
  • Copii care au mai puţin de 15 ani.
  • Persoanele care prezintă boli gingivale sau eroziune dentară şi care vor fi depistate de către medicul dentist.
  • Cei hipersensibili şi alergici la peroxid, întrucât substanţa de albire este pe bază de peroxizi.

Trebuie specificat şi faptul că procedura de albire se adresează doar dinţilor naturali, nu şi obturaţiilor, coroanelor de acoperire sau altor restaurări artificiale prezente în cavitatea orală. Din această cauză, după albirea dinţilor naturali toate restaurările, directe şi indirecte, va trebui să fie înlocuite cu unele noi, corespunzătoare culorii obţinute, dacă se află într-o zonă vizibilă.

albirea dentara

Îmi doresc dinţi mai albi, un aspect mai sănătos şi strălucitor care să îmi sporească încrederea în mine! Dar e oare albirea dentară soluţia potrivită pentru dinţii mei?! Din nou medicul dentist este singurul în măsură să ia această decizie, analizând cauzele care au produs discromia, prezenţa cariilor, afecţiunilor gingivale, a restaurărilor dentare cât şi a unor afecţiuni generale asociate.