contraindicatii extractieExtracția dentară reprezintă, în sinea sa, un act de necesitate, indicat în momentul în care odontul nu mai poate fi recuperat protetic, iar menținerea sa pe arcadă aduce mai multe efecte invazive, nefavorabile, cu perturbarea sănătății cavității orale. Trebuie ținut cont, însă, și de anumiți factori, generali și locali, care contraindică extracția dentară în momentul recomandat și necesar sau indică o pregătire preoperatorie particulară, în colaborare, uneori, cu medici de alte specialități, și o îngrijire postoperatorie specială.

pacient-cabinetFactorii generali. Starea generală a unui pacient căruia i se indică extracția, este obligatoriu de examinat. În urma anamnezei, examenelor clinice și de laborator, se urmăresc afecțiunile cardiovasculare, endocrine, renale, hepatice etc.

În ceea ce privește afecțiunile endocrine, pacientul diabetic constituie o adevărată problemă în cabinetul stomatologic. Sângerarea abundentă, timpul de coagulare al sângelui mai mare, riscul de infectare bacteriană al țesutului sunt factori care impun o atenție deosebită acordată tratamentului postextracțional. Se va proteja foarte bine plaga, pentru a preveni inițierea unor procese infecțioase, cât și pentru a menaja cheagul de sânge intraalveolar. Tot în detrimentul endocrinologic, se remarcă și pacienții ce urmează tratament bazat pe corticosteroizi (utilizați în afecțiuni sistemice), care au tendința de a deregla capacitatea de apărare a organismului, deci un potențial ridicat pentru infecții, și hemostaza.

infectie dentaraÎn cazul afecțiunilor renale, dificultățile cu care se poate confrunta medicul dentist sunt nefropatiile și glomerulonefritele. Nefropatia asociază, uneori, tensiune arterială, situație în care trebuie aleasă cu grijă anestezia, iar glomerulonefritele se pot complica în cazul extracției unor dinți cu focare infecțioase. Este recomandată administrarea de antibiotice înainte de extracție, iar în cazul mai multor extracții, acestea vor fi programate în cât mai puține ședințe.

Afecțiunile hepatice implică tulburarea sintezei vitaminei K, fibrinogenului și protrombinei, deci pacienții cu astfel de afecțiuni vor fi predispuși hemoragiilor postextracționale.

În cadrul afecțiunilor cardiace minore, nu este necesară temporizarea extracției, dar anestezicul va fi stabilit cu foarte mare atenție, pentru a evita producerea variațiilor bruște de tensiune arterială, ale circulației periferice sau centrale. O preanestezie ar fi ideală în astfel de cazuri, pentru a seda sistemul nervos și pentru a diminua cantitatea de anestezic utilizat.

pacient infarctCând avem de-a face cu afecțiuni cardiace majore, situația este diferită : traumatismul și anestezia sunt mult mai greu de suportat de pacient. O colaborare cu medicul cardiolog este indicată, cu care se stabilește anestezicul administrat, doza acestuia și măsuri imediate ce se pot lua în cazul anumitor accidente specifice survenite în timpul actului operator. Infarctul cardiac contraindică orice intervenție chirurgicală, cel puțin două luni după trauma suferită.

Femeile însărcinate în primul trimestru, care corespunde perioadei de organogeneză, se află pe lista pacienților cărora li se contraindică extracția, deoarece anesteziile loco-regionale și traumatismele postoperatorii se pot complica cu infecții și bacteriemii,.

Factori locali. În această categorie enumerăm : supurațiile perimaxilare de cauză dentară (extracție este recomandată după vindecare și tratament tisular conservator, dar se poate realiza și în prezența afecțiunii, dacă se creează o cale de drenaj eficient) și afecțiunile buco-faringiene acute (orice fel de stomatite), care impun amânarea extracției, întrucât există risc de suprainfectare.