Există o varietate de paste de dinţi, la ora actuală, care ne sunt puse la dispoziţie de firmele producătoare: paste de dinţi cu fluor sau fără, antitartru, antiplacă, pentru albire dentară, remineralizare, pentru fumători, paste pentru adulţi şi copii- colorate şi cu diverse arome care să le facă mai atractive.
De multe ori, ne putem află în impasul de a nu şti ce variantă să alegem de pe rafturile magazinelor, care este cea mai bună şi mai potrivită nevoilor noastre. În general, dacă nu avem afecţiuni dento-parodontale şi ne bucurăm de o stare de sănătate bună a cavităţii orale, putem folosi ce pastă de dinţi dorim.
Putem încerca mai multe variante, şi apoi, să ne oprim asupra aceleia pe care o considerăm satisfăcătoare. Pentru îngrijiri speciale cel mai potrivit este să consultăm medicul stomatolog care ne poate indica varianta optimă pentru cazul nostru.
Compoziţia pastelor de dinţi este într-o permanentă transformare, prin adăugarea de noi substanţe active, care să îmbunătăţească capacităţile lor de curăţare şi carioprotectoare. Compoziţia de bază a pastelor de dinţi este asemănătoare, aceasta cuprinzând următoarele categorii de substanţe:
- - Detergenţii (Surfactantii): realizează scăderea tensiunii superficiale, permiţând emulsifierea depozitelor moi şi îndepărtarea facilă a plăcii bacteriene prin periaj dentar. Caracteristicile unui detergent ideal sunt: lipsa toxicitătii, menţinerea puterii active atât în mediu alcalin cât şi acid, compatibilitatea cu restul ingredientelor din pastă, puterea mare de spumare.
- - Substanţele abrazive: carbonatul de calciu şi bicarbonatul de sodiu sunt principalii agenţi care realizează curăţirea şi lustruirea suprafeţelor dentare. Un abraziv ideal este acela care reuşeşte îndepărtarea prin periaj a plăcii şi a coloratiilor exogene de pe dinţi, fără a afecta structura ţesuturilor dure. Aceste particule abrazive sunt moi, au o formă sferică, şi dimensiuni diferite: cele mai mari realizează curăţirea iar particulele mai fine- lustruirea. Dezavantajul agenţilor abrazivi continuti în pastele de dinţi este legat de uzura pe care o produc asupra smalţului, dentinei descoperite şi a cementului radicular expus. Aceste pierderi de substanţă dentară dură pot declanşa, în timp, fenomenul de hipersensibilitate dentinara.
- - Umectantii: cei mai întâlniţi sunt glicerină, sorbitolul şi propilen glicolul- substanţe stabile şi lipsite de toxicitate. Aceştia au rolul de a menţine umiditatea pastelor de dinţi, prevenind uscarea lor, şi de a stabiliza proporţiile. În compoziţia pastei se vor adauga şi conservanţi, întrucât umectantii constituie medii bune de cultură pentru dezvoltarea microorganismelor.
- - Lianţii( agenţii de legare): sunt introduşi pentru a preveni separarea componentelor solide de cele lichide conţinute în pastele de dinţi. Proprietăţile lor sunt: stabilitatea, lipsa toxicitătii şi buna compatibilitate cu celelalte ingrediente din pastă.
- - Conservanţii: formaldehidă, benzoatul de sodiu, alcoolii sau fenolul se folosesc pentru a împiedica dezvoltarea microorganismelor şi a prelungi, astfel, termenul de valabilitate al pastelor de dinţi.
- Aromatizantii: au importantul rol de a conferi un gust plăcut pastei şi de a masca aroma neplăcută a altor componente din pastă. Cei mai utilizaţi aromatizanţi sunt uleiurile esenţiale (mentă, scorţişoară) sau îndulcitorii artificiali necariogeni (manitolul, sorbitolul, xilitolul- cel mai bun, întrucât se pare că acesta are chiar şi puterea de remineralizare a proceselor carioase incipiente necavitare).
- Agenţii de îndulcire: se folosesc îndulcitori artificiali necariogeni-sorbitolul, manitolul, xilitolul, zaharina, ciclamatul de sodiu şi glicerina. Aceştia fac ca utilizarea pastelor de dinţi să devină un obicei mai plăcut.
- Agenţii de colorare: se folosesc mai ales în pastele de dinţi pentru copii cu scopul de a le face mai atractive (există paste de dinţi cu două sau chiar trei culori). E important ca aceştia să nu producă colorarea dinţilor sau a ţesuturilor orale moi.
Comentarii