Diabetul zaharat este o afecțiune cronică, un dezechilibru metabolic cu etiologie complexă, atât de natură autoimună (organismul produce anticorpi împotriva propriilor celule pancreatice), cât și din pricina unui stil de viață dezorganizat, haotic (mese neregulate, excese alimentare, sedentarism etc).

boala parodontala a pacientului diabeticPe lângă complicațiile cronice clasice ale diabetului (neuropatie, retinopatie, nefropatie), numeroase manifestări apar și la nivelul cavității orale, mai ales când pacientul nu este sub tratament hipoglicemiant  (nu este diagnosticat) sau nu respectă indicațiile medicului (medicație și dietă).

Cea mai importantă dintre acestea rămâne boala parodontală a pacientului diabetic,
care este de multe ori neglijată în cursul unui control de rutină, deoarece mulți clinicieni nu inspectează cavitatea orală.

Parodontopatia diabetică este de obicei mai severă decât la pacienții care prezintă parodontopatie de altă cauză.  Parodontopatia apare pe fondul microangiopatiei (afectarea vaselor de sânge), scăderii răspunsului imun, peste care se suprapune un control precar al plăcii bacteriene.

Microangiopatia este o afectare a vaselor mici de sânge. Datorită nivelului mare de glucoză din sânge, proteinele din peretele vaselor sunt glicozilate (glucoza se atașează ireversibil la ele), vasele devin mai rigide și se îngustează, iar țesutul periodontal va fi mai prost irigat. Excesul de glucoză generează și cantități mari de sorbitol si fructoză în peretele vascular, cu același efect. Prezența produșilor de glicozilare în parodonțiul pacienților diabetici determină sinteza și eliberarea unor substanțe proinflamatoare (interleukine, prostagandine, factor de necroză tumoral etc), trombogene (trombmodulină) și vasoconstrictoare (endotelină).

bacterii dintePe lângă aportul scăzut de celule imune pricinuit de fluxul sanguin redus, funcția acestora este deteriorată de hiperglicemie. Apărarea locală a pacientului diabetic este deficitară, flora locală devine mai abundentă și mai agresivă, în șanțul gingival și în pungile parodontale predominând specii anaerobe precum Porfiromonas Gingivalis, Actinomyces, Fusobacterium nucleatum. Mai mult, inflamația cronică determină, la rândul ei, hiperglicemie și dezechilibru metabolic, creând un cerc vicios și poate necesita tratament antibiotic adjuvant.

Toate aceste fenomene dau în final tabloul clinic al bolii parodontale: în stadii inițiale gingii roșii, inflamate, dureroase la atingere, ce sângerează ușor, ce pot evolua spre forme mai distructive (gingivită hiperplazică, ulcero-necrotică).

punga parodontalaFrecvent se formează pungi parodontale ce alterează mirosul respirației (halenă sau halitoză). Pungile parodontale sunt spații largi în jurul dintelui în care se concentrează un număr mare de bacterii, ce găsesc aici condiții optime pentru dezvoltare și se formează o cantitate considerabilă de puroi.

Prezența pungilor parodontale sunt un indiciu inconstestabil al progresiei parodontozei, fie din cauza unui control slab al glicemiei, fie din cauza unei igiene orale necorespunzătoare, fie din ambele motive. Deoarece punga parodontală se formează între dinte și osul alveolar, lipsa tratamentului adecvat se însoțește de mobilitate dentară și, în final, pierderea dinților.

Consecința cea mai gravă este edentația, prin distrugerea ligamentelor periodontale în urma infecției și inflamației persistente. La pacientul diabetic, pierderea dinților este cu atât mai gravă prin existența concomitentă a neuropatiei vegetative gastro-intestinale. Altfel spus, tulburarea funcției masticatorii, alături de tulburările de deglutiție, gastropareză, disfuncția biliară determină carențe nutriționale ce interferă cu funcțiile tuturor organelor și sistemelor, deja vătămate de boala diabetică. Din fericire, pacienții cu diabet pot beneficia de restaurare prin implant dentar, dar trebuie luate în considerare și riscurile implanturilor.

Având în vedere toate aceste mecanisme ce justifică legătura evidentă dintre boala parodontală și diabetul zaharat, se impun câteva măsuri de prevenție a parodontozei sau de ameliorare, dacă boala este deja instalată:

  1. controlul glicemieiVerificați regulat glicemia. Aceasta nu trebuie să depășească 126 mg/dl pe nemâncate (a jeun) sau 200 mg/dl la orice determinare arbitrară.
  2. Preluați controlul asupra diabetului respectând tratamentul medicamentos prescris de medicul curant, adoptând o dietă individualizată, făcând zilnic cel puțin 30 minute de execițiu fizic, evitând consumul de alcool și fumatul.
  3. Din momentul diagnosticării cu diabet zahar, mergeți regulat la medicul stomatolog pentru a depista precoce orice modificare la nivelul țesuturilor parodontale. De preferat, faceți un control stomatologic la fiecare 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.
  4. Nu în ultimul rând și cel mai important este să păstrați o igienă orală riguroasă, mai ales în condițiile în care organismul dumneavoastră este deja vulnerabil în fața infecțiilor. Periați-vă de cel puțin 2 ori pe zi, timp de 3 minute și rugați medicul dentist să vă arate o tehnică de periaj eficientă, mai ales dacă gingiile dumneavoastră s-au retras sau ați pierdut câțiva dinți. Folosiți ape de gură și paste de dinți antiseptice (de preferință pe bază de clorhexidină). Nu oferiți bacteriilor ocazia de a se adăposti în zone greu de curațat cu periuța, folosind cu atenție ața dentară (dental floss). Deoarece mulți pacienți cu diabet nu au suficiente informații privind afectarea bucală, devine necesară și oblicatorie educația privind igiena orală în România.

diabet creepyStudiile au clasat diabetul de tip 1 și 2 ca factori de risc important pentru boala parodontală, care este de 2-3 ori mai frecventă la acești pacienți, chiar și la copii și adolescenți. De asemenea, cu cât durata de evoluție a diabetului este mai mare, cu atât afectarea parodontală este mai severă.

Și nu uitați! Diabetul nu periclitează sănătatea zâmbetului dumneavoastră, atâta timp cât aveți grija de el cu voință și responsabilitate.