Apariţia ultimilor molari pe arcade( de obicei intre 18 si 24 de ani), aşa numiţii „molari de minte” poate constitui o adevărată aventură: fie provoacă diverse accidente şi complicaţii în timpul erupţiei, fie nu erup deloc şi rămân incluşi în osul alveolar. În toate aceste cazuri este indicată molar de minte inclusextracţia lor. Pentru evaluarea prognosticului extracţiei şi o ghidare sigură a paşilor în timpul intervenţiei chirurgicale, pe lângă examenul clinic, care atunci când vorbim despre molari de minte incluşi nu e unul concludent, este nevoie de un examen radiologic corect efectuat. Radiografia retroalveolară nu oferă o imagine completă a raporturilor molarilor de minte cu formaţiuni anatomice înconjurătoare importante: canalul mandibular, ramul mandibulei, sinusul maxilar, molarul de 12 ani. De aceea, examenul imagistic cel mai potrivit acestei situatii este ortopantomograma( OPG-ul).

fractura mandibularaExtracţia molarilor de minte poate fi dificilă( deşi acest fapt nu este o regulă!), din cauza condiţiilor anatomice loco-regionale, morfologiei molarului, unor tehnici incorecte sau folosirii unui instrumentar inadecvat, coroborate cu o evaluare clinică şi radiologică superficiale.

Având în vedere aspectele diferite legate de poziţia şi relaţiile de vecinătate ale molarilor de minte, voi descrie separat accidentele care pot să apară la extracţia acestora.

Accidente la extracţia molarului de minte inferior:

  • fractura rădăcinilor acestuia, mai ales atunci când prezintă rădăcini curbe
  • luxaţia sau fractura molarului de 12 ani
  • împingerea rădăcinilor în canalul mandibular, deschiderea acestuia şi lezarea pachetului vasculo nervos alveolar inferiorchist molar de minte inclus
  • fractura tablei osoase linguale şi lezarea unor elemente anatomice ale planşeului bucal
  • fractura mandibulei, mai ales atunci când în apropierea molarului de minte s-a dezvoltat un chist sau un alt tip de formaţiune care subţiază osul

 

Accidente la extracţia molarului de minte superior:

  • fractura rădăcinilor acestuia, mai ales atunci când prezintă rădăcini curbe
  • luxaţia sau fractura molarului de 12 ani
  • fractura tuberozităţii maxilare
  • comunicarea oro-sinusală postextracţională
  • împingerea dintelui în sinusul maxilar
  • împingerea dintelui în spaţiul pterigomaxilar

Complicaţiile postoperatorii sunt aproximativ aceleaşi în cazul extracţiei molarilor de minte superiori şi inferiori:durere de dinti

  • durere, edem şi trismus postoperator, de intensităţi variabile la toţi pacienţii: edemul durează în medie 3-6 zile şi poate fi redus prin aplicarea locală a unei comprese reci. Durerea este în general moderată, iar atunci când este mai intensă se pot prescrie antiinflamatorii şi antialgice uzuale pentru a o combate.
  • hemoragie postextracţională: este urmarea firească a oricărui act chirurgical, însă aceasta nu ar trebui să dureze mai mult de 15-20 minute. Dacă sângerarea reapare la câteva ore de la finalizarea intervenţiei se îndepărtează cheagurile, se spală abundent alveola cu ser fiziologic şi se introduce un burete de gelatină( Gelaspon). Dacă e nevoie, se completează sutura plăgii postextracţionale. O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor care prezintă tulburări de hemostază, deficit de factori plasmatici de coagulare, sau celor care iau anticoagulante orale. Aceştia trebuie direcţionaţi către secţia de chirurgie oro-maxilo-facială, pentru a li se efectua extracţia molarului de minte în condiţii de spitalizare.
  • complicaţii infecţioase: antibioterapia nu e necesară în cazul unei extracţii simple, dar în cazul intervenţiilor mai complicate, cu pierderi mari de ţesut osos, sau la pacienţi cu afecţiuni asociate poate fi indicată.
  • dehiscenţa plăgii, vindecarea întârziată: vindecarea plăgii postextracţionale este influenţată de alte boli generale şi medicaţia asociată acestora, malnutriţie, radioterapie şi vârsta pacientului.
  • comunicarea oro-sinusală cronică, în cazul molarului de minte superior, când este întreruptă podeaua sinusului maxilar.