Bună întrebare! Când extragem un dinte?

Atât noi (medici&studenti) cât și pacienții ne punem întrebarea uneori dacă un dinte afectat are indicație de extracție sau nu și aici nu mă refer la dinții care direct de la prima vedere au această indicație de a fi extrași ci mă refer la cazurile „la limită” sau cazurile care uneori ne pot păcăli, pe noi ca medici, că dintele în cauză este de extras când de fapt nu este.

Am să încep prin a prezenta viziunea pacientului asupra acestei dileme și credeți-mă…pentru pacienți este și poate rămâne o dilemă dacă medicul nu îi prezintă corect situația și motivația
pentru care îi păstrează sau nu dintele în cauză, caz in care se face extractia dentara..

Este bine știut că, majoritatea pacienților, se prezintă la noi când apare durerea de dinți. Înainte de a ajunge la medic, pacienții au întotdeauna o bănuială proprie și odată cu bănuiala vine și soluția, așa că tot ce rămâne de făcut este să meargă la medic și să îi spună că s-a prezent pentru problema „X” și că vrea tratamentul „Z”. Cum stau de fapt lucrurile?

SITUAȚII ÎN CARE DINTELE NU POATE FI SALVAT ȘI TREBUIE EXTRAS

– Dintele în cauză a fost tratat cu 8-10 ani în urmă și deodată pacientul crede că durerea provine doar de la faptul că obturația (plomba) este veche și schimbarea ei va duce la dispariția durerii dar de fapt în urmă consultației ne dăm seama că leziunea a devenit profundă în toți acești ani și singura soluție este extracția;

– Pacientul vine cu o lucrare veche care s-a decimentat de pe dinți și vrea o recimentare. În urma consultației ne dăm seama că motivul pentru care acea lucrare s-a decimentat este acela că dinții pe care era cimentat s-au cariat și au devenit irecuperabili iar soluția este extracția lor și refacerea unei noi lucrări după vindecare/cicatrizare

– Nu de puține ori vin pacienți hotărâți că vor să pună lucrări fixe pe resturi radiculare scurte cu leziuni periapicale , ba chiar mai mult vor și pivoți pe acele resturi radiculare care bineînțeles au indicație de extracție

– Pacienții cu Parodontită Marginală Cronică (popular numită Parodontoză) vin cu dinți care prezintă mobilitate accentuată și pentru care soluția cea mai corectă de tratament este extracția. Dilema este că ei văd niște dinți sănătoși pe care medicul vrea să îi extragă. Da, dinții sunt sănătoși dar nu și suportul lor.

SITUAȚII ÎN CARE DINTELE POATE FI SALVAT

Dacă mai sus am vorbit despre situații în care este evident că un dinte are indicație de extracție, iată că atunci când decidem să salvăm un dinte care se află într-o situație limită, aduce după sine și o responsabilitate mai mare pentru că situațiile limită impun tratamente exacte, fără compromis, fără greșeală și fără ezitare pentru care pacientul plătește mai mult dar în schimb nu va acceptă un eșec. Nu vom dezbate foarte mult acest subiect, și așa controversat, ci voi da două exemple clare și pe înțelesul tuturor.

  1. Pacientul vine cu o durere acută (groaznică) și VREA extracție. În urma consultului realizăm că are o carie profundă care a afectat și pulpa dentară (nervul) și de aici durerea acută. Soluția este simplă: extirparea nervului și obturarea cavității carioase.

  2. Cum am spus și mai sus, uneori aspectul fizic al unei leziuni ne poate duce în eroare. Pentru a elimnina întotdeauna dubiile, este obligatorie radiografia dentară pentru a pune un diagnostic corect si în consecință, instituirea unui tratament corect. Voi prezenta în continuare un caz personal al unui pacient, care a venit hotărât că vrea extracție pentru simplul fapt că avea dureri mari. Este greșit să hotărâm dacă un dinte trebuie extras în funcție de intensitatea durerii.

  Examenul clinic trebuie să recunosc că inițial mi-a descurajat orice încercare de a-l salva. Se vede un polip imens care face să pară că dintele nu mai poate fi recuperat.

DSCN8693

  Nu am putut spune acelasi lucru si in urma examenului radiologic care m-a asigurat ca pot salva acel molar fara sa fac un compromis.

OPG epure elena1

  Etapele de tratament au fost simple de aici incolo: polipectomia (excizia polipului), extirparea nervului cu obturarea canalului si obturatia coronara din compozit fotopolimerizabil si marirea rezistentei acesteia cu un pivot din fibra de sticla.

–  polipectomia și lăsarea unui ciment provizoriu câteva zile

DSCN8870

–  după tratamentul de canal s-a introdus în canalul palatinal un pivot din fibră de sticlă

DSCN8871

–  obturația coronară din compozit nanohibrid

DSCN8875

   Este foarte important să știm că fiecare dinte salvat va fi UN PLUS pentru pacient și va îmbunătăți statusul oral general dar la fel de bine trebuie să știm și că dacă un dinte care trebuie extras rămâne pe arcadă poate avea un efect negativ pentru statusul celorlalți dinți sănătoși.

Dr. OCTAVIAN Dumitriu