Anestezia în stomatologie a schimbat radical percepția pacienților despre tratamentele dureroase care îi țineau pe mulți la distanță de scaunul dentar. În prezent, anestezia locală este o practică de rutină în cabinetul de medicină dentară, cea mai utilizată fiind anestezia loco-regională.

Deși riscul unei astfel de proceduri este minim, sub 1%, uneori se pot produce accidente și complicații regionale, pe care este bine să le recunoașteți, în calitate de pacient, pentru a ști când să vă adresați din nou medicului curant. Aceste accidente și complicații se produc, de obicei, prin acțiunea locală a substanțelor folosite, prin lezarea mecanică a țesuturilor sau datorită unor greșeli de tehnică.

1. Durerea

Este cea mai comună complicație și poate fi prevenită prin respectarea cu strictețe a protocoalelor injectării atraumatice.

anxietatea in anestezia localaÎnțeparea unui trunchi nervos sau a tecii nervoase se produce îndeosebi când nervul vizat se găsește într-un canal osos (nervul mentonier, infraorbital, palatin etc), bolnavul acuzând o durere fulminantă de scurtă durată, deoarece anestezia se instalează mult mai rapid.

Folosirea unor ace nepotrivite (cu bizou teșit) pot provoca traumatizarea țesturilor în momentul introducerii și retragerii acului, deci durere.

Injectarea bruscă sau a unei cantități masive de anestezic determină distensia țesuturilor moi și durere vie, mai ales în zonele cu mucoasă fixă, inextensibiă (mucoasa alveolară fixă, mucoasa palatină).

Soluțiile anestezice cu vasocontrictor au pH-ul în jurul valorii de 3-3,5, mai acid, deci, decât al soluțiilor obișnuit, ceea ce poate genera durere.

2. Hematomul

hematom obrazHematomul apare prin înțeparea unor vase de sânge și extravazarea (ieșirea) sângelui în țesutul puncționat. De cele mai multe ori, hematomul de formează după anestezia molarilor superiori, la tuberozitatea maxilară. În această situație, hematomul se manifestă printr-o tumefacție (umflare) imediată a obrazului și necesită aplicarea unor comprese reci, iar la 48 de ore comprese calde. Cu sau fără compresie, hematomul se resoarbe (dispare) în 7-10 zile.

3. Pareze tranzitorii

paralizie facialAcestea apar datorită anesteziei la spina spix, un reper osos de la nivelul ramurii mandibulare, prin introducerea prea adânc sau prea sus sa acului. Astfel, substanța anestezică poate prinde nervul facial, situat în glanda parotidă (produce salivă parotidiană), determinând căderea ploapei superioare, a unghiului gurii, dispariția mimicii faciale de partea respectivă. Manifestările dispar treptat și complet.

Un alt nerv care poate fi afectat este nervul auriculo-temporal, producând anestezia regiunii temporale (tâmpla) și a pavilionului urechii.

4. Tulburări oculare

diplopieÎn timpul anesteziei nervului infraorbital, anestezicul poate pătrunde în orbită sau poate chiar să infiltreze nervul optic. Manifestările acestui accident sunt oftalmoplegia (paralizia mușchilor care mișcă globul ocular), edem palpebral (umflarea ploapelor) cu exoftalmie (împingerea globilor oculari spre exterior) și diplopie (vedere dublă). Din fericire, aceste tulburări se rezolvă de la sine, în circa 1-1,5 ore și nu trebuie să vă îngrijoreze.

5. Ruperea acului

Odată cu introducerea acelor de unică folosință, acest accident este extrem de rar. Principala cauză a ruperii acului este o mișcare bruscă a pacientului, în timp ce acul este introdus adânc în țesuturi moi. În această situație, există două modalități de rezolvare. Dacă acul este vizibil în cavitatea bucală, poate fi îndepărtat cu o pensă specială. Dacă, nu, necesită efectuarea unei radiografii pentru localizarea lui precisă și adresarea la un specialist de chirurgie oro-maxilo-facială.

Anestezia la copil poate avea aceleași complicații ca și în cazul adulților, de aceea aceste cazuri vor fi tratate de specialiști pedodonți. De preferat, copii vor beneficia de inhalosedare cu protoxid de azot, pentru a evita complicațiile anesteziei dentare.