Un dinte este constituit din punct de vedere anatomo-topografic din coroana dentară, care participă direct în procesul de masticaţie, rădăcina sau rădăcinile care au rolul de ancorare a dintelui în alveolă şi coletul dentar, acesta reprezântând zona intermediară între coroană şi rădăcină. Procesele carioase care se formează în treimea cervicală a coroanelor, pe feţele vestibulare şi orale, în apropierea gingiei afectează, aşadar, coletul dentar, de unde şi denumirea lor de carii de colet.

 Coletul dentar adăposteşte joncţiunea smalţ-cement care are aspecte variate de la un dinte la altul. În această regiune putem întâlni următoarele trei situaţii:

  •  Smalţul şi cementul se întâlnesc frontal, cap la cap, în aproximativ 30% din cazuri, situaţie în care suprafaţa dentară este netedă şi nu favorizează acumularea de placă bacteriană.
  •  Smalţul cervical este acoperit de cement în 60% din cazuri, zona având un aspect neomogen care predispune la acumularea de placă şi dezvoltarea cariilor de colet.
  • Smalţul se găseşte la distanţă de cement, există un spaţiu între cel două structuri, cam în 10% din cazuri, aceasta reprezentând cea mai nefericită situaţie, întrucât joncţiunea cemento-dentinară lipseşte şi dentina din zona cervicală a dintelui este expusă direct factorilor din mediul bucal. Astfel, se creează o zonă de maximă retenţie a plăcii bacteriene, care favorizează dezvoltarea proceselor carioase şi apariţia durerii. 

caria de colet colet    Apariţia cariilor de colet este un semn al igienei orale nesatisfăcătoare, întrucât cauza principală care duce la formarea lor o constituie placa bacteriană depusă în treimea cervicală a dinţilor, la nivelul marginii gingiei care înveleşte joncţiunea smalţ-cement. Proprietăţile fizice ale cementului precum duritatea scăzută şi permeabilitatea superioară celorlalte ţesuturi dure dentare determină o evoluţie rapidă a cariilor de colet şi înaintarea micoorganismelor spre dentina radiculară, urmată de fenomene inflamatorii şi necrotice. De aceea, în majoritatea cazurilor,  în momentul în care procesul carios la colet este decelabil clinic el a afectat deja şi dentina subiacentă.

O altă situaţie clinică care interesează coletul dintelui şi favorizează apariţia proceselor carioase  este aceea a restaurărilor coronare ale căror margini se termină la acest nivel. Aici dentina prezintă un număr mai mic de canalicule dentinare şi mai puţine ramificaţii fine ale acestora, fapt care va face dificilă formarea unui strat hibrid. În consecinţă, poate apărea fractura resturației cu acumularea de placă bacteriană şi în final, carie secundară marginală la colet. La acest aspect participă şi cementul acelular şi afibrilar care nu furnizează o rezistenţă mecanică optimă materialelor de restaurare adezive.

Alţi factori favorizanţi ai cariilor de colet sunt tartrul dentar şi anatomia furcaţiilor radiculare, precum şi o tehnică de periaj  realizată superficial sau agresiv.

Tratamentul cariei de colet

Se face prin îndepărtarea ţesuturilor dentare alterate ireversibil şi înlocuirea lor cu un material de obturaţie fizionomic. Tratarea cariilor de colet este mai dificilă din cauza poziţiei lor şi prezenţei lichidului salivar care fac greu de obţinut o izolare bună. În general, o singură şedinţă este suficientă pentru a trata caria de colet. Ceea ce e important de reţinut este seriozitatea cu care trebuie să tratăm fiecare carie de colet pe care o observăm singuri sau doar bănuim că există. Controlul stomatologic periodic (o dată la 6 luni) va surprinde procesul carios într-o fază incipientă, făcând astfel prognosticul tratamentului favorabil. O carie de colet evoluează mai mult în suprafaţă decât în profunzime, dar odată ajunsă în dentină poate cauza dureri greu de suportat, afectarea pulpei şi pierderea dintelui.

evolutia cariei de colet

Cum recunosc caria de colet ?

Sunt câteva indicii care ne pot sugera prezenţa unei carii de colet: pete brun-maronii în treimea cervicală a dinţilor, dureri şi hipersensibilitate locală la periaj sau consumul unor alimente reci, dulci, prezenţa unei inflamaţii sau retracţii a marginii gingivale (gingivită – gingia este roşie, tumefiată, doare). Când întâlnim unul din aceste semne primul lucru pe care trebuie să-l facem este o vizită la stomatolog! Uneori, caria de colet poate fi localizată sub o depunere de tartru sau sub marginile unei lucrări protetice( carie secundară marginală), fiind mai greu de depistat. Ele sunt mai uşor de identificat radiografic de către medicul dentist.

cum recunosc o carie de colet

Să prevenim caria de colet !

Mijloacele profilaxiei cariei de colet sunt, în general, aceleaşi cu ale oricărui alt tip de proces carios:

  • Efectuarea periajului dentar după fiecare masă, sau cel puţin de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, cu atenţie şi fără a neglija unele suprafeţe dentare, fără mişcări agresive care să lezeze gingia şi să producă inflamarea ei. Se contraindică periajul orizontal, cu mişcări faţă-spate, care favorizează retenţia resturilor alimentare interdentar şi nu curăţă placa bacteriană din şanţul gingival.
  •  Curăţarea cu aţa dentară a spaţiilor interdentare inaccesibile periuţei de dinţi şi pe care trebuie să o facem înaintea periajului.
  •  Folosirea apelor de gură cu fluor după fiecare periaj.
  • Controlul consumului zilnic de carbohidraţi, dulciuri, băuturi carbogazoase, alimente lipicioase- nu atât cantitatea consumată e importantă cât frecvenţa ingerării lor.
  • Controale medicale stomatologice periodice- în cazul în care nu apare nici o problemă e suficientă o consultaţie o dată la 6 luni.