Structura și calitatea țesuturilor dentare sunt elemente extrem de importante în ceea ce privește rezistența lor la atacul carios, aceasta caracteristică dobândindu-se în perioada odontogenezei (de formare a dintelui), fiind în directă legătură cu factorii care acționează asupra țesuturilor dentare.

Deoarece smalțul dentar este primul care ia contact cu agenții cariogeni, orice carență de vitamine ce  apare în perioada de formare a matricei organice smalțului sau de mineralizare a acesteia va avea drept rezultat un smalț cu o structură deficitară, susceptibil la carie. Desigur, celelalte structuri dentare vor fi în egală masură afectate, apărând defecte la nivelul dentinei, parodințiului sau al pulpei dentare, în funcție de vitamina implicată.

Carențele pot fi prezente atât în alimentația gravidei, în perioada de sarcină și alăptare, în perioada dezvoltării mugurilor dinților temporari la copil sau în timpul dezvoltării și mineralizării dinților permanenți.

Carența în vitamina A

Este esențială pentru formarea organului smalțului, pentru buna funcționare a epiteliului adamantin, țesut format din celule înalt specializate, numite adamantoblaste sau ameloblaști. Acestea sunt responsabile de secretarea matricei organice a smalțului, substratul care se va mineraliza ulterior și care constituie scheletul smalțului dentar matur.

Lipsa vitaminei A din alimentație în această perioadă are o serie de consecințe ce se traduc prin formarea unui țesut mult mai vulnerabil la carie:

  • tulburări ale erupției dentarecarentele vitaminice si structurile dentare
  • leziuni de hipoplazie (cantitate redusă de smalț)
  • întreruperea sau încetinirea procesului de mineralizare a dinților
  • mineralizare redusă a dentinei (în special la primul molar superior)

 

Având în vedere că vitamina A este un derivat al beta-carotenului, consumul legumelor și fructelor bogate în acest pigment devine esențial pentru a avea dinți sănătoși. Femeile însărcinate și copiii ar trebuie să consume mulți morcovi, caise, piersici, ardei roșu, ficat, ouă sau spanac. Lipsa vitaminei A nu are însă nicio repercusiune asupra dinților deja erupți.

Carența în vitamina C

Lipsa vitaminei C afectează dentina, parodonțiul marginal și pulpa dentară și nu are niciun efect asupra smalțului. Ea influențează funcția odontoblaștilor și sinteza colagenului dentinar, astfel încât dentina va prezenta defecte cantitative și calitative, cu mai puțini tubi dentinari, neregulați, incluziuni celulare, odontoblaști de talie redusă, microhemoragii.

scorbutDeficitul sever de vitamina C este cunoscut sub numele de scorbut. Absența ei afectează formarea amoniacizilor atipici din colagen (hidroxiprolina și hidroxilizina), iar acesta își va pierde rezistența. Astfel, gingiile sângerează foarte ușor, sunt roșii, inflamate, dureroase, ligamentele periodontale devin și ele laxe, iar dintele poate deveni mobil, mergând până la starea de edentație. Pentru a ameliora inflamația, există anumite ajutoare naturale in tratarea gingivitei.

legume si fructe proaspeteDesigur, aceste semne și simptome trebuie supuse unui diagnostic diferențial, în special cu parodontopatiile. Pe lângă manifestările de la nivelul cavității orale, scorbutul afectează întreg organismul și netratat poate fi fatal. Din fericire, în zilele noastre este o boală rară, legat mai ales de starea de malnutriție din țările subdezvoltate. Lipsa vitaminei C este ușor de suplinit printr-un consum adecvat de fructe și legume proaspete.

Carența în vitamina D

Rolul vitaminei D în organism este de a menține în concentrații normale nivelul calciului și al fosforului, în strânsă legătură cu acțiunea parathormonului (secretat de glandele paratiroide).

Pe parcursul mineralizării matricei organice a smalțului, aportul insuficient de vitamină D determină formarea unui smalț hipoplazic. Cu cât mai sever deficitul, cu atât mai gravă este hiploplazia și rezistența la carie a smalțului este considerabil redusă. Deficitul de mineralizare se evidențiază prin prezența unor linii de creștere (striile lui Retzius) mai late, iar erupția dinților este întârziată.

Lipsa vitaminei D afectează și dentina, prin mineralizarea deficitară a acesteia apărând zone întinse de dentină interglobulară (de slabă calitate), tubi dentinari atipici, cameră pulpară voluminoasă și coarne pulpare alungite.

Insuficiența paratiroidiană (o cantitate redusă de parathormon în sânge) va avea efecte similare, perturbând dezvoltarea normală a dinților.

familie la plajaSursele alimentare bogate în vitamină D sunt peștele, carnea și ouăle, dar o bună parte din vitamina D se sintetizează la nivel tegumentar prin expunerea la soare, de aceea suplimentele nutritive cu vitamina D nu se administrează în lunile de vară (mai-august).

În concluzie, o bună calitate a structurilor dentare și o rezistență sporită în fața cariei dentare este influențată în mare măsură de aportul adecvat al acestor vitamine în etapa de dezvoltare a dinților temporari cât și a celor permanenți.